Lichelele libertatii – replica doamnei Lucia Hossu Longin
Â
Multumita lui @Shadow care mi-a transmis linkul, va pot prezenta in continuare replica doamnei Lucia Hossu Longin la incalificabilul articol al doamnei Brandusa Armanca intitulat „Prostitutie TV cu premii APTR”, articol la care se refera si comentariul meu de astazi.
Â
Lichelele libertății
Autor: Lucia HOSSU-LONGIN | Â Â
În revista 22, nr. 24, din 7-13 iunie 2011, Brîndușa Armanca a publicat articolul „žProstituție TV cu premii APTR”, publicat în spațiul rubricii „žMedia Culpa”.
Ne-am întrebat în ce calitate semnează doamna Brîndușa Armanca această rubrică „žMedia Culpa” în revista 22?
În calitate de director al Institutului Cultural Român de la Budapesta, poziție din care n-ar trebui să aibă partizanate politice?! Se știe astăzi că revista 22, sub patronatul doamnei Andreea Pora (o ziaristă obscură devenită o fanatică a regimului Băsescu) nu mai e de mult ceea ce era în anii „™90: o revistă de cultură și de dialog social, o luptătoare pe baricade pentru democratizarea societății românești.
Scrie această cronică doamna Brîndușa Armanca în calitate de specialist în audiovizual? Domnia sa, de peste 5 ani, a părăsit jurnalismul audiovizual, după o serie de eșecuri răsunătoare în încercarea de a deveni, ca reprezentantă a liberalilor, președinte al Televiziunii Publice. Nevrînd să-și continue activitatea ca simplu realizator (pierduse poziția de director al TVR Timișoara), doamna Brîndușa Armanca s-a înrolat în grupul de intelectuali dispuși să defileze sub noul steag portocaliu al puterii. Răsplata jertfei patriotice a venit la scurtă vreme: postul de director al ICR Budapesta, un mandat de 4 ani, reînnoit de curînd. Această „žMedia Culpa” care țintește numai televiziunile Antenei, ostile regimului Boc-Băsescu, este, probabil, tributul plătit promovării.
Revin. A scris doamna Armanca această cronică mizeră în calitate de spectator la un eveniment media? Nici măcar atît. Autoarea și-a însăilat calomniile după citirea unui palmares publicat, fără să fie prezentă la Gala APTR; nici măcar n-a mai avut buna-cuviință să vadă emisiunea pe post, programele premiate. A publicat cronica cu o săptămînă înainte de difuzarea Galei Premiilor APTR din 8 iunie a.c. E ca și cum ai scrie despre un spectacol de teatru după ce ai citit doar distribuția, fără să calci în sală! Toate ipostazele o descalifică. Și arată doar angajamentul politic al diplomatei de la Budapesta, obligată să atace televiziunile mogulilor! Numai pe acestea și într-un fason de agitator electoral. O persoană tocmită să zvîrle găleți cu lături în capul confraților ei mai tineri.
Argumentele folosite sînt minciuni sfruntate. După domnia sa, Juriul Galei n-a avut criterii de valoare pentru că a premiat jurnaliștii Antenelor, dar același juriu nu s-a înșelat în acordarea celor 15 premii teleaștilor din TVR, cărora oricum doamna Brîndușa Armanca nu le acordă nici cinci rînduri, în felul acesta înglobîndu-i și pe ei în „žProstituție TV”…
„žCe mai înseamnă profesionist dacă APTR premiază impostura, se întreabă domnia sa, nu accidental, ci repetat, an de an de la Dan Diaconescu la Mircea Badea, Gâdea, Ciutacu etc.”
Să precizăm: Dan Diaconescu a luat un singur premiu de debut, acum 13 ani, pentru rubrica sa de la Tele7ABC „žDintre sute de ziare”. Victor Ciutacu este distins doar anul acesta, nu sistematic, iar Mircea Badea nu figurează în palmaresul ediției a 21-a.
