La o cafea cu musafirii de pe blog (1)
CROCHIUL DE MARTI
Am primit, zilele trecute, următorul mesaj de la Aa. Era o reacție la comentariul meu „Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura” postat la articolul lui Andrei Pleșu publicat in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul ” Ura ca mod de viata”. Acest articol poate fi citit accesand linkul
http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Ura_ca_mod_de_viata_7_381631837.html
Mesajul lui Aa
„Un fleac, i-am ciuruit” nu mi se pare exemplul cel mai inspirat pentru portretizarea urii. Cred ca gresiti cand spuneti ca adresantul era o jumatate din poporul roman. Adresantul in acest caz era mai degraba grupul de oameni care au tras toate sforile posibile ca sa-l ciuruiasca pe el (pe Traian Basescu). La cat de urata a fost campania electorala si la ce mijloace josnice au fost puse in lupta de cei cu care s-a razboit Traian Basescu (si nu de jumatatea de popor care nu l-a votat- ma rog, un fel de-a spune, pentru ca nu s-a prezentat la vot tot electoratul), a fost o replica- neinspirata si ea si, cum spuneti, inutila- a celui care a scapat oarecum teafar si sa zicem victorios (dar ce gust are victoria asta”¦). Sunt alte exemple mult mai relevante si pretioase pentru portretistica urii pe care le-ati fi putut invoca si toate vin din partea care se opune lui Basescu. Nu-mi place ca trebuie sa fac o afirmatie care poate parea culmea partinirii dar asta e, nu eu am inventat cele doua tabere si miza (care o fi aceea pentru fiecare?) luptei lor.
Oare chiar nu vedeti victimele urii de care vorbea Andrei Plesu in acest articol, nu prea inspirat nici el? Daca ar fi sa ne gandim la Gabriel Liiceanu sau mai degraba la HRP sau Vladimir Tismaneanu, ce ar insemna o dovada a faptului ca sunt victime? Sa aflam ca au facut infarct sau apoplexie?
Răspuns la mesajul lui Aa
Ideea pe care încercam să o susțin în comentariul mea era că ura nu ar trebui confundată cu spiritul de luptă. Pentru a ne feri de o astfel de confuzie avem la îndemână următorul raționament: dacă o anumită manifestare se înscrie în logica rece a câștigării unui război (confruntare, competiție) asumat de ambele părți, ea nu ar trebui catalogată drept ură. Ura își binemerită denumirea atunci când manifestarea care face rău este gratuită, când aportul ei la victorie este nul. Rămân la părerea că „un fleac, i-am ciuruit” reprezintă un excelent exemplu pentru teza mea, în primul rand pentru că este de o gratuitate perfectă. Ură în stare pură (pardon de rimă). Războiul era încheiat, câștigat; în acel moment, la un om neposedat de un copleșitor sentiment de ură ar fi trebui să se declanșeze mai degrabă compasiunea. Că a fost vizat jumătate de popor sau doar Geoană și Hrebenciuc, asta aproape că nici nu mai contează.
Când mutați discuția, nu lipsit de șiretenie, către GL, HRP, VT în postură de victime ale urii, pierdeți din vedere un aspect: domniile lor au ales să fie combatanți activi într-un război care acum este în plină desfășurare, între o putere cu un sprijin popular real de nu mai mult de 15% și un popor din ce în ce mai suferind. Doamne ferește să facă infarct sau apoplexie. Le este absolut la îndemână, doar să vrea, să facă pasul înapoi, să-și declare măcar neutralitatea, să nu mai cauționeze cu numele, prestigiul și prestația lor o putere coruptă și organe mass media aservite acesteia (B1TV, EVZ). Când Octavian Paler a murit de infarct v-ați ridicat împotriva celor ce, cu ura lor, i-au grăbit sfârșitul? Când intelectuali sau ziariști anti „“ putere primesc amenințări cu moartea sau li se fabrică dosare compromițătoare patetizați la fel?
Ar trebui să vă facă să reflectați mai mult asupra obiectivității dumneavoastră faptul că vedeți răul doar într-o parte.
Au tras sfori nu doar cei din opoziție ba, aș îndrăzni să pariez, ceilalți au tras sfori mult mai aplicat și mai eficient. Dacă la Paris s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu votatul în ultimele minute, ce să ne așteptăm de la circumscripții mai puțin emancipate?
