Scorul acestui articol
[Total: 8 voturi. Media: 3.5]

Cel mai tare mă tem de oamenii foarte bogaţi pe cont propriu, nu de cei foarte puternici ridicaţi prin politică sau prin forţa altora.

Pentru că există un nivel al averii personale de la care încolo începi să te îmbolnăveşti de plictiseală şi de dispreţ faţă de cei din jur.

Efectul cel mai deprimant al unei averi nemăsurate este împuţinarea dramatică a dorinţelor. Cred că mulţi dintre multimiliardarii planetei fac atacuri de panică:

Ce să-mi mai doresc? Doamne, ajută-mă, dă-mi idei! Pot avea şi am orice femeie / bărbat vreau. Pot avea şi am orice maşină, avion, yaht, rachetă, satelit, submersibil vreau. Nu mai vorbesc de case, palate, domenii exclusiviste… Am pierdut şirul acestor proprietăţi, nici nu ştiu dacă voi apuca vreodată să le vizitez pe toate. Tot ce mai simt acum e plictiseală şi dispreţ! Groaznic, Doamne! Ce sens mai are o astfel de viaţă?”

Şi atunci încep să se gândească la posibilitatea nebunească de a face sau distruge lumi, de a deveni Dumnezei sau diavoli. Pe latura constructivă asambleaza rachete cu care să cucerească şi să populeze universul. Pe latura distructivă dau liber inteligenţei artificiale de a se dezvolta sub proprie comandă, în propriul ritm, după propriile principii de luare în stăpânire a speciei umane.

Mi-e mult mai frică de Elon Musk decât de Donald Trump. Trump este cel mai puternic om al planetei, dar el este încorsetat în tendinţele sale extravagante de un mecanism instituţional de control şi cenzură verificat în secole de administrare americană responsabilă. Care mecanism i se aplică lui, ca preşedinte ales şi dependent de votul popular, dar nu şi lui Elon Musk. Acesta, nefiind ales de popor, nu are niciun fel de obligaţii asumate electoral în a-şi domolii ambiţiile personale dacă ele sunt sau vor deveni, la un moment dat, demente. Faptul că a primit o demnitate în administraţia Trump nu-l condiţionează prea mult pe Musk. La o adică, dacă se va simţi îngrădit în elanurile sale grandomane, nimic nu-l va împiedica să-şi ia jucăriile şi să plece. Şi să-şi continue, după bunul plac, proiectul individual de a se vindeca de plictiseală prin concurarea lui Dumnezeu sau a diavolului. De ce? Pentru că e atât de bogat încât îşi poate permite orice! Pentru că deţine o avere inacceptabil de mare într-o lume a cărei distrugere, sub o formă sau alta, ar avea cu ce să o plătească dacă acesta ar fi obiectivul lui primordial.

Poate unii vor considera că aberez. Că-i atribui multimiliardarului Elon Musk intenţii malefice pe care acesta nu le are. Atunci cum să interpretăm, de exemplu, amestecul său (după ce a fost deja instalat ca oficial american) în influenţarea brutală a alegerilor din Germania, prin susţinerea partidului radical de dreapta AfD. Pe platforma X, pe care o deține, Musk l-a numit pe președintele federal Frank-Walter Steinmeier (SPD) ”tiran nedemocratic”, cu completarea ”Să-i fie rușine!” pentru simpla vină că şi-a permis să răspundă, în campanie electorală fiind, unui atac din partea AfD.

Să ne temem şi să ne ferim de ceea ce poate naşte plictiseala magnaţilor lumii. Cine-şi închipuie că progresul galopant al inteligenţei artificiale va putea fi ţinut sub control de “emisfera” raţională a societăţii va primi dezminţiri dureroase mai curând decât îşi închipuie şi cei mai pesimişti proroci.

Există o acceleraţie de tip ciclonic a unor tendinţe sociale şi politice care nu prevesteşte nimic bun. Aceasta produce în capetele unor mase largi de oameni o ameţeală ca la datul în căluşei, ca după nişte piruete mult prelungite peste puterea de echilibru a dansatorilor.

Unii disk-jockey ştiu să oprească muzica la timp astfel încât dansul să rămână o plăcere. Alţii mixează în duşmănie, pentru a domina ringul.

Să vedem ce ne rezervă anul 2025!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/01/Elon-Musk.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/01/Elon-Musk-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeAlegeri Germania,Donald Trump,Elon Musk,multimiliardari,Platforma X,plictiseala magnatilorCel mai tare mă tem de oamenii foarte bogaţi pe cont propriu, nu de cei foarte puternici ridicaţi prin politică sau prin forţa altora. Pentru că există un nivel al averii personale de la care încolo începi să te îmbolnăveşti de plictiseală şi de dispreţ faţă de cei din jur. Efectul...Blog politic si polemic