Iată unde duce, doamnă diplomat, ignorarea deontologiei și pierderea standardelor (lipsa de informare, de onestitate, de poziționare obiectivă, de bună credință)… Comanda politică e atît de presantă încît doamna Armanca nu-și mai poate controla frazele, judecățile, adjectivele. E de nerecunoscut. Autoarea acuză în bloc „žjurnalismul de haită” de la Antena 3 și Realitatea TV, jurnalism care s-ar traduce prin „žgolăneală, manipulare, cinism, mitocănie”…
Dar dacă răsfoiți paginile revistei22, veți descoperi în editorialele doamnei Pora și ale altora un jurnalism de gang, atacuri hidoase la adresa și numai la adresa liderilor opoziției și a susținătorilor acesteia. Cronica aceasta, la Gala Premiilor APTR, nu e singura în care abordarea doamnei diplomat e strîmbă, sucită, „žintens manipulatoare”. Iată cîteva exemple. Scrie indignată doamna Armanca într-o altă „žMedia Culpa” că televiziunile au transmis ceremonia nunții regale de la Londra într-un „žreality-show exacerbat, care subminează valorile clasice ale știrilor, fiindcă acaparează atenția românilor fără să aibă un impact asupra vieții lor”. Ca să vezi, ce-o deranja pe distinsa diplomată! N-a plictisit-o Convenția PDL care ne-a intoxicat 12 ore, în direct, cu un fel de nuntași fericiți, aceiași pe care-i vedem zile și nopți întregi, asezonați cu meșe pe cap și laptopuri-fițuici, ei veseli, cetățenii triști, ei sătui, cetățenii flămînzi. Nunta regală a fost un eveniment strălucit. Dacă te uitai atent, dincolo de mondenități ai fi văzut un popor în stradă iubindu-și și aclamîndu-și regii! Nici un polițist nu arunca cu șapca în Palatul Buckingham!!!
Tot la „žMedia Culpa”, doamna diplomat se ocupă, incredibil (Dumnezeule!), de „žfalsele eroisme de la Realitatea TV”. Domnia sa apreciază că „žnu pot fi declarați eroi autorii unor gesturi radicale, lipsite de rațiune”. Și exemplul cel mai la îndemînă (care-i doare și pe guvernanți) este Adrian Sobaru, „žacel cameraman aproape sinucigaș, cu o instabilitate emoțională”… Nu e cameraman, e electrician. Și nu e nebun. E revoltat, e disperat, e fără speranță, asemenea lui Liviu Babeș, căruia 22 i-a dedicat un site. Pe cînd și un alt site: Sobaru?
Să prezentăm delicat, ne sfătuiește doamna diplomat, cu moderație, subiecte ca suicidul, automutilarea, chiar și atunci cînd acestea reprezintă forme de protest la adresa puterii portocalii. Parcă ne-ar dojeni stafiile Securității care îi prezentau opiniei publice pe Paul Goma, pe Vasile Paraschiv, pe Liviu Ba-beș și pe mulți alții drept scrîntiți la cap… După iubitul conducător, Ceaușescu, numai un nebun mai putea contesta binefacerile Epocii de Aur… Mulți cunosc bine această replică, atît de actuală și azi.
Ar trebui, spunea Steinhardt, dacă ești intelectual, să urli cît te ține coșul pieptului și să spui că e o nedreptate strigătoare la cer ca oamenii să-și dea foc. Sau, mai nou, să intre în greva foamei, să se stropească cu benzină în fața Palatului Cotroceni, să se arunce din balconul Parlamentului, după ce aud și văd zilnic atîtea mișelii legiferate sub cupola lui.
Dar nu! Doamna diplomat „“ ca și revista 22 „“ apreciază că aceste gesturi sînt lipsite de rațiune. Eu cred că numai și numai aceste susțineri, într-o societate morală, ar împiedica-o pe doamna Armanca să mai fie diplomat, profesor și jurnalist. Un intelectual este întotdeauna de partea victimei, și nu de partea opresorului. De altfel, îmi permit să apreciez că revista 22 este autistă, nu mai aude, nu mai înțelege suferințele și ruina acestei societăți românești, tot glorificîndu-i pe Boc și pe Băsescu. Oricum, doamna Armanca se află sub standardele profesionale ale lui Mihai Gâdea, care a realizat un portret excepțional al acestui tînăr, portret ce ne-a ajutat să înțelegem mai profund motivațiile gestului său eroic.
Există azi bieți mercenari, o specie aparte, lichele ale libertății, cum îi numea Voltaire pe cei care. de bunăvoie, în libertate, se alătură puterii discreționare, devin complicii și avocații ei în susținerea dezastrului țării.
