Ménage à trois. Cine e la mijloc?
Chiar și sensurile opuse se mai întâlnesc din când în când. Doar trăim pe o sferă.
De ceva vreme comentariile politice ale domnului Ion Cristoiu și ale mele dezvoltă ( involuntar, evident), o zonă de coincidență a opiniilor: suntem absolut pe aceeași lungime de undă când vine vorba de rolul ocult, pervers și antinațional al binomului SRI „“ DNA în politica românească a momentului.
Iată însă că ieri domnul Cristoiu a lansat o teorie, vizând exact binomul despre care pomeneam, față de care, încă din primul moment, am avut serioase rețineri. În articolul „Cazul Gelu Diaconu sau Nu demisionezi, cum ți-a zis Dacian CioloÈ™ ?! Te demisionează Binomul SRI- DNA!„ (http://www.evz.ro/cazul-gelu-diaconu-sau-nu-demisionezi-cum-ti-a-zis-dacian-ciolos-te-demisioneaza-binomul-sri-dna.html.), Ion Cristoiu susține că demiterea șefului ANAF a fost o manevră în doi pași, pusă la cale de premierul Cioloș, de conivență cu binomul: întâi Cioloș îi cerea lui Diaconu să demisioneze de bună voie, după modelul Tiberiu Nițu, iar dacă acesta refuza, ceea ce Tiberiu Nițu n-a cutezat să facă, intra în joc binomul, cu mijloacele lui contondente de convingere și procesul aluneca pe o pantă a gesturilor forțate.
Toată construcția lui Ion Cristoiu, preluată seara cu scintilante semne de exclamare de televiziunile de știri, se baza pe o declarație a lui Dacian Cioloș făcută într-un interviu, cu o zi mai devreme, care suna așa: „žÎn urmă cu trei zile, am avut ultima discuție legat de ceea ce e de făcut la ANAF. Dânsul deja, în urmă cu trei zile, a venit și mi-a spus că dacă e nevoie, dânsul își prezintă demisia și e gata să plece dacă eu am altă abordare la conducerea ANAF. Eu i-am spus să continue, am vrut să văd care e viziunea dânsului și ce e de făcut acolo, care sunt prioritățile. Dar în condițiile în care au apărut aceste elemente noi, pentru mine cel mai important e ca ANAF să rămână o structură credibilă„.
Mie această declarație a premierului mi-a sunat complet diferit decât i-a sunat lui Ion Cristoiu. Anume, că primul ministru al României nu a fost informat de binom că un personaj cheie în stat, om de administrație (deci direct conectat la interesele și politicile guvernului) în mâinile căruia stau importante pârghii financiare, urma ca în zilele imediat următoare să fie implicat într-un dosar de corupție care, aproape sigur, ar fi dus la demiterea sa.
Ion Cristoiu s-a mulțumit să ia mărturisirea premierului „Eu i-am spus să continue”¦„ ca pe o banală șmecherie de politician dâmbovițean, sărind (Cristoiu, nu Cioloș) mai multe trepte de logică elementară care, parcurse, l-ar fi ferit de un nou impas de credibilitate.
Plecând de la premisa că niciun politician nu dă interviuri ca să cadă de prost, nu avea sens ca domnul Cioloș să invoce acea întâlnire cu domnul Diaconu care, din punct de vedere al finalității imediate, a reprezentat un eșec (dacă luăm de bun ce susține Cristoiu și anume că, de fapt, Cioloș l-a convocat pe Diaconu ca să-i ceară demisia), când ar fi putut foarte ușor să răspundă întrebării reporterului evitând să pomenească despre întâlnire. Apoi, chiar acceptând că întrebarea reporterului l-a prins pe Cioloș nepregătit (interviul fiind angajat, să zicem, mai de mult, pe cu totul alte teme), ce rost ar fi avut ca premierul să mintă, declarând „Eu i-am spus să continue”¦„ când, în realitate, el i-ar fi cerut să-și dea demisia?
Ipoteza mea este că nici interviul și nici întrebarea referitoare la Diaconu nu l-au prins pe Dacian Cioloș pe picior greșit. Mai mult decât atât, am convingerea că Dacian Cioloș le-a planificat pe amândouă atunci (și nu la altă dată sau deloc) pentru simplul motiv că a ținut cu tot dinadinsul să comunice ceva important pentru el, la momentul de impact maxim.
