Mesaje de forță
(Un scurt fragment din acest comentariu a fost postat pe forumul din Adevarul al editorialului lui Dinu Patriciu intitulat „Povestea neromantata a Codului Muncii”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Povestea_neromantata_a_Codului_Muncii_7_437426257.html)
MOTTO
Peste un anumit nivel, prosperitatea are un mare neajuns: inhibă hormonii fericirii.
De când a câștigat procesul privind interceptările SRI, domnul Patriciu a început să se manifeste altfel. Cel puțin la nivelul percepției publice. Mai vivace, mai polemic, mai aspirațional.
Întâi a avut spectaculoasa inițiativă de a da în judecată companiile de telefonie mobilă. O idee de tip arte marțiale, bazată pe deturnarea în interes propriu a forței adversarului. A te lupta cu orgolioase branduri multinaționale, surprinse cu mustățile-n smântână, și a dispune de toate atuurile spre a le dovedi complicitatea la infracțiuni de poliție politică, în profitul și aclamațiile unei întregi națiuni, ăsta da proiect de number one, Forbes, Romania.
Apoi a lansat polemica pe teme morale cu Gabriel Liiceanu. Å¢ine de concluzia motto-ului și de clasica trufie Casanoviană această nevoie a lui Dinu Patriciu de a adăuga brevetului de maestru al cantității, deja dobândit, și un codicil semnalând egala sa înclinație spre calitate. Din păcate această polemică nu a putut depăși stadiul de rudiment, domnul Liiceanu neprezentându-se în ring. A picat, se pare, proba cântarului. Ca orice eșec, și acesta al domnului Liiceanu, cauzat de supraponderabilitate, conține o învățătură: cine se complace în dulcea lenevie a conivenței cu puterea sfârșește prin a deveni celulitic moral și prin a pierde nu doar instinctul de luptător dar și sentimentul propriei demnități.
În fine, în editorialul de azi ne înfățișează nevoia de Dinu Patriciu a puterii. Tot ce dorește să ne comunice autorul este o informație cu subtext:  ministrul muncii, domnul Botiș, l-a căutat să-l consulte. Fiecare cititor este liber să aleagă ce semn dorește pentru a încheia această știre. Domnul Patriciu ne recomandă însă semnul exclamării. De ce? Pentru că subtextul este următorul: Proiectul Codului Muncii era deja aprobat de Guvern când domniei sale i s-a cerut părerea. Prin urmare semnificația gestului ministrului muncii nu ar fi cea la care ne-am gândi imediat, intenția unei consultări, ci alta mai subtilă și neașteptată: o formă de curtoazie. Dar dacă un membru al actualului Guvern găsește oportun să fie curtenitor cu unul dintre dușmanii emblematici ai puterii, nu se poate interpreta asta ca un semn că se apropie o schimbare de polaritate? În care câmpul magnetic al domnului Patriciu va avea un rol determinant pentru noua configurare?
Sigur, la limită s-ar putea interpreta și așa. Dar mai bine decât atât s-ar putea interpreta ca o tentativă a puterii, iată, reușită, de a-l folosi pe unul dintre vectorii de forță ai opoziției pe post de agent de influență pentru susținerea Codului Muncii în mass media.
Am prezentat cele de mai sus ca simptome ale unei redeșteptări a combativității.
După o lungă hibernare defensivă, Dinu Patriciu iese la atac. Cele trei acțiuni la care m-am referit sunt mesaje de forță. Este din nou în cărți, este frecventabil, a preluat inițiativa. Are un   proiect ambițios, ce i-a dezinhibat hormonii fericirii. Minunat pentru domnia sa. Și poate și pentru români, dacă nu cumva Traian Băsescu  și-o fi negociat vreo coparticipare în acest proiect.