Revenind la articolul „žProstituție TV cu premii APTR”, asociația noastră, fondată în anul 1990, a decernat în 21 de ediții circa 400 de premii. În palmaresurile APTR se regăsește tot ceea ce a fost valoros în creația audiovizuală. Firește, am premiat curajul și verticalitatea jurnalistică, pentru că au fost două decenii în care era nevoie de curaj și de libertate a cuvîntului. În vremuri grele, APTR a susținut publicistica lui: Vartan Arachelian, Ștefana Bratu, Marian Voicu, George Borcescu, Camelia Robe, Radu Nicolau, Irina Szasz, Tudor Artenie, Marius Gongea, Radu Coșarcă, Alina Amza, Luminița Sălăgean, Dana Deac, Cătălin Apostol, Horia Å¢urcanu, Cornel Mihalache, Adelin Petrișor. Și mulți alții.
Ce li se întîmplă astăzi lui Mihai Gâdea, lui Adrian Ursu, lui Mircea Badea, Danei Grecu, lui Radu Tudor am trăit și noi, cîțiva, în Televiziunea Publică. Și mie personal mi se dedicau editoriale cu titlul „žCrima de la TVR” numai pentru că aduceam în actualitate drama foștilor deținuți politici. Și doamna Armanca a fost pusă la zid de alți complici ai puterilor de după „™90. A uitat această parte a biografiei sale.
APTR i-a decernat multe premii doamnei Brîndușa Armanca. Ultimul, în anul 2004, cînd era în proces cu Televiziunea Publică. Am fost avertizați de conducerea TVR de atunci să nu cumva să apară Brîndușa Armanca în emisie. Era un fapt nemaiîntîlnit ca un om care se judeca cu instituția să fie prezentat pe postul public, ca o valoare a lui.
Și am riscat. Nu am scos-o din emisie. Dar de la ora 21, ora de programare pe post, am fost difuzați după ora 12 noaptea. Și am avut nenumărate alte represalii. E adevărat, nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită.
Mă gîndesc însă cu tristețe, aceasta ar fi morala răspunsului de față, cum descoperă puterea trepădușul ascuns în unii oameni, licheaua gata să se vîndă, chiar dacă tîrgul îi schimonosește chipul și-l face de nerecunoscut. Chiar dacă trădarea lui multiplică nefericirea lumii în care trăiește, nu-i pasă!
În acest sens, doamna diplomat Brîndușa Armanca poate fi un studiu de caz.
Lucia HOSSU LONGIN „“ director al Galei APTRÂ
P.S. APTR a făcut plîngere penală împotriva doamnei Brîndușa Armanca. Daunele solicitate ar putea acoperi cheltuielile unui simpozion internațional despre „žLibertatea Presei”.
https://www.conteledesaintgermain.ro/lichelele-libertatii-replica-doamnei-lucia-hossu-longin/20-06-2011Lecturi impartasiteBrandusa Armanca,ICR,Lucia Hossu Longin,Premiile APTRÂ Multumita lui @Shadow care mi-a transmis linkul, va pot prezenta in continuare replica doamnei Lucia Hossu Longin la incalificabilul articol al doamnei Brandusa Armanca intitulat 'Prostitutie TV cu premii APTR', articol la care se refera si comentariul meu de astazi. Â Lichelele libertății Autor: Lucia HOSSU-LONGIN | Â Â În revista 22, nr. 24,...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Text postat la articolul Agenda lui Traian Băsescu, de Cristian ghinea, RL de azi. Nu știu dacă va apărea.
Superficial vorbind, e o prostie să te-mpiedici în propria-ți inteligență. Atent privind, poate fi o dramă – arată pierderea contactului cu realitatea, de dragul proiecțiilor seducătoare dar neadecvate contextului. Cum să fie Băsescu lame duck – „părăsit de mașinăria guvernamentală, care-i caută un înlocuitor fiindcă e pe final de mandat” cînd mașinăria aceea e-n mîna lui, o (con)duce cum și unde vrea?
Dar poate fi o dramă și din altă perspectivă, cînd arată nu inadecvarea ci adecvarea insidioasă a textului la nevoile unei argumentații părtinitoare. Asta indică dublul standard: pe de o parte, Boc nu pune o armată de guvernanți să umple lumea de vorbe lămuritoare, și asta nu e bine. O concluzie obligatorie, la presa probăsistă, care și-a ales mascota – bocul ispășitor; pe de altă parte, Opoziția umple lumea de vorbe de clacă, servindu-l – chipurile – pe Băsescu, în efortul de a impune agenda publică. Atunci, poate-ar fi mai bine invers: Puterea să umple lumea de vorbe, iar Opoziția să tacă mîlc. Întrebarea ar fi: Și-ar mai impune Băsescu agenda? Culmea ar fi ca răspunsul să fie negativ.
