La război timpul se dilată
Le style c’est l’homme même
Georges-Louis Leclerc, baron de Buffon, (1707 – 1788),
naturalist, matematician, biolog, filosof şi scriitor francez
Când asupra sa se abat nenorociri precum cea prin care trece partea noastră de planetă astăzi, omul comunică mult mai intens cu sufletul său decât în vremuri calme. În astfel de momente el se întoarce spre credinţă ca ultimă speranţă de revenire la normal şi spre valorile spirituale (cele pe care le are, câte sunt) ca singura avere ce nu-i poate fi luată cât încă este în viaţă.
Oamenii se roagă azi mai mult decât acum o săptămână. Iar imensa lor majoritate, indiferent de ţară, de religie, de preferinţe politice se roagă pentru PACE. Să fie proşti cu toţii? Inculţi, retardaţi, inepţi, spălaţi pe creier, incapabili de a înţelege istoria şi firea umană?
Privesc la suferinţa şi disperarea sutelor de mii de refugiaţi din Ucraina şi mă gândesc ce raţiuni istorice, politice, geo-strategice pot îndreptăţi un singur om să-şi asume libertatea de a le genera. Cine, înainte de momentul deciziei, i-a obturat atât de mult capacitatea de a prevedea consecinţele încât să ajungă la concluzia că merită?
Unii dintre apărătorii lui Putin (umaniştii încrezători în raţiunea umană) spun că acesta, dezinformat de generali, ar fi fost amăgit că va învinge ca în Crimeea, fără lupte şi victime. Că expediţia sa în Ucraina va fi doar un marş triumfal, că soldaţii săi, mulţi imberbi şi fără minimă instrucţie militară, vor fi primiţi cu urale pe străzile Kievului şi Harkovului. Vedem acum, după 5 zile de război cu mii de morţi şi fără niciun deznodământ, că n-a fost aşa.
Alţi apărători ai lui Putin invocă istoria, trădările repetate ale perfizilor occidentali care astăzi îl încolţesc pozând în apostoli ai democraţiei şi ai dreptului la autodeterminare. Aceşti apărători susţin că din raţiuni de securitate a Rusiei Putin este îndreptăţit să facă ce face. Şi că victimele războiului pe care l-a declanşat sunt doar pagube colaterale minore în raport cu miza pusă în joc.
Căutând explicaţii nu doar în imediat ci şi în arhiva de înţelepciune a lumii m-am oprit la un adagiu al baronului de Buffon, cel din Motto: “Stilul e omul însuşi”.
Stilul la care Putin a recurs pentru a încerca să-şi rezolve nemulţumirile legate de Ucraina a fost unul agresiv, intolerant, dispreţuitor faţă de vieţile oamenilor, cu armele pe masă la propriu. Ascultându-l pe Buffon, toate adjectivele acestea pentru stil se pot transfera şi omului Putin.
E forte posibil ca apărătorii umanişti ai săi să aibă dreptate: la început omul să fi fost indus în eroare de generali. Dar după prima, după a doua, după a treia zi de rezistenţă acerbă a ucrainienilor tot să nu-şi fi dat sema de realitate? Neverosimil.
Acceptând să continue războiul şi în aceste condiţii, a intrat automat în logica celorlalţi apărători ai săi: cu orice pagube colaterale, cu orice costuri, nu mai dăm înapoi. Trebuie făcut totul pentru victoria şi securitatea Rusiei.
După acest început nefast de invazie câteva efecte s-au văzut imediat:
- prestigiul armatei ruse a avut foarte mult de suferit:
- soldaţi aproape copii, neinstruiţi, minţiţi că merg la instrucţie, speriaţi, fără motivaţie;
- aprovizionare deficitară cu hrană şi combustibili;
- o precizie mai mult decât discutabilă a armelor de atac lăudate ca fiind ultra-performante;
- pierderi semnificative în oameni şi echipamente de luptă.
