Laura Kovesi și excesul de sfidare
Eu nu cred în sondajele autohtone care glorifică DNA. Nu cred nici în buna credință a celor care le fac È™i nici în capacitatea metodologiilor folosite (telefonic, pe eÈ™antioane dubioase, cu întrebări de multe ori tendențioase) de a surprinde adevărul adevărat. Aceste sondaje, încăpute covârÈ™itor pe mâna unor mercenari dispuÈ™i să ofere clientului ceea ce acesta îÈ™i doreÈ™te de la ele È™i nu realitatea dedusă riguros È™tiințific, au devenit instrumente pur propagandistice È™i manipulatorii.
Confirmarea acestui adevăr ni se livrează sub diverse forme. Cea mai clară formă o reprezintă alegerile, prin procentele lor inatacabile. Dacă românii ar fi apreciat activitatea DNA cu entuziasmul È™i larga majoritate despre care ne vorbeÈ™te triumfalist doamna Kovesi ori de câte ori face declarații publice, atunci nu ar fi fost posibil ca o mulțime de clienți ai DNA, notorii în comunitățile lor, să câÈ™tige competiția alegerilor locale cu procente zdrobitoare (Cătălin CherecheÈ™ la Baia Mare È™i Olguța Vasilescu la Craiova sunt doar două exemple din multele care se pot da). Și nu s-ar fi ajuns la situația (cred că fără precedent de la revoluție încoace) ca BucureÈ™tiul (în general de dreapta) să fie încredințat integral PSD-ului.
E atât de evident! Oamenii au înțeles că sub pretextul luptei anticorupție se încearcă, total nedemocratic, un joc pe deasupra capetelor lor, pentru a se substitui voinței populare voința unor oculți.
Această deÈ™teptare la realitate, confirmată È™i de Eurobarometrul Comisiei Europene pe 2016, este sfidată însă de È™efa DNA care continuă să ne prostească în față cu aÈ™a zisa simpatie a oamenilor care îi trimit scrisori de apreciere: „žsunt mii și mii de oameni cinstiți în România care ne susțin activitatea, care își doresc o schimbare și care au fost alături de noi și de lupta anticorupție”.
Dar nu despre această formă de sfidare, devenită cliÈ™eu (È™i deci tocită) prin frecvența cu care este repetată, vreau să vorbesc acum ci despre reacții ale doamnei Kovesi la unele evenimente, cu rezonanță, ale ultimei perioade.
Nu întotdeauna acțiunile sfidătoare reprezintă un reflex al puterii È™i intangibilității. De multe ori ele încearcă să ascundă frica ori lipsa de răspunsuri.
Un prim exemplu: două lovituri dure primite recent de instituția DNA È™i nu, particular, de È™efa ei.
Prima lovitură a fost desființarea de către instanță a rechizitoriului Olguței Vasilescu, prin respingerea ca inacceptabile a probelor incluse în dosarul cauzei de procurorii DNA. A doua lovitură: dezvăluirile devastatoare făcute de senatorul Daniel Savu despre procurorul Mircea Negulescu de la DNA PloieÈ™ti.
Modul ales de Laura Kovesi de a trata public aceÈ™ti doi cartofi fierbinți strecurați pe sub cămaÈ™a instituției pe care o conduce a fost sfidarea opiniei publice È™i a evidenței printr-o totală lipsă de asumare. Într-un interviu acordat televiziunii publice, ambele subiecte au fost expediate rapid în derizoriu, cu largul concurs al reporteriței inhibate. Nu preocupare, nu autocritică, nu deschidere pentru eliminarea cauzelor È™i adoptarea de măsuri corective. „žNoi suntem DNA È™i DNA este infailibil” părea a scanda doamna Kovesi din dosul privirilor sale înnegurate.