D-l Ghinea mimează uimirea deși nu-i deloc recomandabil pentru directorul CRPE, decît dacă ar urmări un efect retoric antifrastic – ceea ce nu e cazul, în acest text. Astfel, se uimește de naivitatea lansării unor proiecte imposibil de pus în operă, în actula formulă parlamentară. Cu aerul de a critica, lasă de fapt nesancționată nesăbuința prezidențială. Ar fi fost critic arătînd că Băsescu aruncă pe piață tot felul de prăpăstii reformatoare – în numele reformării statului român – numai și numai pentru a compromite Opoziția, pentru a induce ideea că acesta se opune modernizării și eficientizării statului român.
Îi dau d-lui Ghinea un exemplu de jalnic tertip prezidențial: După întîlnirea de la Cotroceni – unde i s-a prezentat varianta de lucru a Opoziției (guvern tehnocrat, alegeri anticipate, formarea unui parlament capabil să pună în operă revizuirea constituției și reforma administrativă) – „Președintele” iese public și acuză imaturitatea politică a Opoziției, care-și dorește instabilitate politică în locul stabilității pe care guvernarea pe care o păstorește a obținut-o cu imense eforturi financiare. Așa, sfruntat, cu perfectă nerușinare și chiar în condițiile în care stabilitatea pe care o apără cu dinții se clatină sub asaltul UDMR, care-i pune sula-n coaste stabilizatorului, șantajîndu-l cu amenințarea ieșirii de la guvernare. Deci, datoria noastră la FMI a ajutat doar atît cît să ne rugăm de unguri să rămînă la guvernare – așa vede Băsescu stabilitatea politică.
Anecdotic, d-le Ghinea, doar anecdotic: Înainte de ieși cu așa declarație, „Președintele” îl trage de mînecă pe Anontescu: Cît mai ai de gînd să rămîi în opoziție? Dar astfel încît să se audă și să se vadă asta, cît să-nțeleagă nația că ei jucaseră o piesă acolo și că, spectacolul odată terminat, dușmanii de pe scenă sînt gata să iasă la o bere.
Pînă la urmă, d-l Ghinea nu se-mpiedică în propria-i inteligență și nu o insultă pe a noastră – o insultă pe a d-lui, o folosește jenant de mult sub standardul la care ar avea drepturi depline.
Hehe, v-ati prins. @Inima Rea si @luc fac parte din categoria „good cop”, aia care te iau cu vorba dulce si zic ca toti e hoti, o apa si-un pamant, deci tot mai bine ramanem cu oamenii aluia de modernizeaza statul. In orice regim autocratic, cei care fac gesturi extreme de opozitie sunt numiti nebuni. Probabil si aia care ies in strada si protesteaza in loc sa stea acasa si sa moara decent, nu-i asa, @Inima Rea?
Aflu ca Oana Stancu si Adi Ursu n-ar fi curajosi, pt. ca, ne arata dna palade, au plecat de la realitatea la Antena 3. Nu, madam, au fost dati afara de la Realitatea de mana lunga a Udrei, prin partenerul ei de afaceri Sebi Ghita. Daca nu-i primea Antena 3 unde se duceau, la TVR, la TVR Info, la Culceroaia, labe unu teve? Pai, eu zic sa le dam premiul pt. curaj lui Micea Marean sau Porei, pentru cum se bat cu mogulii cei rai, din care a rams doar unul.
da
Conte, aia cu lenea cred ca este a mea, chiar daca sunt un om care munceste 10 ore pe zi , 7 zile din 7 chiar daca mitocanu’ a avut grija sa-mi mai ia din povara unei firme pe care am inchis-o anul trecut.
Conte, cred ca nu ar trebui sqa-l mai luam in considerare pe InimaRea decat cel mult sub numele de InimaSecurista. Aveam, (pentru ca s-a prapadit de inima rea ) o buna cunostinta ,o persoana de o rara moralitate, un revoltat care nu suporta nedreptatea chiar si atunci cand era oferita unor straini un om sanatos psihic , aviator batran ( eu ii spuneam inima de sindicalist ) pe care pentru ca nu au reusit securistii sa-l potoleasca nici dupa ce i-au scos 4 masele cu un cleste de cuie l-au declarat nebun si l-au internat intr-un ospiciu. De acolo a scapat numai dupa ce a acceptat sa paraseasca tara impreuna cu copii sai . A facut-o pentru ca sotia si copii sai nu mai suportau teroarea. Daca ar fi fost singur ar fi ramas .