- forţele UE şi NATO, până de curând cu serioase disensiuni între ele, s-au coalizat în faţa ameninţărilor lui Putin la un nivel nemaiatins de la războiul rece;
- au fost adoptate sancţiuni economice împotriva Rusiei cu efecte devastatoare chiar şi pe termen scurt;
- îndârjirea împotriva ocupantului, încrederea şi spiritul de luptă şi de sacrificiu ale ucrainienilor au crescut vertiginos cu fiecare nouă zi de război;
- starea de spirit a poporului rus s-a deteriorat iar acceptabilitatea pentru război este din ce în ce mai mică.
Aş putea continua cu enumerarea, dar intenţia mea nu este de a face un jurnal de război ci de a înţelege, dacă e de înţeles, cui foloseşte toată suferinţa umană pe care a creat-o, peste noapte, decizia lui Putin?! Se răzbună el pe americani ucigându-i pe ucrainieni? Va fi mai puternică şi mai respectată Rusia după această agresiune?
Chiar dacă ruşii vor cuceri până la urmă Ucraina, le va folosi lor, ca stat şi ca popor, o astfel de victorie contra naturii? Zic “contra naturii” pentru că va fi o victorie de ocupaţie contra unui popor mândru, care nu-i doreste. Mândru şi ostil. Dacă înainte de război se mai putea crede în propaganda de la Moscova că ucrainienii sunt majoritar proruşi şi că alegerea lui Zelenski a fost un fals gestionat de americani, acum, după uluitoarea mobilizare a ucrainienilor împotriva invaziei ruse, cred că niciun om sănătos la cap nu mai poate susţine asta.
Mi-e foarte greu să înţeleg înverşunarea dusă până la fanatism a unora dintre foştii mei cititori de a pune justificări istorice (multe dintre ele corecte, altele discutabile) mai presus de suferinţa în masă, din aceste zile, a semenilor lor.
În faţa unei solidarizări aproape planetare împotriva gestului ei agresiv, ce-ar trebui să facă Rusia? Să apese butonul nuclear?
Din păcate, nu puţini dintre susţinătorii lui Putin ar fi de acord cu asta.
La război timpul se dilată. Aşteptările soldaţilor în tranşee devin chinuitoare rememorări de episoade ale vieţii lor: părinţi, copii, neveste, locuri dragi. În acele momente ei au numai trecut. Viitorul e suspendat undeva departe, ascuns de ameninţarea iminentă a morţii.
Nici rudele lor, rămase acasă ori refugiate pe unde a dat Dumnezeu, nu mai percep timpul aşa cum îl percepeau cu o săptămână în urmă. Nopţile sunt nesfârşite şi populate de coşmaruri ori de alarme antiaeriene, zilele sunt îngheţate de frica primirii unor veşti proaste.
Eu la aceşti oameni mă gândesc în primul rând! La suferinţa lor nemeritată, la copiii lor care, întruchipare a inocenţei absolute, mai şi râd, se mai şi joacă, dar, la răstimpuri, din ce în ce mai des, întreabă cu lacrimi în ochi: “când vine tata?”
Această experienţă, a unui război anacronic dus de personaje anacronice, este o mare tristeţe dar şi un preţios avertisment. Tristeţe pentru că demonstrează cât de fragili şi lipsiţi de apărare suntem în faţa iraţionalului, avertisment pentru că încearcă să ne deschidă ochii asupra pericolelor care ne ameninţă până când nu va fi prea târziu.