Un al doilea exemplu: acuza adusă de Traian Băsescu (È™i nu numai) că în seara anunțării rezultatelor alegerilor prezidențiale din 2009 doamna Kovesi s-ar fi aflat în locuința domnului Gabriel Oprea, dimpreună cu È™efii SRI È™i alți granguri ai momentului, pentru a pune la cale planuri de supraviețuire pe posturi, în funcție de cine va câÈ™tiga noul mandat de preÈ™edinte. Această acuză este foarte gravă pentru Laura Kovesi din cel puțin două motive: 1) o prezintă drept o arivistă, gata să se asocieze È™i cu dracu”™ pentru a nu-È™i pierde funcția È™i 2) ne arată că independența politică È™i deci integritatea acestui magistrat ridicat cu atâta pompă pe un soclu de impresionat naivi, reprezentau doar niÈ™te elemente de machiaj care să cosmetizeze imaginea unui politruc de duzină, cu toate relele sale.
Doamna Kovesi a ales să confirme aceste acuzații printr-o muțenie totală. Nici măcar nu a acceptat să fie întrebată despre asta. Sfidarea nu vine însă din confirmarea prin tăcere a ruÈ™inoasei vinovății ci din faptul că nu s-a simțit datoare față de admiratorii ei È™i ai DNA de a le da un minim argument care să-i scoată din încurcătură.
În fine, al treilea exemplu È™i cel mai împovărător pentru Laura Kovesi: autodenunțul lui Sebastian Ghiță È™i problema plagiatului.
Acest simbol al dreptății È™i al absolutei onestități care este, conform fanilor săi necondiționați, doamna Kovesi, nu face un gest elementar pentru a demonta acuzațiile de plagiat care i se aduc: nu se pune ea însăÈ™i, din proprie inițiativă, la dispoziția comisiei ce i-ar putea rejudeca teza. Foarte vocală È™i vehementă când vine vorba de demersurile unor parlamentari de a se sustrage  urmăririi penale, doamna Kovesi se arată mult mai silențioasă È™i precaută față de posibilitatea propriei sale investigări de către alții. Cred că niciun om de bună credință nu înțelege de ce, dacă teza Laurei Kovesi ar fi lipsită de elemente de plagiat, această doamnă nu ar insista ea însăÈ™i ca lucrurile să se lămurească cât mai urgent posibil. Să nu aibă încredere în Comisia de Experți? Dar al cui o fi guvernul care a emanat această comisie? Nu chiar al susținătorilor ei cei mai aprinÈ™i?
Doamna Kovesi nu numai că nu se oferă singură testului de puritate dar, dacă e să-l credem pe atotÈ™tiutorul Traian Băsescu, dă È™i telefoane pe telefonul operativ pentru a amenința cu puÈ™căria pe cei ce s-ar gândi să redeschidă ancheta presupusului plagiat. Ce să fie asta? Cutezanță sau panică?
Sunt perfect conÈ™tient că Laura Kovesi a strâns, în ultimii ani, o colecție de inamici de supercalibru. Și cu bani, È™i cu influență, È™i cu o nebunie a supraviețuirii capabilă de orice. Tocmai de aceea, provocările (dar È™i dezvăluirile autentice) la care e supusă nu pot fi tratate cu disprețul È™i superficialitatea care țin la turmă. Și nici cu aroganța deprinsă de la Traian Băsescu.
Cât despre sfidare, mare atenție: ea o fi bună să intimideze mici derbedei dar are un efect total opus la gangsterii de calibru È™i la poporul spectator.  Mai ales la acesta din urmă care judecă, în fața televizorului, ca la cinematograf: ține cu personajul pozitiv atâta timp cât acesta se păstrează onest È™i altruist È™i nu încearcă să-l tragă în piept cu trucuri de doi bani.
Tare mi-e teamă pentru susținătorii È™efei DNA, mulți animați de intenții respectabile, că doamna Kovesi este greÈ™it sfătuită să apeleze, în aceste zile complicate, la un exces de sfidare. Bunii cititori în gesturi È™i atitudini au priceput, deja, că bravează. Și bravează pentru că nu are curajul să-È™i recunoască anumite erori È™i să mizeze pe efectele pozitive ale credibilității pe care ar dobândi-o printr-o minimă autocritică.
Consecința acestei bravade va fi o intensificare a tirului adversarilor exact pe problemele pe care doamna Kovesi încearcă în aceste zile să le îngroape în tăcere.
Laura Kovesi pare a se scufunda, iremediabil, în nisipurile miÈ™cătoare ale dezvăluirilor ce o asaltează din toate părțile.