Iar acel „ceva important”este, în esență, că serviciile nu l-au informat asupra cazului Diaconu. Că a fost pus în situația de pion derizoriu, într-o partidă ce se juca peste capul lui, că „au apărut aceste elemente noi, pentru mine„, în condițiile în care este, totuși, prim „“ ministrul în funcție al României și nu ar fi trebuit să poată fi luat prin surprindere atât de ușor.
Vă dați seama, dragi cititori cu liber arbitru, ce forță de „stat în stat” trebuie să îți atribui tu, tandem de instituții uzurpatoare, destinat a fi slujitor devotat, nu vătaf abuziv, dacă ai tupeul să-ți pui propriul prim „“ ministru în dificultate, în fața faptului împlinit?
Pe Cioloș l-a numit în funcție președintele Johannis. Și atunci, întrebarea următoare devine legitimă: pe cine subminează, de fapt, binomul prin tupeul său autocratic? Pe pionul de gambit Cioloș ori pe însuși regele tablei, Johannis?
Acum, când definitivez aceste rânduri, aflu că și premierul Cioloș, nu doar eu, a simțit nevoia să dea replica teoriei incitante (dar, vai, cât de subțiri) a lui Ion Cristoiu prezentată la început. Iată comentariul premierului:
„Domnule Cristoiu, in cazul in care realitatea este mai importanta decat speculatia, luni cand m-am intalnit cu domnul Diaconu pentru a discuta despre activitatea ANAF, in contextul discutiei, DANSUL a fost cel care, pentru diferite motive care nu au nimic de-a face cu ceea ce s-a intamplat miercuri, s-a aratat dispus sa demisioneze, si EU i-am spus sa continue activitatea acolo unde este. Asta in cazul in care chiar intereseaza adevarul. Domnul Diaconu poate sa confirme acest lucru. Probabil insa, ca speculatia este mai interesanta din punct de vedere intelectual, decat realitatea. Daca m-ati fi intrebat, v-as fi spus cum stau lucrurile„.
Comentarii prin Facebook:
unele comentarii nu intra nici macar la awaiting moderation…
As vrea mai multe precizari despre aceste comentarii pierdute pentru ca la mine nu apar nici macar la Spam.
Mie mi se pare ca lucrurile sunt exact asa cum par, adica asa cum le povesteste premierul: i-a cerut lui Diaconu sa continue, dar, apoi au aparut informatii care l-au obligat sa-l demita. Am ajuns atat de paranoici?! Daca, insa, ne uitam la preliminariile acestei actiuni, avem: o demisie (demitere), fix, pe acelasi model a procurorului general, un interviu in care, fara rost, ne anunta ca il vrea in continuare pe om la ANAF (desi nu ne-a servit niciun motiv pentru care l-a interpelat pe asta). Apoi, dupa demitere avem reactia „Macovei pe geamul baii”, gen, la comentariul lui Cristoiu cum ca ar avea vreo legatura cu binomul. Si dintr-odata nu mai suntem paranoici, ca lucrurile sunt clare: Ciolos l-a chemat pe Diaconu, programat, conform listei primite de la Iohanis odata cu investirea si l-a asigurat (si pe noi) ca n-are nimic de-a face cu ce urma sa i se intample. Bineinteles, cand a aparut invocat numele ANAF intr-un dosar la DNA, a inceput deja cunoscutul balet: sa-l intrebam, sa-l rugam, sa-i cerem si in final, daca nu vrea, sa-l demitem. Apoi apare Ciolos (in cautare disperata de imagine de om politic) sa explice cum el nu, dar imaginea si restul bla, bla, bla… Nu v-ati obisnuit? Seful ANAF era pe lista, nu chiar la inceput, pentru ca era nevoie de colectarea masiva de la inceput de an sa poata satisface revendicarile mofturosului stapan, dar ii venise vremea. Pe mine ma sperie metoda asta de inlocuire a unei stapaniri prin alta, daramare transparenta, sa