Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 4]

Motto:
Suntem un popor pașnic. Am pierdut mai multe avioane militare în exerciții decât în luptă.
Valeriu Butulescu

Românii nu au avut niciodată vocația sacrificiului prin luptă. Prin resemnare, adeseori! Prin spirit de turmă, la ceremonii! Nu însă È™i prin dezvelirea vitejească a pieptului individual, în fața glonțului atotputernic, nici prin intrarea în ring la trântă cu balaurul cu 7 capete. Sărim la bătaie din bâzdâc, fără eÈ™afodaj lăuntric, fie dacă ne simțim mai puternici decât adversarul, fie dacă nu mai avem de-ales. În rest, contemplativi până la transă. Plecăciuni pentru destin, bezele fatalității.

Cu o astfel de efigie în bronzul istoriei de după cronicari, nu e de mirare că unii ne-au asociat tagmei trădătorilor, alții etosului mămăligii. Doar Harap Alb, tâmpițelul familiei, vine să ne amintească din străfunduri de ADN neaoÈ™, că mai sunt È™i printre-ai noÈ™tri nechibzuiți gata să se arunce în foc pentru onoare È™i în gura șarpelui pentru dreptate.

Vremurile cu care suntem contemporani ne confirmă: politicieni de plastilină, oameni de cultură gelatinoÈ™i, afaceriÈ™ti cu epoleți. Penurie mare de slujitori devotați ai țării.

NATO ne asimilează cărnii de tun, Uniunea Europeană – periferiei. Pentru SUA suntem un poligon „“ tampon, pentru Germania un protectorat decăzut. Ni se face morală, ni se dau ordine, ni se îndeasă în gură șomoioage de păr de lup naparlit, ni se lipesc pe ușă liste cu imperative inventate special pentru noi și ni se administrează ordinea în ogradă după reguli tribale, nicicum acceptabile în alte țări civilizate.

De aceea, când în generalizata noastră lehamite și lipsă de vână apare câte un nebun autohton care se ia la harță cu balauri poligloți, revendicând respect, consecvență, egale tratamente È™i principii de fapt È™i de drept unitare la nivelul comunităților cărora le aparținem, lucrul pare straniu și descumpănește.

Eu găsesc măreție în astfel de lupte inegale iar pe purtătorii lor îmi vine să-i scot în față, să-i propun pentru onor. Știu că, prin ei înșiși, nu pot fi considerați fără prihană, dar admir raritatea zbanghelii lor, ce aduce foarte mult cu lucirile onoarei și ale demnității de sine.

Două replici din această categorie, a luptei cu morile de vânt din politica românească actuală, m-au înboldit să scriu prezentul text. Știu că apropierea de Don Quijote a imperfecților pe care-i voi numi în continuare va scandaliza anumite voci puritane. Pentru că ei nu sunt nici pe departe atât de dezinteresați și curați în demersul lor precum legendarul cavaler. Mi-am asumat însă pericolele unei astfel de comparații tocmai pentru a contraria și a sparge puțin indiferența.

Primul, în ordinea cronologică a ieșirii din rând pentru a înfrunta un adversar mult mai puternic decât sine este Călin Popescu Tăriceanu. În plin dictat terifiant al DNA asupra politicienilor și a instituțiilor reprezentând puterile independente ale statului, fostul premier a avut cutezanța de a se opune unei tentative de abuz a procurorilor ce se închipuie atotputernici. În numele Senatului României, CPT nu doar că a respins o cerere formulată în termeni autoritari de satrapia doamnei Kovesi dar a și demonstrat public că solicitarea procurorilor, de a li se pune la dispoziție toate documentele legate de cereri de arestare preventivă a unor parlamentari, a fost adresată Camerei Superioare într-o manieră greÈ™ită procedural. Nu cred că „žintangibilii” au primit cu spirit constructiv acest bobârnac È™i nici că vor lăsa nerăsplătit pe autorul acestui afront.