Ignoră, sfidează, arestează în disperare È™i speră că aliații ei de bază, o ambasadă È™i un preÈ™edinte, o vor scoate, ca È™i până acum, la liman.
S-ar putea să se înÈ™ele. Răspunsul va veni curând!
https://www.conteledesaintgermain.ro/laura-kovesi-si-excesul-de-sfidare/30-09-2016EditorialeCatalin Chereches,Daniel Savu,DNA,Eurobarometrul Comisiei Europene,Laura Kovesi,Olguța Vasilescu,plagiat,procurorul Mircea Negulescu,Sebastian Ghita,sondajeEu nu cred în sondajele autohtone care glorifică DNA. Nu cred nici în buna credință a celor care le fac È™i nici în capacitatea metodologiilor folosite (telefonic, pe eÈ™antioane dubioase, cu întrebări de multe ori tendențioase) de a surprinde adevărul adevărat. Aceste sondaje, încăpute covârÈ™itor pe mâna unor mercenari...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Laura este din pacate doar o marioneta controlata de politicieni.
Hai sa vin si eu cu offtopicul meu relativ la ultima icra a lui Liiceanu:
Prezentul articol nu are mai nimic de a face cu Basescu, prezentul articol este despre Liiceanu.
De ceva timp domnul Liiceanu a descoperit o constiinta care nu’i da pace. E acea mica chestie care de cele mai multe ori te face sa te simti mandru gratuit si uneori, doar uneori iti face sa’ti fie rusine de propria persoana. Ca sa le imbinam pe ambele, te face sa’ti fie rusine de imaginea ta printre cunoscuti.
Domnul Liiceanu e un tip destul de sensibil, el cand iubeste o face cu toata puterea. Pentru dansul persoana iubita, nu este DECAT ceea ce idolatrizeaza. Basescu s’a nimerit sa fie dragostea vietii pentru Liiceanu. Motivatia este o alta discutie in sine.
In fine, „long story short” dupa ce cam toata lumea cu ochi si urechi a vazut cum idolul lui Liiiceanu a facut centura, a dat capete in gura si i’a facut pe multi, foarte multi la buzunar, in toti acesti ani, constiinta domnului Liiceanu a inceput sa scartie. Principiile etern invocate devenisera ridicole.
El venerase cabotinul in toti acesti ani. Si atunci pentru ca si constiinta dansului sa se duca linistita la culcare sau chiar sa se relaxeze in mandria de sine, ne spune in acest fermecator articol, cum dansul nu regreta nimic, si cu blandete se da un pas-doi mai deoparte de sursa mirosului pestilential.
Eh, ca dupa ori si ce chiolhan intelectual, nu pot decat sa va urez domnule Liiceanu: sa va fie de bine!
Oricum de remarcat ca Liceanu nu este singur in trairile lui. Are si Cristoiu o icra, dar pe invers: Nu ma dezic de Basescu!
Articolu’ e doar o minge la fileu, unde interesant de constatat in comentarii, mai sunt oameni cu adevarat amorezati sincer de Basea. E intr’adevar remarcabil ca dupa 10 ani de potlogarii, cand famiglia iti este anchetata sau condamnata pe diverse fapte de coruptie, sa mai poti capacita naivitatea nu multora, insa atat de mult.
Il vad pe Liiceanu cam „de taietura” multor comentatori sinceri la articolu’ lui Cristoiu. Diferenta dintre galeria basista si Liiceanu, este ca filosofu’ sufera si mai ales l’a deranjat apelativul de lingau. Lingem, lingem cu patos si din dragoste, dar nu ne spune pe nume, nu scoate cearsafurile baloase in public, asta era „secretu” nostru.
Vedeti voi, tot mai sinceri si mai fericiti in dragostea lor sunt comentatorii lui Cristoiu, neafectati de mandrie sau de ridicol.
