Scorul acestui articol
[Total: 63 voturi. Media: 4.7]

 

Motto:
„žDacă văd o nedreptate și nu fac nimic s-o îndrept, sunt laș”.
Confucius
„Absența fricii e prima cerință a moralității; lașii nu pot fi niciodată morali”.
Mahatma Gandhi

 

Nu există risc mai mare pentru o țară decât să aibă un președinte laș. Unii ar numi asta nu risc, ci blestem. Eu, însă,  nu vreau să merg chiar atât de dreptate. Blestemul are în el ceva implacabil. Riscul, uneori, rămâne doar o posibilitate neîmplinită. Å¢ara poate avea șansa ca, lașului care o conduce, istoria să nu-i pună la încercare temeritatea și onoarea chiar pe durata mandatului său. Și atunci, ea, țara, nu pătimește de pe urma lașității lui, a președintelui.

Când președintele e un om laș iar lașitatea lui se manifestă în fața unei femei, pare a fi de două ori mai grav. Căci imaginea și amintirea sa ajung de două ori de râsul lumii. Devin, de-a dreptul, caricaturale.

Este cazul ultimilor noștri doi președinți: capitularzi în fața unei femei.

Dacă găsesc vreun merit Laurei Codruța Kovesi, acesta este că domnia sa a reușit să-i dezbrace de aparențe atât pe Iohannis cât și pe Băsescu, să le dezlipească glazura aia lucioasă de bărbăție și cocoșenie cu care se prezentau, țanțoși, poporului, pentru a ni-i devoala așa cum sunt în lăuntrul lor definitoriu: niște căcăcioși!

Traian Băsescu e genul braveur. Școala năravurilor de gang și a porturilor pline de interlopi. El să răcnească cel mai tare, el să lovească primul și pe la spate, el să-i aibă pe alții la mână și să le strângă degetele în ușă până obține ce vrea de la ei, lui să-i fie bine iar, de restul, poate să se aleagă praful.

Klaus Iohannis a fost școlit diferit. Să stea la fereală și să-i lase pe alții să se murdărească pe mâini în locul lui. Să nu se bage în cafturi deschise pentru că nu știe nici să dea, nici să încaseze. În schimb, să fie pe fază la împărțirea mălaiului. Astfel a devenit liderul paravan perfect pentru șmecherii de acțiune, cel care asigură protecție în interior și încredere în exterior și care, ca recompensă, primește mereu, la superlativ și fără riscuri, partea leului.

Tipologii diferite de președinți, dar aceleași dâre grețoase lăsate în urma mandatelor lor: bale lipicioase de melc, cu inserții de excremente, expulzate, ca cerneala de sepie, în panica acceselor frecvente de derută și trădare.

Klaus Iohannis e paralizat de frică în fața amenințării pe care o reprezintă Laura Kovesi pentru el și pentru prima doamnă. Dosarul cu casele de la Sibiu și cine mai știe ce altceva, au developat în acest voinic cu picioare în X și reflexe de iepuraș cu gonacii pe urme, imaginea marionetei perfecte. A rostitorului, fără sentimente și liber arbitru, de mesaje ale păpușarilor. Să declari cu atâta senină inconștiență că un plagiat de 4% nu merită să fie pedepsit și că tu, personal, ești mulțumit de procurorii care au încălcat grav Constituția, trădează lobotomie liber consimțită. Lașitate șlefuită chirurgical. Operație, inestetică, pe creier. Înaltă trădare a respectului de sine. Klaus Iohannis nu doar că nu are minima temeritate de a recunoaște imperfecțiunile unui înalt funcționar aflat sub autoritatea sa, dar, mai deplorabil, se transformă în avocatul, cu pistolul la tâmplă, al acestuia.

Încât, te întrebi în aceste condiții: dacă mâine, doamna Merkel îi va cere lui Klaus Iohannis ca, în numele unei Europe reșapate, să cedeze Transilvania ungurilor și Moldova rușilor, arătându-i pentru mai multă determinare, după modelul koveșist, pisica neagră a vreunui dosar compromițător, ce va face sensibilul nostru președinte? Va ieși, cumva, să ne explice beneficiile pentru viitorime ale unei astfel de amputări teritoriale a țărișoarei? Cum a făcut-o, deja, pentru varianta Europei cu două viteze?

Nici Traian Băsescu nu e mai  breaz, cu toată gălăgia lui vibrantă, de spart, la intimidare, geamurile DNA și ale Parchetului General. El acționează pe principiul sopranei care vrea să dea iama în cristalurile amantului infidel, depășind cu vocea ei amplă frecvențe de 1000 Hz și intensități de 200 dB.

Lașitatea lui Traian Băsescu, deși zgomotoasă (în contrast cu cea silențioasă a lui Klaus Iohannis), ascunde tot atâta risc pentru țară și popor. De ce? Pentru că ignoră în egală măsura ideea de patriotism. Pe Traian Băsescu îl interesează, exclusiv, să-și salveze pielea, și, eventual, pielea Udrei. În rest, gargară tabagico – propagandistică. Din partea lui, în ceea ce privește țărișoara, n-are decât să vină și potopul. Puțin îi pasă!

Dacă măcar 10% dintre ideile nobile  cu care Traian Băsescu își garnisește pledoariile demagogice (apărarea drepturilor omului, eliminarea abuzurilor din justiție etc) ar fi, cu adevărat, cauze cărora să vrea să se dedice, atunci ar aduce la lumină, din arhivele sale de șantajist emerit, acele probe ce  ar declanșa schimbarea și însănătoșirea. Nu o face, însă!   Căci e riscant, iar el e laș! Le flutură la intimidare, pe la televiziunile prietene, negociază pe baza lor achitări și clemențe, și tremură toată ziulica în așteptarea succeselor lui meschine. Dar de făcut ceva  concret întru îndreptarea răului, nimic. Se încadrează perfect în definiția lui Confucius, din motto.

Cum și Klaus Iohannis, în definiția lui Mahatma Ghandi.

Doi președinți slabi. Doi președinți lași. Doi președinți care tremură, fiecare în felul său, în fața Laurei Kovesi.

Doamne ferește de vreun război! Doamne ferește de vreo restartare a Europei pe bază de negocieri dure și de interes național. Dacă de frica lui Kovesi președintele României renunță și la onoare și la principii și la libertatea sa de decizie, putem deduce foarte simplu cam la ce ne-am putea aștepta din partea lui în încleștări cu granzii mondiali. La capitulare necondiționată.

În acest moment, șansa României este amânarea oricărei decizii majore referitoare la UE. Căci, dacă o decizie majoră se va lua în discuție, pe noi nu va avea cine să ne reprezinte cu patriotism și curaj.

Contele de Saint GermainEditorialeabuzuri in justitie,apararea drepturilor omului,blestem,cacacios,Confucius,dara de melc,dosarul caselor de la Sibiu,Europa cu doua viteze,Europa resapata,inalta tradare,Laura Kovesi,Mahatma Ghandi,partea leului,pisica neagra,porturi pline de interlopi,presedinte las,restartare a Europei,risc  Motto: 'žDacă văd o nedreptate și nu fac nimic s-o îndrept, sunt laș'. Confucius 'Absența fricii e prima cerință a moralității; lașii nu pot fi niciodată morali'. Mahatma Gandhi   Nu există risc mai mare pentru o țară decât să aibă un președinte laș. Unii ar numi asta nu risc, ci blestem. Eu, însă,  nu...Blog politic si polemic