Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ din 03 dec. 2010, intitulat ” Despre ura noastra de sine”, articol ce poate fi citit accesand linkul

http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-despre-ura-noastra-de-sine-914453.html )

Incredibil cum poate Mircea Cărtărescu  să-și rateze mesajele și să-și compromită credibilitatea pe ultima sută de metri a articolelor sale. Aș fi fost de acord cu aproape tot ce-a scris în editorialul de azi, dacă ar fi lipsit ultimul paragraf. Care, precum o criză de isterie izbucnită din senin, ne-a luminat crispându-ne (dacă mai era nevoie) că nu avem de-a face cu un scriitor ci cu un propagandist, că nu ascultăm un povestitor obiectiv ci un pacient cu nervii corzi de ghitară bas. Te-ntrebi cum un om a cărui meserie este radiografierea existenței poate pune atâtea halucinogene, la comandă, în cerneala cu care scrie. Cum își poate asuma pe nemestecate, papagalicește, atâtea ținte false, transmise pe firul scurt, trăgându-și căciula pe urechi pentru a putea spune, mai târziu, echivalentul a ceea ce a declarat despre perioada comunistă și anume că el „nu a știut că există scriitori urmăriți pentru că nu a ascultat Europa Liberă”.

Cărtărescu, dimpreună cu toți monocorzii ținând isonul puterii, repetă una și bună: mogulii, televiziunile și liderii opoziției „“ iată explicația dezastrului actual. Sunt incapabili, hai să nu zic „de-a vedea în infra-roșu” dar măcar de-a accepta ceea ce vede toată lumea cu ochiul liber, la lumina zilei: că țara asta are totuși conducători și că în orice sistem cu ierarhii, răspunderile majore revin conducătorilor.

Pentru mulți români, din ce în ce mai mulți, televiziunile « isterice » la care se referă cu mânie de inchizitor MC devin pe zi ce trece un fel de „Europa Liberă”Â  de dinainte de revoluție: o speranță, o sursă de aflare a adevărurilor incomode puterii și, prin asta, de stăvilire pe cât posibil a abuzurilor. Ce este cu adevărat grav? Că „televiziunile mogulilor” au arătat și demonstrat cum se fură voturi în Parlamentul României sau că Bonnie și Clyde în varianta dâmbovițeană au fost prinși cu mâna până la cot în buzunarul pensionarilor?  Și, până la urmă, „campaniile” odioaselor televiziuni au produs vreo revoluție, vreo victimă, au clintit vreun fir de păr din buclele doamnei Anastase sau din barbișonul domnului Voinescu, au scăpat țara de Boc? Televiziunile latră, caravana hoților își vede de drum mai departe. Unde este efectul demolator al acestor televiziuni? De ce îl înspăimântă ele atât de tare pe MC?

Totuși, prudentul domn Cărtărescu, își asumă azi un risc: vorbește despre sentimentul patriotic. Cineva care, matur fiind înainte de „™89, nu asculta Radio Europa Liberă, nu pare foarte calificat pentru a  folosi ca argument această sintagmă.  Și ce dacă?  MC este de neoprit. Într-o profundă stare de hipnoză indusă de flacăra violetă de la Cotroceni, el descarcă un încărcător întreg asupra opoziției, uitând de un afront grav cât o declarație de război adus în chiar ziua națională a românilor sentimentului lor patriotic: obrăznicia lui Laszlo Tokes cum că 1 Decembrie ar fi pentru maghiarii de aici zi de doliu. Motiv pentru care, în orașele păstorite de primari UDMR, drapelul României nici nu a fost arborat. Bine că nu l-au arborat în bernă.

A sesizat cineva vreo replică în apărarea demnității naționale, vreo reacție de protest a patriotului nr. 1 al țării, sau a înțelepților săi lăudători (printre care si MC), la acest scuipat între ochi cu care ne-a învrednicit un vicepreședinte al Parlamentului European pus acolo de Traian Băsescu și PDL?

Cel fără leac  îndrăgostit de uniforme, fireturi și epoleți, cel indignat până la sufocare că polițiștii și-au aruncat caschetele cu însemnele naționale peste gardul cazematei lui, așadar Președintele iubitor de țară și tricolor, a făcut în cazul Tokes ceva? Un gest? Un dos de labă? O disociere?  Un deget la tampla? Aiurea ! Președintele are acum treburi mult mai importante decât apărarea demnității naționale. El are de apărat un scaun și o gașcă.

„Mișeii la izbândă făcând punte” nu sunt, în acest caz, cei indicați de Mircea Cărtărescu ci izbânditorii ultimelor alegeri, calaretii de azi, pe care el încearcă să-i facă pierduți „printre leșuri și ruine”.

Contele de Saint GermainPolemiceBasescu,cartarescu,editorial,Europa Libera,Laszlo Tokes,sentimentul patriotic(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ din 03 dec. 2010, intitulat ' Despre ura noastra de sine', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-despre-ura-noastra-de-sine-914453.html ) Incredibil cum poate Mircea Cărtărescu  să-și rateze mesajele și să-și compromită credibilitatea pe ultima sută de metri a articolelor...Blog politic si polemic