Li, simt nevoia sa-ti multumesc. Multi m-au diabolizat pe-aici cand i-am dat replica (doar atat) la indemnurile lui spre calma analiza si dulce resemnare. Cum tu stii (si ai fost marcata) de cazul pe care-l pomenesti, si eu stiu nenumarate cazuri de oameni ce si-au asumat sa plateasca pentru demnitatea lor. Eu nu-i critic pe cei care dorm linistiti pe acest fundal de nefericire. Ei sunt o rugina, efect al trecerii timpului peste materiale perisabile. Ii critic insa pe cei care vor sa-si prezinte lenevoasa voluptate ca pe un succes al minoritatii oportuniste asupra majoritatii neaparate. Ca pe un triumf al lipsei de scrupule. InimaRea se lauda epopeic cu lenea lui si cu faptul ca ce gandeste si scrie reprezinta doar o forma de ragaiala dupa o masa buna, care nu tine cont de disconfortul ce l-ar putea produce exteriorului ci doar de relaxarea intestinelor proprii.
Chiar te mai astept (daca poti crede)!!!
Ehei draga conte
Si intre timp a aparut si „non dreptul la replica” oferit dnei Hossu-Longin de catre una din marile „moraliste” ale grupului de dialog social. Suntem in plina „utopie”. Cititi pana unde poate ajunge „procesul de intentie” si „sustinerea pretenei” de catre „echipa” asa zis „intelectuala”.
http://www.revista22.ro/delictul-de-opinie-din-nou-despre-premiile-aptr-351i-r259spunsul-nervo-10790.html
Dupa cum se vede dna Hossu-Longin a trimis articolul de mai sus ca drept la replica exact la revista 22. Ce a facut insa dna palade (minusculele sunt voite ca si minisculele pt gds) cu acest drept de replica se poate masura.
Ipocrizie, rea credinta, proces de intentie, minciuni, acuze voalate („opiniile nervoase ale autoarei, pline de exagerări”, „cei pentru care trebuie să dăm deseori explicații stânjenite unor diplomați străini uimiți”, „Retorica inflamată a d-nei Hossu”,), bataie de joc („Retorica inflamată a d-nei Hossu din acel articol de opinie s-ar fi înscris perfect, dacă ar fi beneficiat și de efecte audio-video, în nota dramatică a genericului din Memorialul Durerii, cu câini turbați și sârmă ghimpată”, etc), etc sunt arsenalul preferat al asa zisului „grup” care printr-un abuz de limbaj se mai numeste inca „de dialog social”. In realitate un grup pur politic de sustinere neconditionata a presedintelui „temporar”.
Acest articol reprezinta poate cel mai bine „delictul de opinie” al dnei Hossu si cum se aplica el in aceasta „organizatie” pseudo elitist intelectuala.
@ InimaRea
In primul rand, Mihai Gadea nu are nicio legatura cu Suzana Gadea, asa cum sugerati dvs. Cu adevaratul nepot al Suzanei Gadea vine de se leaga altfel lucrurile. El se numeste Laurentiu Mironescu (sper ca va amintiti scandalul de la MAI) si este fiul lui Tuchi Mironescu, comandant de nava si fost reprezentant Navrom la Istanbul. Om caruia Basescu ii era dator pentru cariera lui profesionala dinainte de „™89. Dupa „™89 Basescu i-a intors acestuia favorurile prin protectia oferita lui, dar mai ales fiului sau, Laurentiu Mironescu.
In al doilea rand, ar fi bine sa aflati ca APTR nu premiaza jurnalistii, ci productiile lor. Adica Mihai Gadea nu a luat premiul nici pentru ca este anti Basescu, nici pentra ca este deontologul Neamului, ci pentru emisiunea pe care a inscris-o in concurs: interviul cu Adrian Sobaru. Nu e vina APTR ca jurnalistii pro Putere, Turcescu&co au tratat cu indiferenta, sau chiar dispret APTR si nu si-au inscris nicio productie proprie in concurs.
In al treilea rand, spuneti ca APTR a dezechilibrat balanta si a premiat doar presa anti Basescu. Antenele au luat 8 premii, TVR a luat 15. Vi se pate ca TVR este o televiziune anti?
