Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Acest comentariu a fost publicat de @obs in Dilema Veche, pe forumul articolului lui Andrei Plesu intitulat „Drumul spre sine”.

 

Sfantul Robinson Crusoe

adăugat de obs la data de 02 Ianuarie 2012 01:01:55

…sau cum intoarcem obrazul celalalt abia dupa ce ne ascundem de mitocan.

„E adevărat că și monahul creștin pare, uneori, să fie echivalentul duhovnicesc al stoicului aplecat asupra sinelui propriu. Că și el pare, uneori, un „žîmpătimit” de mîntuire, un aspirant singuratic la rai. Dar asta deschide o dezbatere pentru care, în spațiul acestei rubrici, nu mai e, deocamdată, loc.”

Doar pare? Daca nu este loc de dezbatere aici, atunci unde este? Puteti va rog sa explicati cumva de ce doar pare? Ma indoiesc ca veti avea vreun argument valid – chiar daca registrele retorice ale limbii române va sunt toate la dispozitie (lectia sofista nu am invatat-o bine noi oamenii: un bun sens natural al gandirii nu este garantat de un bun sens al discursului).

Am multe motive pentru care intervin aici, insa cel mai important este ca nu vad cum puteti salva verbal monahul unei religii fundamentaliste – nu numai de la un extaz arogant, nu numai de la acest egoism patern cu care el, un om ca mine, imi explica drumurile cetoase de din deal de casa Omului – ci chiar de la o rautate universala adresata neafiliatilor, de la acel sâc-sâc malitios sugerat tuturor celor dinafara bulei crestine. Cu o agresivitate la ralenti se misca acest monah prin lume si garanteaza tuturor ca nu va apasa niciodata pe acceleratie si ca tocmai acesta este miracolul uman: sa ai pe dracu in tine si sa nu afle nimeni niciodata.

Si apoi mai e caracterul expeditiv al aplecarii asupra acestui Celalalt din toate discursurile Voastre. ‘Celalalt’ este tratat ca un jalon care trebuie atins prin regulament inainte de linia de finish, printr-o miscare oblica, strategica, cronofaga totusi. Aceasta nu este o atitudine suficienta operational, filosofic, moral – folositi ce termen vreti.
Preocuparea fata de „Celalalt” incepe sa devina o operatiune de circ, unde imi arat capacitatile de-a mantui si pe altii in decursul mantuirii proprii, iar eu devin spiritualmente un briceag elvetian cu multiple functii.

In sfarsit, o eroare privind sorgintea compasiunii occidentale face textul Dvoastra si mai confuz: ignora adevaratul eveniment antic ce a generat aceasta revolutie morala pe care o rearticulati aici: Socrate. Socrate a interiorizat morala si a pus primul in termeni „europeni” problema asumarii interioare a comportamentului. Discursul lui Iisus este un caz particular al intelepciunii socratice. E drept, Socrate nu a avut o retorica, o poezie si niste enunturi incidente motivante in discursurile sale, nu a gadilat eurile promitandu-le extazul disolutiei in fluide prietene, dar strict filosofic, el a implicat exact aceasta: daca sunt lovit, nu ripostez.
Ce poveste releva mai cert respectul infinit al lui Socrate pentru „Celalalt” decat decizia de-a respecta recomandarea cetatenilor de-a-si lua siesi viata in ciuda convingerilor proprii?

N-as fi intervenit aici (unde toata lumea pare ca se screme sa scrie inteligent ca Dvoastra cu orice pret), dar citatul de mai sus m-a iritat, deoarece constat ca trec anii si nu evoluati din ipocrizia de-a canta la un instrument in care nu credeti dar stiti ca se aude bine.

Aveti un nume in urma caruia nu ar trebui sa ramaneti viu. Poate ar fi timpul sa va transformati intr-un lider de opinie – dintr-un hamal de opinie.

Contele de Saint GermainMusafiri pe blogandrei plesu,Celalalt,Dilema Veche,Iisus,Robinson Crusoe,SocrateAcest comentariu a fost publicat de @obs in Dilema Veche, pe forumul articolului lui Andrei Plesu intitulat 'Drumul spre sine'.   Sfantul Robinson Crusoe adăugat de obs la data de 02 Ianuarie 2012 01:01:55 ...sau cum intoarcem obrazul celalalt abia dupa ce ne ascundem de mitocan. 'E adevărat că și monahul creștin pare, uneori,...Blog politic si polemic