Vom vedea. Deocamdată rămân în parametrii unui scepticism moderat. Â Și asta deoarece încă nu m-am lămurit dacă reflexul de culturist al domnului Patriciu, de a se făli cu mușchii săi uleiați chiar cu prețul renunțării la armură, a fost vindecat de la ultimele prezidențiale până acum sau mai persistă.
https://www.conteledesaintgermain.ro/mesaje-de-forta/05-03-2011EditorialeAdevaru,Dinu Patriciu,editorial,Legea Muncii,mesaje de forta,povestea neromantata a Codului Muncii(Un scurt fragment din acest comentariu a fost postat pe forumul din Adevarul al editorialului lui Dinu Patriciu intitulat 'Povestea neromantata a Codului Muncii', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Povestea_neromantata_a_Codului_Muncii_7_437426257.html) MOTTO Peste un anumit nivel, prosperitatea are un mare neajuns: inhibă hormonii fericirii. De când a câștigat procesul privind interceptările...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
Am postat si eu ceva pe Adevarul la articolul asta:
„Nu stiu daca-i chiar campanie pentru Boc, dar era de asteptat ca oricarui „intreprinzator”, sau „multinationala”, sau… supranationala, sa-i convina de minune sa arunce toate costurile vreunei crize sau ale propriilor esecuri manageriale in seama angajatilor… Chiar si in „teoria” acestui nou cod al muncii, nu numai in practica de zi cu zi… 😀 Observ ca, in chestia asta cu CM, „mogulii” sunt solidari in… cuget si simtiri… Ma mira insa ca unii angajati ai acestora se cred la adapost de vreun abuz la asa zisa lor „performanta personala”, cind este vorba de banii cheltuiti/incasati de „trust” sau de țîfnele jupinului, amantelor, nevestelor, progeniturii… Si ma mai mira foarte tare cum inteleg unii sa faca „opozitie” actualei puteri, pusa – „efectiv” – pe boacane, una mai gogonata decit cealalta… Aplaudind vreo „boacana” care le convine lor personal si… deontologind cu vehementa impotriva propriilor aliati formali sau informali… Sau aruncind vina in spatele celor multi, fara nici o putere, nici macar cea a votului, de cind alegerile s-au dovedit doar un penibil si primitiv exercitiu de forta si „imagine”… Cam ca-n jungla… Se tot sugereaza, explicit sau subliminal, ca numai cei puternici au dreptul la viata si la… orice… Iar astia fara putere n-ar avea alta solutie de supravietuire decit sa aplaude puterea, indiferent cit de cretina, josnica si dispretuitoare se dovedeste aceasta putere… Ma cam deprima atita egoism si prostie conformista si fudula…
Dar, poate, naiba stie, Patriciu o vrea sa… compromita noul Cod al muncii, insinuind ca lui i-ar conveni de minune… C-asa-i in… pokeru’ asta politic, cacealmistu’ al mai… tare ia tot… Ca doar n-o sa convina maselor de palmasi ce-i convine „mogulului”, „oligarhului”, celui cu pixelu’ vrajit, caruia-i batea mai an obrazu’, cu lacrimi in ochi zupremu’ zupremilor, disperat ca i s-a vazut adevarata fata, citeva secunde mai devreme de… numararea voturilor! Mai, sa fie! A ajuns justitiaru’ zuprem sa promulge legi spre fericirea si propasirea mogulilor!”