In al patrulea rand, spuneti asa:” Din păcate pentru mine, nu sînt televizorist. Mai grav, nu sînt deloc amator de talk show, așa că n-am cum judeca profesionalismul unora, în oglindă cu al celorlalți”¦. Din această biată perspectivă, de un jalnic neprofesionalism, mă gîndesc că dacă Gîdea (pardon, Gâdea, Gîdea era bunică-sa ori mamă-sa) și Ciutacu sînt printre campionii acestui an, al dracu”™ de slabă recoltă avuserăm”¦”
De data asta chiar sunteti InimaRea 🙂 Pai daca recunoasteti ca nu ati vazut emisiunile premiate, de ce trebuie sa le desconsiderati, numindu-le „slaba recolta”?
In ultimul rand, va marturisesc ca va citesc cu interes comentariile.Insa de prea multe ori textele dvs contin omisiuni sau chiar inexactitati, care va aduc in situatia de a va construi un intreg rationament pornind de la premise false. Nu-mi place defel sa dau sfaturi, dar de la o sugestie nu ma pot abtine: din respect pentru statura dvs intelectuala, daca nu din respect pentru interlocutori, informati-va inainte de a comenta un subiect. Adevarul este la un click distanta. Eu stiu ca romanul se crede infailibil si comenteaza cu o siguranta de sine( demna de o cauza mai buna) naucitoare, de parca ar fi citit tomuri intregi pe marginea subiectului. Da-i vorba despre romanul de rand, nu despre dvs. Dvs. puteti mai mult.
Stați să ne-nțelegem: eu n-am sugerat nimic în legătură cu Suzana Gîdea (Gâdea, dacă așa doriți dar eu n-o știu așa caligrafiată). Eu am ce am cu Regulile Sextil Pușcariu, după care s-au adaptat pînă și numele de persoane, de a trebuit să-și scoată alte acte de identitate, poate că și de botez, pentru ele și pentru înaintași, eventual.
Apoi, faptul că a fost premiat „formatul” – cam tehnic spus, eu aș zice produsul – nu-nseamnă că a fost premiat și autorul? Atunci, Bătrînul și marea a luat Nobelul, nu Hamingway? Eu zic c-ar fi fost valabil raționamentul dacă ar fi luat Biblia Nobelul literar.
În privința echilibrelor și dezechilibrelor, scorul este 18-15 – dv o spuneți. După știința mea, un rezultat echilibrat ar fi fost unul egal ori la un punct diferență – cînd s-ar fi spus că era o victorie la limită, după o-ntrecere echilibrată.
Cît privește afirmația că-mi dau cu părerea în necunoștință de cauză, nu că n-ar fi adevărată – dacă a fi în cunoștință înseamnă a urmări toate emisiunile dintr-un an măcar, de parcă aș fi CNA; dar e exagerată fiindcă dv nu sesizați ceva acolo.
Altminteri, vă mulțumesc pentru aprecieri, chiar dacă apar drept suport pentru urecheală. Știu că laudă fiecare cum poate, după cum îi e felul, și-ntotdeauna apreciez intenția omului – mi se pare chiar convenabil în unele cazuri. În altele, e doar din politețe.
PS: În ce privește „cazul Sobaru”, nu m-am pronunțat la vremea aceea fiindcă n-aveam de ce – e un gest al unui dezechlibrat psihic, pe care s-a pedalat din rațiuni politicianiste, nu umanitare. Eu trăiesc printre oameni, nu în ceruri, nici pe sub pămînt, și văd multă lume necăjită. Gesturi extreme fac doar cei duși cu pluta – care-și marchează eșecul cu „un gest”. Multa lume necăjită se stinge anonim, demn, decent.
Nu pot sa nu intervin pentru ca asta mi se pare cea mai mare ordinărie a lasilor, sa-i acuze pe temerari de nebunie.
Scuza-ma, InimaRea, pentru intoleranta, dar tu pari a fi un vestigiu bine conservat in straturile privilegiate ale geologiei literare din Romanica beniucilor si sadovenilor.
Sa-l faci pe Sobaru „dezechilihbrat psihic” mi se pare echivalent cu a te autodefini nu autist social ci instrument de manipulare liber consfiintit.
Să-ți fie rușine!
Probabil te-ai calificat cu brio pentru Basescu „“ Boc „“ Udrea, pentru mine te-ai descalificat fara recurs!
Dedica-te in continuare criticilor tale la emisiuni pe care nu le privești și detașarii tale disprețuitoare față de oamenii care suferă și de la care îți întorci privirea pentru că imaginea lor îți strică reveriile egolatre.
Erata: manipulare „LIBER CONSIMTITA”.