nu ramana piatra pe piatra, nu mai au nicio rusine. Se afirma transant ca guvernul asta a venit „nu ca sa ne creasca, ci ca sa ne putrezeasca” si astora nu numai ca nu le pasa, dar accelereaza procesul pe principiul – acum, daca tot stiti, ce sa ne mai incurcam… Si eu imi pun intrebari in legatura cu expertiza (un teermen la moda) bruxellezilor. In urma cu niste ani, incepusera sa apara la TV informatii in legatura cu bursele de studiu in strainatate de care beneficiau, mai ales, copiii unor notabilitati. Atunci am auzit prima si cred singura intrebare de bun simt, pusa de niste olimpici: de unde, naiba, au aparut astia care au castigat burse, la care nu stiam sa fi fost organizat concurs, ca pe lista olimpicilor nu-i gasesti? Pentru ca, e clar, indivizii nu sunt niste lumini nici macar in bucatariile proprii. Cei care au functionarit printr-un minister, i-au recunoscut repede: sunt niste mediocri, acei slujbasi care nu cartesc atunci cand sefii iau masuri abuzive, acei yesmeni care au distrus totul in tara asta, prea prosti sa construiasca, prea arivisti sa-i lase pe altii, prea lasi sa refuze demolarile, prea complexati sa orice…Cand legile au devenit caduce, inlocuite de ordine de ministru, inca inainte de anul 2000, astia au fost pionii, restul a venit in logica dominoului. Ma uit la ei, cum le pasa de „strada”, cum incearca sa impace ordinele stapanului cu raspunsul public si cum sunt pe zi ce trece mai derutati si mai descoperiti. Parca ar fi niste musculite bete ratacite in campul tactic. Problema e ca astia au fost alesi de Iohanis (via servicii, ca nici asta nu-i de capul lui) sa gestioneze o tara, nu o vespasiana in Sibiu. Pe frontispiciul demolarii noastre, pe mine ma bantuie o imagine: marele tut, scrasnind din dinti si arancand paltonul, pe care sluga sepepista nu l-a luat intocmai si la timp, inconjurat de slugoi scuipand seminte in timp ce-i fac plecaciuni si i se adreseaza cu „excelenta”.
P.S. Faza cu plcaciunile unuia ce scuipa seminte in timp ce spune „excelenta!” e reala (din, pacate), scuipatorul de seminte a ajuns general, intre timp.
Eu îmi pun niÈ™te întrebări care au devenit obsesive È™i apoi trag niÈ™te concluzii cu care, evident, nu sunt de acord. Una din ele ar fi cum a ajuns aceasta pleiada de indivizi È™i individe sa lucreze la Bruxelles, pe ce criterii, cum au făcut?… ca vreau È™i eu! AÈ™ fi interesat sa È™tiu cine sunt părintii, unchii È™i naÈ™ii lor, din ce familii provin? Cred ca am avea mari surprize, sau poate ca nu. In mod sigur nu provin dintre È™efii de promoție ai vreunor universități prestigioase. Am constatat ca unii au probleme de exprimare È™i chiar de logica simpla, ca sa nu mai vorbesc de incompetenta crasa. Par exemple, ce cauta madam Prula (greÈ™eala de tastare), cu alura ei de bucătăreasa la „Cățeaua leÈ™inata”, săgeata lui Makavei, pe postul respectiv? Cum se împacă cu incompatibilitatea judecatoarei ultra-basiste Bogdan? Sau cu procurorul Eva-telepaticul, sau cu È™efa Livia Stanciu-Rarinca? O fredonează, normal. Sau madam Palmer, milionara, nevasta de ofițer superior american? Sau chiar inginerul horticol Ciolos, ruda îndepărtata, spune el, a celebrului Astalosz-Magureanu, spaima dictatorilor? Asta în mod sigur n-a strălucit nici la horticultura din Cluj… dar ce contează? Jan boxează! „Să-ți trăiască franțozoaica, frumosule!” Cu ăÈ™tia vrem sa salvam tara, sa o aducem pe linia de plutire? Si cu un sas obtuz la Cotroceni?