Am incercat si eu sa-l provoc pe Mogulu’ la un strop de empatie cu aia de-i „construiesc” averea, la o pozitie ceva mai nuantata fata de codul asta nou al muncii, care pe mine personal nu ma intereseaza deloc, dar poate afecta grav orice forma de asociere sau solidaritate intre cei marunti… Si sa mi se fi parut codul asta nou, mie personal, „miezul din dodoasca” 😀 tot as fi gasit pete-n „soarele” guvernarii! Pai, ori suntem opozanti, ori ne multumim sa pierdem in veci orice alegeri, doar ca sa ne dovedim mai „deontologi” decit un Cerber…
Problema cea mai grava este alta: incapacitatea si lipsa totala de dorinta a PNL-istilor de a lucra in echipa, cum se spune… In orice caz, nu intr-o echipa care nu-i condusa de fiecare din ei personal… 😀 Toti isi iau propriile pareri drept litera de lege si simultan expresia suprema, deci satisfacatoare, a mult clamatei „libertati de opinie”… Este inutil sa incerci sa-i convingi ca nu asa se face „opozitie” unei puteri deja mult prea… puternice, ca sa mai aiba nevoie de ajutorul dezinteresat sau… deontologic al vreunui asa-zis opozant… In ritmul asta de… atomizare, chiar nu vad o viata prea lunga „proiectului” USL. Macinat continuu atit din exterior, cit si din interior… 🙁
Dar, in fine, ce stiu eu cum si-or fi „proiectat” unii dintre ultraliberali cariera si unde s-or vedea dupa 2012, 2014… Probabil, cel putin in parlament, unde vor „infaptui” reunificarea „dreptei”, a la Valeriu Stoica ori Alugica… 😀 Uite, acuma pe mine nici nu m-ar mira daca Base l-ar propune pe Dinu Patriciu in fonctia de… Boc personal si tehnocrat! 😀
@radu, sa nu cadem in teoria conspiratiei. Actualul presedinte a fost adus la putere de romanii care sunt obsedati de Iliescu si PSD precum si de o parte din serviciile secrete ROMANE. Inceputul „mareei PDL” a inceput cand formatiunea politica a lui Virgil Magureanu a fuzionat cu maretul partid si explca aria geografica a partidului. Virgil Magureanu, marele transformator al SECU in serviciu secret NATO este in prezent senator PDL (mai la vara cu adevarul despre mineriade, pentru fanii presedintelui). Daca esti pasionat, vezi interviurile lui Alex Mihai Stoenescu cu Virgil Magureanu, De la Regimul Comunist la regimul Iliescu. Iar segmentarea de care vorbesti e superflua (BRIC, UE, EUA). Traian Basescu a fost tot timpul atlantist (macar aici a fost consistent) chiar si cand l-a bagat la mititica pe Patriciu, de aici asteptarile lui ca FMI sa aiba grija de el, cand lucrurile au fost exact pe dos. De asemenea PPE il sustine, e vizibil din presa, si nu e oaia neagra care e Viktor Orban. Iar prietenul Stolojan are destula chimie cu rusii, asa cum reiese din wikileaks. E bine aranjat extern crede-ma, e una din explicatiile pentru care sta inca bine si explica aroganta. Il are si pe Mihai Razvan Ungureanu, unii dintre putinii lui colaboratori de valoare, pe zona asta. In ceea ce priveste zona baietilor, mi se pare interesant ca PNL bate tare la usa puterii. In timp ce PSD se face remarcat prin evenimentele decoltate (TSD Roxana Golban in playboy, partidul asta chiar nu are nimic de scuns !) PNL il monetizeaza pe Mhai Lupoi (TVR revolutie) iar Radu Stroe, apropiat al lui Crin Antonescu, este notoriu pentru relatiile cu SRI. Pentrui cine vrea sa ajunga la varf, sunt miscari decisive, care explica isteria contra PNL din presa, insa ramane de vazut pozitia lui Dinu Patriciu in toata supa. Puterea in sine nu e mare lucru, daca nu livrezi si pachetul politic aferenet, vezi PDL, care nu a avut calibrele si set-upul sa implementeze promisiunile macar partial.
@Lilick, inseamna ca banuielile mele se adeveresc. basecu a fost adus la putere cu ajutorul serviciilor secrete americane, si este mentiunut la putere datorita intereselor PPE (majoritar in PE) si ale NATO (adica SUA) plus FMI. Axa Bucuresti-Londra-Washington invocata de basecu in 2004 n-a fost o vorba goala. E FOARTE nasol. De-aia spun ca Opozitia liberala are la dispozitie cateva variante de politica externa, inclusiv economica. Fie merge si ea pe mana americanilor, ca Patriciu, intrand pe teritoriul pe care pedistii vor sa-l monopolizeze, fie merge cum vrea Dragnea, cu BRIC, ceea ce e riscant politic in momentul asta, fie incearca o combinatia de tip catch all party, adica si cu americanii, cum face Patriciu, si cu axa Franta-Germania, pe care basecu si-a alienta-o, si cu BRIC-ul, dar asta mai la urma, daca iese jocul pe cartea occidentala.