Vă citez : „Sunt alte exemple mult mai relevante si pretioase pentru portretistica urii pe care le-ati fi putut invoca si toate vin din partea care se opune lui Basescu”.Vi se pare semn de imparțialitate o astfel de tranșare a lucrurilor?
Este clar că aveți opțiuni ferme, nete și extrem de afective. Astfel de opțiuni nu pot fi schimbate prin demonstrații și fapte, oricât de riguros convergente, decât atunci când efectele acestora atentează direct la confortul și intimitatea teritoriilor personale.
Vă doresc să nu vi se contrapună astfel de argumente.
https://www.conteledesaintgermain.ro/la-o-cafea-cu-musafirii-de-pe-blog-1/07-12-2010Crochiul de martiMusafiri pe blogBasescu,Liiceanu,Patapievici,Plesu,uraCROCHIUL DE MARTI Am primit, zilele trecute, următorul mesaj de la Aa. Era o reacție la comentariul meu 'Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura' postat la articolul lui Andrei Pleșu publicat in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul ' Ura ca mod de viata'. Acest articol poate...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Nu as vrea sa ma lungesc prea mult cu discutia despre ura, pentru ca m-a apucat o migrena extrem de insistenta… De unde mi se trage?! De la prea multi „pretiosi ridicoli” care, de pe pozitii de forta, ii insulta pe toti in jur, cu aere de… Voltaires ai natiunii, de la prea multi imbecili tupeisti care „dau lectii” de inteligenta si corectitudine politica damboviteana poporului TV… Cum sa nu te apuce migrena, cand tupeul a fost decorat ca inteligenta, cand oamenii cu ceva staif la cap de mai an fac plecaciuni servile unor prosti?! Iar aia care-si permit sa nu faca plecaciuni in fata prostiei sunt infierati in fel si chip…
Anul asta a fost un an de rascruce in tot ce inseamna „valoare umana” si nimic din ce-am stiut pana acum nu pare sa mai aiba nici un sens. Prostia si-a impus „sustenabil” propriile valori si nimic nu va mai fi cum a fost. Prostia a capatat „staif” prin jargonul de project management si nimic nu-i mai poate sta in cale, ca pretinde sa fie discriminata pozitiv, in lumina corectitudinii politice cu sens unic, ca nu s-a catarat atat de sus ca sa auda critici. Pentru prostul cu staif, Anna Karenina e dama bine, ca „a avut un proiect”. Daca „proiectul” cu pricina n-a fost „sustenabil”, asta a fost pentru ca nu ar fi evaluat corect riscurile si vulnerabilitatile sistemului ticalosit si nu le-ar fi inclus la timp in propria „strategie”… 🙂
In fine, care-i treaba asta cu „ura” de la individ la om, sau de la carnasier politic la wannabee politician de succes… Sau, in fine, toate permutarile de ura ce ar putea rezulta, de sus in jos si de jos in sus… Si din experienta personala, ca-i mai buna decat teoria, la urma urmelor… Sooo, sa te fereasca Al de sus sa te urasca vreun prost! Mai ales daca prostul a devenit… zuprem! 😀 Caci prostul uraste cu atat mai sarguincios, cu cat nu a reusit sa-ti ia tot ce si-a dorit… Sau daca nu-i oferi respectul si admiratia pe care crede el ca le-ar merita pentru faradelegile personale… Cel mai mult ii uraste prostul pe aia care au facut vreodata greseala sa-l ajute cu ceva… Astia nu scapa ani de zile de razbunarea prostului! Desigur ca prostul are o „viziune” personala asupra facerii de bine – chestie tabu pentru asemenea personaj, caci principiul lui sacrosanct, pe care nu-l incalca niciodata, este „Facerea de bine e f…e de mama”.
Bine si rau, minima moralia si maxima amoralia, inteligenta si prostie, competenta si tembelism, iubire si ura, toate au fost amestecate ca un terci national de puterea zuprema, cu ajutorul catorva ‘teligenti, care au crezut ca prostul „perfect” poate fi controlat de ei, care… asa si pe dincolo, deci iubesc boboru’ si tarisoara, numai daca merita. Am o veste proasta pentru toti: prostia nu se supune regulilor umane si/sau morale, este… haos in stare pura. Cine s-ar inhama sa puna haosul la locul lui?! 😀