Scorul acestui articol
[Total: 91 voturi. Media: 4.5]

 

Manipularea este ca o formă de hipnoză. Èši se întâmplă, când ți se întâmplă, fără să fii conÈ™tient de asta. Oricine dintre noi cred că a văzut filmulețe sau spectacole în direct cu hipnotizări È™i hipnotizați. Niciodată, dar niciodată, după ieÈ™irea din transă, cel hipnotizat nu spune că È™i-ar fi dat seama că altcineva i-a condus, pentru câteva clipe, voința.

Nu e de mirare, deci, că, în aceste zile, puținii tineri frumoÈ™i È™i liberi care acceptă să răspundă la unele întrebări ale reporterilor neagă cu vehemență ipoteza manipulării lor. Pur È™i simplu nu sunt conÈ™tienți că aÈ™a ceva li s-ar putea întâmpla. De ce? Pentru că nu sunt interesați să privească tabloul de ansamblu È™i, mai mult decât atât, tratează cu dispreț lecțiile istoriei.

Să ne amintim de decembrie 1989. Într-o dimineață, străzile BucureÈ™tilor au fost brusc inundate de È™uvoaie de manifestanți curgând pe marile bulevarde spre Piața Palatului, spre sediul CC. Pe cei care am participat atunci, nu ne-a îndemnat nimeni, explicit, la televizor sau pe alte căi (de Facebook nu se vorbea încă) să ieÈ™im în stradă  È™i să ne concentrăm într-un anumit punct al oraÈ™ului. Am făcut-o totuÈ™i, dintr-un imbold interior pe care l-am pus exclusiv pe seama conÈ™tiinței noastre trezită brusc de niÈ™te evenimente extrem de grave.  Dacă ne-ar fi spus atunci cineva că suntem manipulați să facem acea „žrevoluție”, am fi respins ipoteza cu o vehemență comparabilă, probabil, cu cea a manifestanților de azi din Piața Victoriei.

Și, totuÈ™i, la „žrevoluție” am fost manipulați. Din greu. Cu tot arsenalul de care dispunea la acea vreme propaganda perestroikistă È™i nu numai. Ne-au demonstrat asta anii ce au urmat, dezvăluirile liderilor politici mondiali ai vremii, istorici români de prestigiu care au documentat evenimentul până în cele mai mici detalii.

Astăzi, doar cei cu ochelari de cal sau fără un minim discernământ mai susțin că „žrevoluția română” din decembrie 1989 a fost o miÈ™care spontană în care românii È™i-au luat soarta în mâini È™i È™i-au făcut dreptate singuri.

***

Există asemănări izbitoare între evenimentele din decembrie 1989 È™i cele din ianuarie  2017. Apariția, pe plan global, a unui mare lider (Gorbaciov la vremea aceea, Trump astăzi) extrem de determinat în a schimba ordinea mondială; numărul uriaÈ™ (fără precedent între aceste două momente) de oameni scoÈ™i în stradă în România; folosirea ca declanÈ™ator, pentru această revoltă de proporții, a unei decizii greÈ™ite a conducătorilor țării (atunci convocarea de către CeauÈ™escu a unui miting sinucigaÈ™, acum emiterea de către guvern a unor ordonanțe de urgență cu mare potențial emoțional); internaționalizarea imediată a conflictului È™i trimiterea la BucureÈ™ti, de către toate marile agenții de presă (dar nu numai) a unor efective impresionante de reporteri pregătiți ca pentru un eveniment extrem.

Și lista similitudinilor ar putea continua. Las însă restul de demonstrație istoricilor, eu doar vreau să insist asupra contextului.

Trump a declarat în campania electorală că SUA nu vor mai susține Europa, ca până acum, la pachet, în ansamblul ei. America se va orienta spre tratate bilaterale cu țări europene. Deja, se pare, Ungaria È™i Polonia au ales, între UE È™i SUA, SUA.  Acum se desfăÈ™oară bătălia pentru România. Prin invitarea la Washington a liderilor PSD Dragnea È™i Grindeanu, administrația Trump a comunicat în subtext că îl consideră pe preÈ™edintele Iohannis în cealaltă tabără, pro „“ UE.