Multumesc pentru marcarea textului meu anterior! Intelectualii in viata publica, bun subiect, si doua super argumente: Dl Plesu In Dilema Veche, cu „Proprietatea Termenilor” si Dl Manolescu in Adevarul cu „Pe ce limba mor dictatorii”. Astepta insa se deschideti balul. Si acum sa ne indreptam la magnatul mecenat din articolul de mai sus.
Problema lui Dinu Patriciu in spatiul public este ca transpira superioritate. Alminterea e o personalitate provocatoare in sensul bun, care a create tribune de dezbatere si care pune pe tapet chestiuni arzatoare. Legea Muncii insa nu este una dintre ele. Este o porcarie nationala, iar articolul o releva in toata hidosenia ei. Legea, oricat de buna, trebuie sa vina in modul potrivit (negociere, discutii, etc) si in contextul potrivit (cu alte legi si in circumstantele economice corespunzatoare). Asa apare ca o cedare a guvernului si ca o maltratare a micii si disperatei foarte de munca activa care a mai ramas in tara. Resentimentele fata de lege vor reverbera, iar potentialele efecte benefice sunt iluzorii: in anii 2011 investitorii nu mai sunt speriati de sindicate, ci de birocratie, coruptie si lipsa infrastructurii. Fara restul de masuri, legea este inca un bici pe spinarea boului care trage. Si uitam un lucru esential: asa cum exista o piata globala de capital, care se orienteaza catre teritoriile cele mai permisive, se formeaza si o piata europeana a muncii, ina care cei mai capabili si mai talentati oameni cauta si gasesc locurile cele mai prietenoase cu angajatul. De unde pericolul emigrarii masive in cazul dezvoltarii unor atitudini agresive ale angajatorilor, ceea ce este cazul.
Dinu Patriciu e pe cale sa castige lupta cu puterea. Am mai spus ca PDL si presedintele sunt in una din cele mai proaste perioade ale lor. Intre un business man de anvergura si un politician lipsit de substanta, victoria primului era si previzibila si de dorit. Sa vedem insa spre ce ne va aduce viitorul. Altenativele nu sunt foarte convingatoare. A gandi in termeni de stanga-dreapta e desuet. Conteaza setul de masuri si talentele care sa le implementeze, ori este putina vizibilitate pe ambele. Personae care sa deseneze masterplanul tarii nu am intalnit – unii filozofi ezamineaza prostia, cand o parte a Europei se intreaba de ce o exista Romania pe harta. Cu un presedinte jucator cand constitutia ii cere sa fie arbitru, cu flacara violet sef la senat, cu un miss Univers sef la camera deputatilor si cu un profesor de drept constitutional prim minstru de criza globala, degradarea institutiilor statului este vizibila, iar masculul alfa al politicii isi primeste lectia. Situatia este ingrijoratoare si cere o solutie concreta. Dinu Patriciu ar trebui sa fie parte din ea. Problema este ca si viziunea politica a Dlui Patriciu e superficiala si destul de artificiala pentru un stat care are 33% tarani (nu agricultori!). Statul romana a fost arhaic, inainte de a fi social. Si trebuie modernizat inainte de a fi minimalizat. Daca sari etape, ramai cu sechele. Iar capitalul uman a fost deja amputat. Dinu Patriciu bun. Dar victoria lui curenta se trage din superficialitatea adversarului – sper sa nu cada in aceeas capcana.
Nu l-ar fi consultat nicicand Botis pe Patriciu daca americanii nu ar fi recomandat aceasta consultare. Mesajul e clar. Americanii sunt multumiti acum. Iar sampania n-o bea in final PDL-ul singur, asa cum spera.
Draga Lilick, esti un musafir rar care are darul ca, la fiecare vizita, sa ma puna pe ganduri. Daca mericanii au dorit aceasta consultare (tocmai pe Codul Muncii?!!) de ce nu s-a produs ea mai devreme, cand putea produce si efecte? E doar o manevra de imagine, de „hai sa vedem daca ne baga in seama”? Si, pardon, cum adica „Americanii sunt multumiti acum”? Adica sunt multumiti cu PDL la putere si cu Dinu Patriciu consultant de specialitate? Ti-as fi recunoscator daca te-ai ocupa putin de ceata care m-a invaluit dupa mesajul tau.