CSG: Ai ocazia de a-mi dovedi că ai dreptate, și că Sobaru e normal la cap, nu eu – dacă produci și tu un act așa de normal. Fă și tu o figură din asta – de rar eroism – și-o să-mi fie rușine toată viața c-am crezut că numai țîcniții se-aruncă de la balcon.
Actele de eroism nu sunt acte normale. Altfel, eroismul ar deveni un sport de masa. De-asta eroii au parte de eternitate în vreme ce normalii mor odată cu normalitatea lor.
Ești atât de egocentric. Totul se învârte în jurul tău. Tu dai măsura normalității și sănătății mentale. Cei care fac gesturi pe care tu nu le-ai face, sunt nebuni. Chiar nu ti-e puțin jenă, din fotoliul tău comod în care ziua de mâine nu ajunge cu neliniști, să fii atât de sentențios? Când ai scris că gestul lui Sobaru este gestul unui „dezechilibrat psihic” n-ai avut tresărirea că ești trădat de cuvinte? Că devii odios fără ca măcar să te avertizeze ceva, în instanțele tale de alarmă, că ești supus mesajului „atenție, capcană”? Că tot ce-ai construit o viață, prin tehnica formulărilor, complotează împotriva ta, ca eventual reper moral, prin aceste enormități emise între două reprize de lenevie (te citez)?
De ce n-aș crede în pornirile mele profunde,care coincid cu evaluările unor oameni pe care-i respect pentru că au arătat demnitate in momente dificile (Doina Cornea, Lucia Hossu Longin, Mircea Dinescu) și care, oameni, îi mulțumesc lui Sobaru pentru gestul lui și te-aș credita pe tine cu deținerea justei judecăți? Ce-ai făcut tu? Ce acte de demnitate și folos national te recomandă în comparație cu numiții? Sper că nu te vei ascunde sub pulpana unor notoriatăți pervertite ca Pleșu ori Cărtărescu! Eu vorbesc de tine, de opera ta, de contribuția ta la portretul moral al poporului român, Cum îți permiți, fiind ca și mine un nimeni al Romaniei, să jignești demersul puținelor repere morale pe care le avem și să dai nesimțite verdicte de nesănătate mentală unor oameni cărora nu le ajungi nici până la gleznă?
Liviu Babeș a fost nebun? Jan Palach a fost nebun? Doina Cornea, Elisabeta Rizea, Paul Goma au fost duși cu capul? Care-s bunii după părerea ta? Cinicii ce-i judecă pe amărâți din fotolii confortabile, cu un pahar în față și iluzia că nimic pe lume nu are valoare în afara egoului lor gol dar hipergonflat?
Mă întrebi dacă eu aș face un gest de „rar eroism”. Poate că da, poate că nu. Timpul va arăta. Astfel de gesturi nu se fac la comandă ci în momente astrale. Dar eu, cel puțin, îi respect pe cei care le fac și nu îi disprețuiesc, ca tine, punându-le diagnostice anatemizante.
Anonimii japonezi care și-au riscat iremediabil viața încercând să repare reactoarele centralelor nucleare avariate sunt nebuni sau eroi? Pentru că, după tine, având în vedere că tu n-ai face ce-au făcut ei, ar trebui încadrați la „dezechilibrați psihic”.
Te maI Întreb o dată: chiar nu ti-e puțin rușine că ți-ai permis să spui ce-ai spus despre Sobaru?
Avem de aface cu isteria „votului negativ” – cînd nu se votează „pentru” ci doar „împotrivă”. așa ne explică politologii, de ani buni, că funționează delectoratul românesc, care nu-l votează pe Geoană fiindcă-i mai bun decît Băsescu, ci votează anti Băsescu.
Isteria este amplificarea sentimentului – dacă asta o fi – „contra”: Dacă au fost premiate Antenele, e clar un acti anti Băsescu, anti PDL. Pe cale de consecință, partizanii lui Băsescu și ai PDL – pleonasm, recunosc, mai ales după recentul Congres al PDL – reacționează furibund, luînd ca afront personal personal nominalizarea Antenelor (Ciutaciilor etc) la premiile Galei APTR. Acest tip de reacție ar trebui să semnalizeze „unde trebuie” – atașamentul, devotamentul față de „cauza comună”, oricare-ar fi aceea, și de-ar fi cîte una pe zi.
