Scorul acestui articol
[Total: 2 voturi. Media: 5]

Ieri am fost la tenis, pe Arenele BNR. Ca la picnic. Soare, verdeață, muzică în pauze, fete decapotate expuse de băieții însoțitori precum Rolls Royce-ul de colecție al lui YTI, pentru plăcerea ochilor și atât, bere, sandwichuri, hot-dogs.
Nu puteau lipsi murăturile. În lojele oficiale însă, nu la bufet. După ani buni l-am revăzut, live, pe Nicolae Văcăroiu. Bine conservat, cu o coamă sură intactă, brăzdată de aleile paralele ale dinților groși de pieptene de frizer înmuiați în briantină. Domnul Văcăroiu era însoțit de Florin Georgescu, de la BNR, posesorul unei cefe la care chiar și o cămașă numărul 50 nu poate fi purtată decât desfăcută la primii nasturi. Nici nu s-au așezat bine pe scaune cei doi că lângă ei s-a înființat să le facă conversație, chiar și în timp ce pe teren Dimitrov înjura în caractere slavone așii supersonici ai lui Vesely, Titi Hărădău. Din categoria vestigiu în reabilitare. Brațele lui funcționau ca adevărate săgeți indicatoare de dirijat privirile curioșilor: colo-n dreapta, Ilie și nea Å¢iri (gogonelele de brend ale turneului); și mai în dreapta, „Mihaela, dragostea mea” cu însăși dragostea lui, nedezlipiți și albi ca mănunchiurile unei conopide printre bronzați morcovi – rozetă.
De nicăieri și-a făcut apariția Sebastian Vlădescu, fost ministru de finanțe. Și-a găsit de lucru într-o lojă aflată la doi pași de loja cu tripleta deja pomenită Văcăroiu, Georgescu, Hărădău. Vlădescu mima că se întreține cu un tinerel necunoscut (mie) dar, în realitate, trăgea neobosit cu coada ochiului spre cei trei de care, ostentativ ca o sirenă de ambulanță, tânjea să fie băgat în seamă. Efort neîncununat de succes până la ieșirea mea din emisie. Ce m-a surprins însă la Vlădescu, despre care tabloidele scriau pe vremea gloriei sale ministeriale că avea înclinații de fustangiu (nu cu el se zice că fugise nevasta lui Boureanu, acel mare tupeist portocaliu pe care l-a înghițit între timp decorul?) era ținuta șleampătă, burdihanul răsfrânt peste centură și bronzul gitan, suspect de natural.
Două cârteli și despre amfitrionii turneului.
Ilie Năstase, care s-a prezentat într-un super-sacou ce l-ar face gelos și pe Albert de Monaco, se încăpățânează să încremenească în imaginea de hagiograf al pletelor sale. Plete care, între timp, și-au pierdut și din pigment și din desime și din șarmul de ambasador al unui nonconformism juvenil. Un sexagenar care își recunoaște vârsta cu seninătate și simțul firescului se poate numi un onorabil bărbat matur. Când însă ideea anilor din spate îl crispează, când îi dă brânci să se maimuțărească de parc-ar fi cu vreo 30 mai crud în calciul oaselor, nu merită alt calificativ decât acela de caraghioasă murătură narcisiacă, de frate în penibil cu Mihai Constantinescu ori Benone Sinulescu.
Un cu totul alt gen de murătură ne propune însă Ion Å¢iriac. El este un fel de imagine peste timp a verzei murate: un excelent companion de opulență culinară, de viață bună, de rafinament al cutei și ridului. Preferă puțină cocârjeală la început, o flocăraie rasputiană pe pomeți, pentru a-și permite, la momentul intimității, revelații reconfortante pentru toți participanții.
Dar m-am luat cu vorba și era să uit de platoul cu murături mucegaite ce m-a determinat să scriu, acum, sub un astfel de titlu: este vorba de trupa de la B1TV și rețetele sale de propagandă cu cianură. Asta cu „Tu ce faci, fă, Doina, aici”? se dovedește atât de evident falsificată (un nevinovat „f” în locul originarului „m”) încât privind către Turcescu, Pora, Mircea Marian, Tapalagă nu te poți abține să întrebi: „murături” sau „furături”?

Contele de Saint GermainEditorialeAlbert de Monaco,Andreea Pora,Arenele BNR,B1TV,Benone Sinulescu,Florin Georgescu,Ilie Nastase,Ion Tiriac,Mihai Constantinescu,Mircea Marian,Nicolae Văcăroiu,Robert Turcescu,Rolls Royce,Sebastian Vladescu,Titi HaradauIeri am fost la tenis, pe Arenele BNR. Ca la picnic. Soare, verdeață, muzică în pauze, fete decapotate expuse de băieții însoțitori precum Rolls Royce-ul de colecție al lui YTI, pentru plăcerea ochilor și atât, bere, sandwichuri, hot-dogs. Nu puteau lipsi murăturile. În lojele oficiale însă, nu la bufet. După...Blog politic si polemic