Eu în acest context citesc evenimentele tensionate din România È™i jocul iresponsabil, la totul sau nimic, al preÈ™edintelui Iohannis.

Imensa masă de manevră folosită în stradă de preÈ™edinte pentru a submina guvernarea PSD este subtil catalizată de liderii europeni Merkel È™i Hollande, care încearcă să mențină UE în viață, să evite destrămarea sa.

Nu mă pronunț, pentru că nu È™tiu, în ce tabără ar fi mai bine, per total, pentru România. Din perspectiva, însă, a tendințelor revizioniste din ce în ce mai agresiv exprimate de Budapesta, cred că ar fi mai sigur, pentru  unitatea teritorială a României, să fim în aceeaÈ™i tabără cu Ungaria, È™i protejați de SUA, decât să ne raliem unei Uniuni Europene cu două viteze, supusă unor forțe centrifuge tot mai greu de controlat.

Revenind la evenimentele interne, discursul de ieri al preÈ™edintelui este unul de escaladare a războiului fratricid. Înseamnă că, la Malta, Klaus Iohannis a promis fidelitate cu orice preț Germaniei È™i Franței, chiar cu prețul aruncării României într-un război civil. O opțiune care ar trebui să îngrijoreze Washingtonul.

Dar mai există È™i varianta ca Washingtonului să-i convină până la urmă această împărțire de influență. România, în tabăra cealaltă, poate deveni, la momentul potrivit, o bună piesă de sacrificiu într-o negociere a armoniei globale pe următoarea sută de ani. Părți din România sunt râvnite atât de Rusia cât È™i de Ungaria. Oare UE va fi îndeajuns de puternică È™i determinată pentru a putea apăra România de astfel de pericole? Mă îndoiesc!

IohaniÈ™tii vor mobiliza din nou, în weekend, sute de mii de protestatari care refuză să se informeze real È™i să vadă tabloul mai larg. Ei nu au capacitatea (sau voința) de a recunoaÈ™te că informația reală nu se ia de pe Facebook ori de pe situl de propagandă groasă „žCorupția ucide”. Și atunci preferă, evident fără să recunoască, manipularea. O preferă pentru că le spune ce vor ei să audă. Îi ajută să confunde realitatea imperfectă cu fanteziile lor de „žmai bine”. Să evadeze într-un virtual confortabil. Manipulare, dulce evadare!

Mai important decât ce vor face ionahiÈ™tii, care au devenit, vai, atât de previzibili È™i repetitivi, este ce vor face protestatarii de la Cotroceni. Căci nici aceÈ™tia nu sunt de capul lor, să nu ne mințim singuri crezând asta.

Dacă manifestația de la Cotroceni va creÈ™te spectaculos (până acum nu prea au fost semne), înseamnă că, încă, guvernul PSD are o susținere de peste ocean. Și, România, încă este dorită de Washington în echipa sa.

Dacă manifestația de la Cotroceni îngheață în stadiul incipient de acum, sau se stinge, înseamnă că PSD a depus armele È™i fanatismul lui Iohannis a învins.

Oricum, deznodământul profund al conflictului de la BucureÈ™ti se pare că nu se decide în România. Soluția, dacă nu a fost deja stabilită È™i acum asistăm la paÈ™ii implementării ei, se decide în afară È™i fără consultarea românilor.

Asta pentru că suntem dezbinați de conducători È™i noi înÈ™ine nu È™tim să ne oprim, singuri, din autodistrugere.

Contele de Saint GermainEditorialecoruptia ucide,Dragnea si Grindeanu la Washington,fidelitate Germaniei si Frantei,Gorbaciov,guvernul PSD,hipnoza,Klaus Iohannis la Malta,manifestatia de la Cotroceni,manifestatia din Piata Victoriei,manipulare,ochelari de cal,propaganda perestroikista,solutia nu e in Romania,tinerii frumosi,Trump  Manipularea este ca o formă de hipnoză. Èši se întâmplă, când ți se întâmplă, fără să fii conÈ™tient de asta. Oricine dintre noi cred că a văzut filmulețe sau spectacole în direct cu hipnotizări È™i hipnotizați. Niciodată, dar niciodată, după ieÈ™irea din transă, cel hipnotizat nu spune că È™i-ar...Blog politic si polemic