https://www.conteledesaintgermain.ro/la-razboi-timpul-se-dilata/01-03-2022https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/03/prizonieri.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/03/prizonieri-150x150.jpgEditorialeal treilea razboi mondial,prestigiul armatei ruse,razboi nuclear,razboi Ucrainaa,refugiati,stilul e omul Le style c’est l’homme même Georges-Louis Leclerc, baron de Buffon, (1707 - 1788), naturalist, matematician, biolog, filosof şi scriitor francez Când asupra sa se abat nenorociri precum cea prin care trece partea noastră de planetă astăzi, omul comunică mult mai intens cu sufletul său decât în vremuri calme. În astfel de...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
…timpul se dilata.Cand stai ascuns in moloz sau in masinuta blindata, in vreun sant sau dupa un zid, iti pare ca ziua are 50 de ore; daca ai avut si o zi proasta sa-ti vezi vreu coleg sfasiat de o rafala sau srapnel, ziua va parea si mai lunga.Inevitabil din razboi iti ramane ceva in creier, un ceva pe care nu-l poti sterge sau uita, asa cum te poti chinui ani de zile sa uiti imagini atroce si nu dormi mii de nopti dupa ce te intorci acasa.Acel ceva este „mirosul razboiului” – asta va ramane pentru totdeauna si atunci pentru tine,soldatule, timpul se dilata pana la infinit, pana la sfarsitul vietii tale;de aia razboiul este o forma incorecta si meschina de exprimare a nimicului!
Conte, sunt unul dintre cei care nu ii dau dreptate, dar il inteleg pe Putin. E vorba despre dubla masura, cred ca intelegeti. Problema nu este ce facem acum, pentru ca se pare ca si unii si altii prefera excaladarea conflictului (ma refer la NATO si RUSIA), ci e raspunsul la intrebarea : ”cum s-a ajuns aici?”. Daca vom gasi raspunsul la aceasta intrebare, atunci vom sti, pe viitor, sa nu mai analizam efecte, ci sa prevenim cauze.
Putin a decis să refacă Măreața Maică Rusie, tripleta Rusia, Belarus, Ucraina trebuind să aibă în lume un singur glas, un singur punct de vedere, cel al Kremlinului.
La aproape 70 de ani, Putin știa de la bun început că dacă pornește acțiunea militară va fi ostracizat, dar dacă la final scopul va fi atins, indiferent de ce-l așteaptă (un glonț sau o pensie liniștită la Soci), el va fi rămas în istorie așa cum și-a dorit.
@Nucu Neagu
Personal nu imi este clar daca e ambitia pentru Rusia sau nevoia de auto-conservare pentru Rusia…
Cred ca nici nu mai conteaza, e clar insa ca Occidentul nu vrea pace, doar mimeaza.
Dumnezeu cu mila pentru ce va mai fi!
Chiar crezi?
puitn trebuia inventat,
putin a fost inventat:
e supapa de sigurantza,
supapa de refulare!
(nu-l crucificati,
nu este EL!)
1. Cauza ar putea fi „delirul de putere” (crescut pe fondul frustrarilor de fosta mare putere) si care-i insoteste, in general, pe dictatori.
2. Greu de crezut dezinformarea lui Putin; ba, din contra, cred ca a urmarit cu atentie cel mai favorabil moment pentru invazie: dependenta occidentului de gazele rusesti in contextul idioteniei de „Green Deal” si a iernii, divergentele din randul UE si SUA/UE, lipsa previzibila de eventuala interventie in razboi a NATO, situatia favorabila din Donbas, lipsa de reactie a Occidentului la masarea de trupe rusesti la granita ( oare manevre comune demonstrative NATO-Ucraina pe teritoriul acesteia, fara atingerea Donbasului n-ar fi fost posibile, ca descurajare?),poate si altele. Numai ca , rezistenta poporului ucrainean si tarzia ( dar benefica) coalizare occidentala,se pare ca i-a mai incurcat din planuri, care erau explicite: independenta statutata a Crimeei si Donbasului, „denazificarea” Ucrainei si renuntarea ei la NATO( Probabil neexplicit , o guvernanta pro-rusa in Ucraina). Iar toate acestea se pot obtine numai cu armele rusesti pe masa de la Kiev.
3. Cat despre victimele nevinovate ( inclusiv din randul soldatilor rusi) pentru care, chiar si pe acest site, se gasesc destui care sa le gaseasca justificarea, arata caracterul nostru scarbavnic, al unora ce ne consideram ca facand parte din „telectualii” tarii ( ce bine ne-a reprezentat 10 ani numitul Basescu, cu cinicul „o fi spus baiatu’ala ceva!”, pentru a justifica palma data unui copil). Pentru ca oamenii obisnuiti- tot romani- incearca , cu empatie naturala, sa ajute atat cat pot victimele acestei agresiuni neprovocate.