LCK nu poate fi comparată cu Robespierre, care era un intelectual fin, cizelat, pătruns de intransigența ideilor revoluționare. Ea nu este altceva decât bâta noduroasă a neguroÈ™ilor ani ’50 ai secolului trecut, una dintre cele mai sinistre figuri politice a României îngenuncheate de URSS: Ana Pauker. Deosebirea este că unealta rudimentară nu s-a mai închinat spre răsărit, ci spre apus. În rest, asemănările curg gârlă, fiind toate subsumate unui singur comandament: la puÈ™cărie cu adversarii politici, protecție haitei care a propulsat-o! Era evident că stilul È™i metodele ei abuzive nu vor dura prea mult. „TovarăÈ™a Ana” a sfârÈ™it prin a fi turnată tătucului, chiar de È™eful haitei concurente. După declarația lipsită de echivoc a ambasadorului american, privitoare la „istoria PROPRIE a Moldovei de peste Prut”, a devenit clar că lugubrei LCK i-a sunat ceasul. Altfel, cum credeți că ar fi cutezat alde Ghiță să se arunce în atacul nebunesc? Zarurile au fost aruncate È™i s-a încheiat un deal. Pentru zeița justiției cu picioare de lut (È™i la propriu, È™i la figurat), singura scăpare este obținerea, cu celeritate, a unui post la Bruxelles sau Strasbourg, fiindcă „DNA-ul Mare” nu va mai apuca a se constitui, în fostul Hotel al Partidului Comunist de la Șosea! „Întunecații ani ’50” se încheie, urmează să intrăm în era „coexistenței paÈ™nice”! Bâta noduroasă va fi ascunsă sub pat.
Kovesi era prima persoana care trebuia sa stie ca „inculpat”=NEVINOVAT pana la prima sentinta definitiva adica nu poti anula prezumtia de nevinovăție pentru Ghita ca procuror general deoarece legea te obliga sa administrezi probe atat in acuzare cat si in aparare
Zile grele pt.d-na Kovesi,aceasta Robespierre a Romaniei!Dar asa cum Robespierre a cazut prada el insusi voluptatii cu care erau trimisi dusmanii revolutiei la ghilotina, tot asa, s-ar putea ca madam Kovesi-Robespierre sa cada victima propriilor catuse.Motive ar fi destule sa ajunga acolo si ea, si Coldea, si multi altii.Depinde doar de CIA, daca considera ca cei doi le mai pot fi utili sau nu…
Kovesi nu are niciun sprijin real de de la presedinte.Ba din contra, cred ca presedintele se bucura ca principalul rival(a) pt. Cotroceni 2019 este pus(a) in dificultate.Una e ce declara presedintele si cu totul alta ce crede si simte el.Sprijin nu poate avea decat de la aripa Coldea a SRI-ului si de la ambasada USA, mai precis,de la aripa CIA a acestei ambasade, careia atat Luluta, cat si Coldea ii sunt subordonati.
Văd că e la moda să ai surse, să ai È™tiri pe surse. Ei bine, È™i motanu are surse, e drept, nu ca SRI, dar oriÈ™icât. Bunăoară, sursele mele mi-au suflat că maestrul Nae Caranfil, mare iubitor de pisici, pregăteÈ™te filmul „Cu armele pe masa”. Iată o replică: „Spune, domle Albert, că te vad om cu stare, ce să-ți dau în schimb? O vilă la Monaco, o minora talentată, o excursie în Hawaii, o teză de doctorat, un rinichi pentru mama-soacră, un Hammer… spune, domle, spune! Nu mă mai fierbe! Ce vrei pentru acel fucking job?” De aici trag concluzia că există o mafie a gulerelor albe, care poate procura orice contra orice. Dar nu pentru oricine, nu pentru pârliți ca noi.
Cât priveÈ™te lucrarile de doctorat, folosirea cuvântului plagiat e uÈ™or impropriu, respectivii neplagiind nimic… au cunoscut pe cineva, care cunoÈ™tea pe altcineva, care… au marcat banul È™i au primit marfa. Nu e altceva decât comerț, afacere! În mod evident, există È™i o mafie a lucrărilor de doctorat, cu tarif, cu speciale, cu reduceri… 460 de pagini „“ 25 de bătrâne, 350 de pagini „“ 20 de bătrâne, etc. Îl vedeți pe Pandele scriind vreo frază demna de o teză de doctorat? Doar are aceleaÈ™i „studii” ca Basescu! Sau pe Falcă, sau pe Tobă, absolvent de MaÈ™ini si Utilaje pentru Construcții, subingineri, sau pe Luluța… student mediocru la o universitate obscură, fară experiență… È™i lista poate continua. Cunosc un subinginer de mecanică agricolă, secretar pcr înainte de cutremurul din 89… atât s-a putut… acum, doctor în electrotehnică È™i patron. Totul e posibil È™i ne roade pizma!