Nenorocirea – căci e o nenorocire, clar! – este că și de-ar fi dat APTR premiile invers (lui Turcescu, Cristoiu sau ăluia de a dispărut din peisaj, de la B1TV, c-am și uitat cum îl chema; Moraru, domn’e, așa-l chema!) tot n-ar fi fost bine, ar fi sărit la fel de îndîrjit Antenele, Realitățile și Irealitățile, bașca presa scrisă agreînd Opoziția.
Cea mai neinspirată îndeletnicire din România de azi este premierea căci nepremiații nu-și înghit amarul ci-și strigă indignarea. Soluția ar fi să se premieze toți, fiecare pe fiecare, bob cu bob. Cam așa era „înainte”, cînd prime lua toată lumea, că aveau și oamenii familie, rate la CAR, alea-alea.
Asociația Profesioniștilor de Televiziune din România (bănuiesc că așa se citește acronimul) nu-și poate permite o premiere generalizată. După cum s-a văzut, nici una „echilibrată” nu-și poate permite, totul merge într-o parte, dezechilibrînd decisiv balanța: ești profesionist adevărat dacă ești anti Putere – cum zice și madam Longin, la un moment dat. De unde ar reieși că profesionalismul este de tip Gică-contra. Adică, Turcescu – de pildă – nu e profesionist adevărat, măcar anul acesta, fiindcă nu s-a dus la Antene de la Realitatea, s-a dus la Păunești. Cînd o reveni unde trebuie, o avea și șansa premierii.
Madama aia de la Budapesta e de înțeles. Ce-ar fi fost să fi zis că bine-a mai premiat APTR, ori chiar să nu fi zis nimic, cum atîția alții n-au, c-or mai fi directori în ICR, în afara d-ei ori a lui Mihăieș. Ar fi fost bai dacă tocmai d-ei a fost nominalizată pentru a da replica indignatei Elite. Așa ceva nu se refuză, se-ndeplinește „întocmai și la timp” (citat din Regulamentul Disciplinei Militare pe stil vechi, despre executarea ordinului). În plus, se-ndeplinește cu-nsuflețire, fără milă, pînă la „neutralizarea sau nimicirea inamicului (tot din zona cazonă, dar despre rostul luptei militare).
Aici, cu sfială și modestie, remarc că d-l Patapievici a tratat superificial acest moment al luptei de clasă. Eu zic că mergea un protest oficial al ICR, împotriva jurizării APTR – completat, deisgur, de o listă deschisă de semnături care să ateste întinderea indignării în massa intelectuală „adevărată, anticomunistă, antisecuristă, antioligarhică și anti mogulică” („patriotică” mai trebuia dar n-am ajuns, încă, pe nivelul patriotic, în care inamicii noștri sînt inamicii țării, poporului, Europei, ai NATO și ai omenirii. Îmi exprim încrederea că această despărțire a apelor se va produce mai devreme decît campania electorală, poate chiar de săptămîna viitoare).
Din păcate pentru mine, nu sînt televizorist. Mai grav, nu sînt deloc amator de talk show, așa că n-am cum judeca profesionalismul unora, în oglindă cu al celorlalți. Mai nimeresc și eu, cînd și cînd, pe la cîte-o televizie pusă pe taclale, dar o fac pentru a-mi cultiva idiosincrasia pentru personajele eternizate pe-acolo. Din această biată perspectivă, de un jalnic neprofesionalism, mă gîndesc că dacă Gîdea (pardon, Gâdea, Gîdea era bunică-sa ori mamă-sa) și Ciutacu sînt printre campionii acestui an, al dracu’ de slabă recoltă avuserăm – e un an cum mai prost doar optimiștii pot aștepta. E chiar mai rău ca-n fotbal, or – eu speram că acolo e cel mai rău posibil, în Å¢ara Românească. Uite că m-am înșelat.
Dar așa pafarist cum mă declar, m-a uns la inimă anunțul că madam Longin o dă în judecată pe madama de la Budapesta. Mi se pare corect: dacă „orice faptă bună se pedepsește”, atunci și orice ingratitudine trebuie sancționată juridic. Ce dacă madam Armanca pierde procesul, plătește ICR „daunele morale”, nu? Și nu – nu era cazul ca Brîndușa Armanca să fi fost pur și simplu exclusă din APTR – era prea simplu. Și s-ar mai fi și-ncălcat libertatea de expresie, ar fi-însemnaz că se extindea Metoda Manolescu, singura stabilind cine merită și cine nu să fie membru al USR.
Dar se va extinde și asta, îmi pun nădejdea în spiritul justițiar al românului intelectual de elită.