Sunt sigur ca toți comentatorii de top de aici citesc și info wars
Asa, cu acceptul lor tacit, îmi calc cuvantul( sunt un porc și eu) de a nu posta linkuri!
Dar la minciunile care ne inunda tara merita sa încerc sa arunc cu piatra!
https://www.infowars.com/posts/epic-memes-mock-npcs-falling-for-debunked-ukraine-narratives-pushed-by-discredited-establishment/
nu vreau sa trivializez sub nici o forma moartea nevinovaților, așa ceva nu trebuia sa se întâmple. Nimeni nu spune de ce s-a ajuns aici , pentru ca toți cei care au contribuit la existenta lui Putin( dacă cineva crede ca el singur a ajuns așa înseamnă ca ………mă abțin conform noii politici a blogului) ! Eu zic sa tragem aer în piept, sa lăsăm demagogia și sa fim sinceri cu noi și cu cei din jur….repet ce am mai spus de câteva ori…nu poți sa urli la ruși și pe urma sa iei dai drumul la aragaz unde arde gazul lor sau sa te urci în mașină ta sh( majoritatea de pe aici de aia au) și sa bagi benzina de la ruși.
La fel și cu poluarea…..nu iti lua haine moca din China și pe urma urli ca vine încălzirea globală….
Dzeu spune ceva despre cel fără păcat sa arunce primul piatra…. extrapolând un pic….când viata ta anosta depinde de ruși, nu urla la ei ca au făcut ceva… este bine sau rău, vom vedea în viitorul apropiat….
Oricum repet…Putin nenorocitule ai omorât pandemia și le-ai luat motivul de a exista pentru multi din România!
Gazul încă curge spre Germania, americanii încă primesc petrol de la ruși….nevinovații mor în Ucraina…. are cineva nevoie de un desen sa isi dea seama ca ceva este fucked up la mijloc?
Politica prin instrumentul numit masmedia este mafia cea mai puternica si periculoasă din lume.
Indiscutabil.
Este atat de puternica incat nu exista un remediu impotriva dezordinii mondiale pe care o provoaca .
Ea trebuie lasata sa-si urmeze cursul.In timp totul se aranjeaza cumva… mai mult ca sigur printr-o prabusire totala.
S-a ajuns la o culme.
Langa orice culme se afla si o prapastie.
Cine accepta „pagube colaterale minore”, care se masoara in vieti omenesti (indiferent cate ar fi, o suta, o mie, zece mii), ca justificare pentru o miza dementa, inexistenta (sau orice miza) sa-si imagineze ca in pagubele colaterale ar intra copiii, sau parintii, sau sotii, sau sotiile lor si dupa aceea sa se duca sa se uite in oglinda si sa-si spuna ca e om.
Un anume Erich Hartmann (se poate cauta si vedea cine a fost) a zis ceva de genul:
„Razboiul este un loc, unde tineri care nu se cunosc si nu se urasc, se omoara unul pe altul, din cauza deciziilor unor oameni in varsta, care se cunosc si se urasc, dar nu se omoara unul pe altul”.
Mi-e mila si de poporul rus. Putin si gasca îl dezinformeaza si îl manipuleaza prin televiziunile lui cu metodele lui kaghebiste. (Cunoastem, 1989.)
Priveam ieri destainuirile unei tinere ucrainience care studiaza în occident, care are rude în Ucraina si în Rusia. Fata plângea si povestea cum nu reuseste sa-i convinga pe cei de la rusi ca ucrainienii sunt cei agresati. Lor li se aratase filmul cu tancurile rusesti care au invadat joi dimineata Ucraina si li se spusese ca erau tancurile ucrainiene care mergeau sa-i omoare pe rusii din Donetsk si Louhansk.