Ce vreau eu să zic de fapt? Ca trăim în perioada acumulării de capital primitiv, care în SUA se petrecea acum o sută-două de ani. Toți cei care au mari averi azi le au doar din furat statul, altfel nu se putea! (prof. Șerbănescu) Peste vreo sută de ani vom putea È™i noi să vorbim cu legile pe masă, deocamdată vorbim cu armele pe masă! Cam aÈ™a e în estul sălbatic! Hm! Garfield, motanu de pe acoperiÈ™
Adevar graiesti, Preacistie Motan!
Motane jos palaria privind comentariu facut! Si eu cunosc o persoana care terminase Metalurgia la Poli inainte de 89, unde te inscria daca luai sub 4 la admitere la celelalte facultati, dupa 89 si-a sters din CV aceasta facultate, figureaza absolvent de Electronica si Telecomunicatii, doctor in stiinte, este sef de agentie de stat…Cat priveste acumularea primitiva de capital ca-n perioada 1800-1900 in SUA, mai vedem daca se poate reglementa distributia acestui capital, ca acolo dupa WW1….
Epitaf pentru Gyuri Pascu
Doamne, dacă-mi ești prieten
Cum te lauzi la toți sfinții,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu părinții.
Doamne, dacă-mi ești prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu iubita…
Dă-i în scris poruncă morții,
Când și-o ascuți pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Și să lase-n viață calul.
Spiridon Popescu
(titlul e al motanului)
sa fim seriosi conte, Kovesi ca si Ponta nu cred ca sunt in stare sa faca vreo teza de doctorat, iar mercenarii facatori de teze plagiaza la greu, in cazul ei se pare ca teza nu are nicio valoare stiintifica, ce ma amuza ca marii intelectuali elitisti care tuna si fulgera impotriva plagiatorilor au fost si ei acuzati de plagiat, la ei e si mai rau, nu au copiat doar pagini ci au furat si idei, unul care recent il infiera pe Ponta a fost acuzat pe vremea odiosului de mimetism intelectual, bravura sau aroganta lui Kovesi este ridicola, vulnerabilitatea ei devine tot mai evidenta, pare o tipa smechera careia i se ridica osanale de tot felul de nulitati pupincuriste, care evident i s-au urcat la cap rau de tot, ciudat este ca raspunde la acuzatiile dure ale lui Basescu cu nu comentez, dar atunci de ce i-a actionat in instanta ca-i strica imaginea pe cei de la A3? se pare ca totusi ii este frica de matroz sau mai ales de sprijinitorii sai de afara, americani, rusi, evrei.
„Cine contestă să vină să facă sesizare”, a declarat procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, la Europa Fm.
E o atitudine corecta, hai sa trecem de la cadrul „stiri pe surse” la raspunsuri oficiale. LCK nu vrea ea sa sesizeze Universitatea de Vest, nici nu vad de ce ar fi obligat cineva sa se autoincrimineze, cine o face ?
Ii dau dreptate contelui ca reactia LCK nu este aceea a unui om care se stie nevinovat. E adevarat ca daca nu a plagiat, daca acuzatiile astea ar fi fost absurde, atunci ar fi venit cu o copie a lucrarii de doctorat si ar fi explicat ea insasi la ora de maxima audienta cum stau lucrurile. Reactia ei a fost mai mult ca a lui Ponta, ca nu e plagiat in sensul juridic al cuvantului (adica nu poate fi data in judecata pentru asta), dar cam e in sensul academic (deci se va lasa cu doctoratul retras). Mda, in cazul asta va pleca din functie, nu prea poti sa continui cu un procuror-sef anti-coruptie care a fost prins cu minciuna, fie ea si doar la nivel academic.
Universitatea de Vest trebuie sa se activeze si sa dea un verdict cat mai repede. Am inteles ca nu pot sa se autosesizeze, au nevoie de o a treia persoana care sa faca sesizarea si sa prezinte niste dovezi: vreun voluntar ? Poate chiar contele ?