Scorul acestui articol
[Total: 38 voturi. Media: 4.4]

Suntem cu toţii vânaţi de idioţi. Acceptaţi ca valabile ambele sensuri: nişte idioţi ne iau pe noi de idioţi şi încearcă să ne “prindă”.

Îmi aduc aminte de un roman al tinereţii mele care m-a urmărit ceva vreme: “Prins”, de Petru Popescu. Ni se înfăţişa un sens mai puţin vânătoresc al verbului din titlu, un sens mai subtil, o formă de captivitate care te ameninţă din afara ta şi care, dacă nu încerci să o combaţi mai ales cu mintea, te paralizează încetul cu încetul, de sus până jos. De la judecată până la curajul fiecărui pas normal pe care ar trebui să ţi-l asumi.

Subiectul numărul 1 în presa zilei din România este “spitalul Pantelimon”. Capcana, cu toată regia ei de reality show, se vede de la o poştă. Dacă vrei să o vezi. Dosar cu multe momeli emoţionale, pus la dospit, după un model consacrat de tartorii DNA-ului băsist, pentru a fi detonat la momentul considerat de ei oportun. Un procuror care ştia încă înaintea denunţului ce telefoane să asculte şi care obţinea din chiar primul moment al denunţului, aprobarea judecătorului pentru asta, un conflict vechi de luni de zile între două grupări de cadre medicale care se doreau desfiinţate reciproc şi care uzau de orice mijloace pentru a se da în gât şi apoi goarnele, trompetiştii din presă, lansaţi ca nişte hăitaşi să sperie vânatul, să-l scoată din amorţeală.

Şi, iată – vă, prinşi! “Doctoriţa cu coasa”, medicii criminali, omor cu premeditare, val de indignare naţională. Anchete jurnalistice cu tot felul de zbanghii şi zbanghiţe care bat câmpii cu investigaţiile lor “originale” şi cu întrebările lor stupide de genul “vă făcea plăcere să vă consideraţi nişte Dumnezei”?

În zadar, după ce divizia de zgomot şi efecte speciale şi-a făcut numărul justiţiarist, mai apare un neica – nimeni ca “grupul de medici români anesteziști – reanimatori (ATI) care lucrează în prezent în Franța” sau ca profesorul Bubenek să explice că “staţi puţin, nu e chiar asa cum spune procurorul şi acceptă judecătorul”.

De-asta vă recomand: NU VĂ LĂSAŢI PRINŞI!

Nu vă abandonaţi voi pe voi, nu delegaţi din lene sau din orice alt motiv şoptit amăgitor la ureche, marele privilegiu pe care vi l-a dat Creatorul de a fi înzestraţi cu un creier şi cu discernământ.

Vin alegeri importante. Turbulenţele create de dorinţa de putere cu orice chip a politicienilor şi a tuturor structurilor de forţă sunt năucitoare. Dezvăluiri scandaloase care să îi compromită pe protagonişti se succed săptămânal, fiecare lansată să o anuleze pe cea de dinainte.

Scandalul Coldea a fost diluat întâi cu asasinatul doctoriţei de la Brăila. Apoi, ca spectacolul să căştige în intensitate şi să beneficieze şi de picanterii sexuale, a ieşit la rampă echipa de hărţuitori de la SNSPA cu sex – simbolurile ei Pieleanu şi Bulai.

Acum se pregăteşte revoluţia pensionarilor. După o iniţiativă aproape nebunească de a încerca să se apropie de promisiunea făcută cu ceva ani în urmă de a mări pensiile cu 80%, guvernarea actuală (şi, mai ales, latura PSD a acesteia) vede cum se apropie de ea, ameninţător, valul acestei faceri de bine. Nici n-au apărut bine noile decizii de pensionare şi “sirena lui Roaită” a şi început să-şi cheme la răzmerită ostaşii nemulţumiţi. Dacă tot e atât de proastă legea asta nouă, eu propun să fie abrogată şi să se revină la situaţia de dinainte.

Nu ne mai învăţăm minte!

Unii tot încearcă să ne prindă în capcana cauzelor lor egoiste şi noi, mulţi dintre noi, din hămeseală sau lene de a gândi, muşcăm momeala.

Vin alegeri importante. Acum, mai mult ca oricand, trebuie sa gândiţi cu capetele voastre.

Gândiţi cu capetele voastre. NU VĂ LĂSAŢI PRINŞI!

 

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/08/Pantelimon-500x282.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/08/Pantelimon-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialecampanii de presa,cazul Coldea,cazul SNSPA,doamna cu coasa,spitalul PantelimonSuntem cu toţii vânaţi de idioţi. Acceptaţi ca valabile ambele sensuri: nişte idioţi ne iau pe noi de idioţi şi încearcă să ne “prindă”. Îmi aduc aminte de un roman al tinereţii mele care m-a urmărit ceva vreme: “Prins”, de Petru Popescu. Ni se înfăţişa un sens mai puţin vânătoresc...Blog politic si polemic