Nu am fost deloc îngăduitor cu domnul Tăriceanu atunci când a decis să rupă PNL-ul prin crearea unei aripi pesedizate a acestuia. Asta nu mă împiedică însă acum să-i apreciez fermitatea, într-un moment în care nimeni nu îndrăzneÈ™te să opună rezistență, de pe poziții instituționale, binomului SRI „“ DNA. Să ne amintim că domnul Tăriceanu nu este la prima luptă inegală de acest fel. El l-a ținut în loc È™i pe Traian Băsescu, în plină glorie electorală a acestuia, reuÈ™ind să-i zădărnicească planul de a pune mâna pe întreaga putere executivă încă din anul 2007. Cu atât mai mult, cred eu, Călin Popescu Tăriceanu merită calificativul de politician respectabil. Curajos, andurant, emancipat, proromân.

Al doilea gest pe care vreau să-l salut, tot la categoria „žmăreția luptelor inegale”, este scrisoarea deschisă adresată Domnului Werner Hans Lauk, ambasadorul Germaniei în România, de către europarlamentarul român Adrian Severin (http://www.cotidianul.ro/scrisoare-deschisa-domnului-werner-hans-lauk-ambasadorul-germaniei-in-romania-259914/).

Nu am citit de mult o replică atât de bine scrisă È™i argumentată, precum numita scrisoare, la un demers arogant, discriminator, imperativ, inexact È™i cu aere tutoriale venit dinspre o superputere a Europei È™i a lumii.

Mă interesează mai puțin suspiciunile de corupție care planează acum asupra lui Adrian Severin È™i care, desigur, vor fi invocate de unii pentru a-l delegitima pe autor în raport cu gestul său de protest ofensiv. Domnul Severin se află încă sub protecția prezumției de nevinovăție È™i, în plus, au apărut dovezi credibile în presă cum că înregistrările pe baza cărora a fost acuzat s-au bucurat de oarece tratamente „žcosmetice” prealabile pentru a fi aduse la o formă incriminatorie. Ceea ce mi se pare important acum este să judecăm cu capetele noastre dacă ce afirmă în scrisoarea sa domnul Adrian Severin este just sau nu. Dacă Germania, prin vocea domnului ambasador Lauk, ne tratează cu respectul cuvenit unui egal sau foloseÈ™te dublul standard, disprețuind principiile unificatoare ale unei Europe echitabile pentru toți de dragul voluptății de a-È™i vedea vechi sateliți luând poziția de supunere inerțială pe noile orbite.

Îi invit pe toți cei cu încredere în propriul discernământ să citească mai întâi, cu atenție È™i fără prejudecăți, scrisoarea deschisă a domnului Adrian Severin È™i abia după aceea să se pronunțe asupra justeții sau injusteții fondului ei.

Cred că România are nevoie, în această fază a reaÈ™ezării sale, nu atât de comoditatea plecăciunii cât de eroismul îndrăznelii de a-È™i crea o identitate respectabilă. Cred că nu de idolatri ai zeilor tereÈ™tri ducem lipsă ci de frumoÈ™ii nebuni ai frondei regeneratoare de identitate națională.

Contele de Saint GermainEditorialeADN,Adrian Severin,ambasadorul Germaniei la Bucuresti,balaur,Calin Popescu Tariceanu,DNA,Don Quijote,Germania,Harap Alb,Laura Codruta Kovesi,NATO,SRI,SUA,UE,Valeriu Butulescu,Werner Hans LaukMotto: Suntem un popor pașnic. Am pierdut mai multe avioane militare în exerciții decât în luptă. Valeriu Butulescu Românii nu au avut niciodată vocația sacrificiului prin luptă. Prin resemnare, adeseori! Prin spirit de turmă, la ceremonii! Nu însă È™i prin dezvelirea vitejească a pieptului individual, în fața glonțului atotputernic, nici prin intrarea...Blog politic si polemic