Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Comentariu propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche, intitulat „ O sminteala”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/o-sminteala)

Comentariu CENZURAT de Dilema Veche 

Vai, vai, ce miros de abator, ce zumzăit de muște verzi, ce poantilism cu sânge sleit. Toate însoțind o crucificare marca Andrei Pleșu, precum un viol săvârșit pe sub elegante brocarduri.

Cât de ipocrit trebuie să fii să acuzi pe cineva de lipsă de bună creștere, de lipsă de bună cuviință, caracterizându-l tu însuți pe acel cineva cu expresii precum „žfire flască”, „žsurâs făinos”, „žnatură de rățușcă” și alte asemenea miștocării subțiri, emise de baritoni la crepuscul care înghit gălbenușuri crude pentru a trece drept  soprane de coloratură.

Prin atari atitudini, nu doar de tip „žportret în oglindă” dar și atinse de rugină stilistică, de inadecvare temporală (domnul Gâdea și postul pe care îl conduce tocmai au primit niște recunoașteri internaționale de prestigiu, care exilează în ridicol diatribele autorului), Andrei Pleșu  ne duce cu gândul la superba, pe vremuri, Brigitte Bardot, care, uitând că timpul trece, etalează ridicol aceleași  pretenții de adolescenta fatală și acum când ridurile și alte piei devenite excedentare o copleșesc.

Vedeți-vă, fraților, locul exact și nu vă  mai credeți universali. Luați-vă un GPS dacă v-ați rătăcit fără speranță în propria infatuare. Nu vă mai dați aere de vedete cerute la rampă atunci când lumea vă acordă cu condescendență doar palide aplauze din palme plesnite molatec.

Ca într-o tragedie antică, acum, la sfârșit de epocă basesciana, când parcă energiile negative și pildele n-au altceva mai bun de făcut decât să ducă în ispita pierzaniei astigmaticul personaj neptunian, intervin coriștii isonari ai puterii. Cu două zile în urmă Cărtărescu și-a maimuțărit dramul de har obținut nu se știe cum,  exultând la suferințele opoziției. Într-o sincronă rezonanță, Andrei Pleșu merge la rădăcina răului din țară exalând efluvii de bădărănii elegante împotriva unei persoane poate nu perfecte dar, la capitolele criticate de moralist, astronomic superioară meteoritului căruia domnul Pleșu încearcă să îi facă, voit sau nevoit, statut de pivot ceresc.

În anii `90 se coagulase în această țară o structură, botezată „žsocietatea civilă”, în jurul unor oameni ce mi se păreau exemplari, regeneratori în bine, peste puterile mele de a fi la înălțimea lor. Îi admiram nelimitat și îi apăram orbește. Azi, acești oameni, poate nu toți dar sigur cei pe care i-am numit, au fost copleșiți și ignobilați de trufie. Și-au predat beregata unei zgărzi care-i plimbă prin târg ca avocați ai puterii și procurori pentru opoziție. Ce oroare! Probabil că își dau seama de subcondiția  în care au ajuns dar vanitatea de vedete ale tiparului  îi împiedică să recunoască efemerul și zădărnicia condiției lor și să se smerească. Iar în acest timp, de prelungită fugă de sine și de adevăr,  picioarele, gândurile și vorbele li se afundă tot mai mult, ca în nisipuri mișcătoare,  în mlaștina trufiei.  Prețul condiției de muritor lipsit de anvergură și credință.

Contele de Saint GermainPolemiceandrei plesu,Brigitte Bardot,Ce sminteala,Dilema Veche,Mihai Gadea,Mircea Cartarescu(Comentariu propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche, intitulat ' O sminteala', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/o-sminteala) Comentariu CENZURAT de Dilema Veche  Vai, vai, ce miros de abator, ce zumzăit de muște verzi, ce poantilism cu sânge sleit. Toate însoțind o crucificare marca Andrei Pleșu,...Blog politic si polemic