Si ar mai fi È™i alte chestiuni, cum ar fi… cați È™mecheriți È™i È™mecherite o mai frig pe la Bruxelles, sau prin alte cotloane parfumate, pe bani grei, în aÈ™teptarea sarcinii de a ne salva de la dezastru? In timpul asta, infractori de talie mondiala, basescu È™i gaÈ™ca de la pdl, îÈ™i apără conturile din Dubai È™i ne dau lecții de integritate… iar justiția imparțiala se face ca nu-i vede. Hehehe! Garfield, motanu de pe acoperiÈ™
Azi „plagiez”
De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii…
În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poți să-ntâmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți,
Ați ajuns acum de modă de vă scot din letopiseț,
Și cu voi drapându-și nula, vă citează toți nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini,
Descălecători de țară, dătători de legi și datini,
Ce cu plugul și cu spada ați întins moșia voastră
De la munte pân’ la mare și la Dunărea albastră.
Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noștri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți
În aplauzele grele a canaliei de uliți,
Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii,
Măști cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul,
De ai crede că viața-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ți stă un stâlp de cafenele,
Ce își râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget,
Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri,
La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toți pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesență de mizerii de la creștet până-n talpă.
Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască,
Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască…
Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii,
În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie,
Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri
Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri…
Și apoi în sfatul țării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi!
Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții,
Toți se scurseră aicea și formează patrioții,
Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații,
Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații!
Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!
I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni!
Și această ciumă-n lume și aceste creaturi
Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ și numele tău… țară!
La Paris, în lupanare de cinismu și de lene,
Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene,
Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos…
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?
Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă,
Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept științ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană…
O, te-admir, progenitură de origine romană!
Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece,
Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela,
Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?
Prea v-ați atătat arama sfâșiind această țară,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți – niște mișei!
Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Å¢epeș doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!
Ciolos isi dorea de mult sa scape de cozile de topor psd-iste implantate in structura financiara a statului, dar trebuia gasit un motiv plauzibil ca nu putea sa-i inlature din functii si de la cascaval ca asa vroiau muschii lui, sa le faca loc celor din fundatiile lui Soros. Dorinta lui a fost dusa la indeplinire de binecunoscutul binom in asa zis-ul „camp tactic”. Declaratia lui nu face decat sa demonstreze odata in plus ca „cine se scuza se acuza”.Din pacate, ABUZURILE SISTEMULUI continua zi de zi, punand la grea indoiala existenta statului de drept mult invocat tocmai de basisti in 2012, ei nefiind altceva decat un fel de „pompieri incendiatori”. FRATILOR TREZITI-VA! JOS DICTATURA SECURITATII!
binomul sa fie mai tare ca domnul Ciolos? ca l-a executat pe procurorul general Nitu pentru un fleac este evident, serviciile ar fi trebuit sa-l fi informat pe premier despre Diaconu, dar ce a facut Diaconu, care a lucrat cu multi sereisti? se pare ca mai nimic, a aplicat o hotarare a guvernului sau a lui Ponta, inlaturand o absurditate, nu stim exact si ce a facut Madalin Voicu, nu e prea clar, e o ceata din care nu se vede clar nimic, ca nevasta lui ar fi luat niste bani ca trainer nu e ceva grav daca a avut activitate de training, Ciolos pare un tip serios, nu-l vad o marioneta, mai degraba ministrii lui pot fi asa ceva, tehnocratii lui peste, cu initiative de tot rasul daca nu ar fi de plans, guvernul mi se pare slabut rau, in guvernul lui Ponta erau cativa ministri buni, ca Banicioiu, Teodorovici, Plumb dar si altii, din actualul guvern nu as putea sa mentionez nici un ministru pana acum, mai astept dar cred ca degeaba! marea problema la ANAF este toleranta fata de marea evaziune facuta de corporatiile straine si de importatorii de alimente, primele platesc impozite pe profit simbolice dar fac profituri uriase, ultimii aduc produse in tara, cum ar fi legume si fructe, fara sa plateasca TVA, in felul asta bugetul e pagubit anual cu vreo 15 de miliarde de euro, daca mai adaugam si mica evaziune si munca la negru ajungem la vreo 25-30 miliarde de euro!! daca s-ar rade macar jumatate din evaziunea asta desantata ar fi destui bani pentru pensii si salarii decente la bugetari!
Dvs. si Dl. Cristoiu il citati pe Dl. Ciolos. Presupun ca citatele sunt corecte. Dvs. trageti o concluzie, Cristoiu alta.Si eu sunt tentat sa trag o concluzie, diferita de a voastra. De ce? Pentru ca Dl. Ciolos se exprima foarte ambiguu