Scorul acestui articol
[Total: 44 voturi. Media: 4.5]

 

Fără să vrea, fără să-și dea seama, președintele Iohannis i-a făcut un mare serviciu lui Liviu Dragnea prin neacceptarea propunerii de prim ministru Sevil Shhaideh.

Îmi voi permite să mut accentul discuției pe acest subiect de pe latura procedurală pe cea socială.

Poporul, și nu doar poporul pesedist, a primit de la PSD, în campanie, promisiunea unui program de guvernare care să-i dea, cât de cât, o speranță de mai bine. Cu toată doza de exagerare, specifică populismului electoral, acest program al PSD-ului a convins o majoritate mai consistentă decât în alte dăți, prin cel puțin două elemente de credibilizare: amintirea guvernării Ponta, în care s-a demonstrat că se mai poate face câte ceva si pentru popor, în contrast cu austeritatea descurajantă din vremea guvernărilor Boc sau Cioloș, și reconfirmarea cu tărie, după alegeri, de către Liviu Dragnea, a angajamentelor de creștere a salariilor și reducerea a unor taxe și impozite, promise de PSD în campanie.

De altfel, schimbarea fără precedent a preferințelor de vot ale multor tineri, intelectuali, transilvăneni, dinspre PNL către PSD, confirmă o speranță reală pusă de toți aceștia într-un partid pe care altădată îl detestau și poate că încă îl mai detestă. Să fie limpede tuturor: nu de dragul PSD au votat ei astfel, ci din nevoia de speranță. Nimic nu este mai deprimant decât lipsa speranței. Or românii, altfel pozitivi și nepretențioși, ajunseseră la pragul disperării, la limita de unde speranța nu li se mai arăta.

În aceste condiții, comportamentul președintelui Iohannis de după anunțarea rezultatelor oficiale ale alegerilor nu doar că i-a contrariat pe români dar i-a și înfuriat la culme. Klaus Iohannis, din ipostaza neutră în care îl plasa, cel puțin teoretic, Constituția, a devenit inamicul public numărul 1, obstacolul principal în calea împlinirii speranțelor lor de mai bine.

Pe acest fond, Liviu Dragnea, un lider fără consistență înainte de alegeri, devansat atunci cu 20% la popularitate de Victor Ponta, s-a pomenit brusc portdrapelul reformelor rapide și miraculoase.

După scrutin, sondajele îl indicau drept viitorul Premier, cel împins de popor spre Palatul Victoria, iar partidul său, renumit prin baroni locali extrem de dornici de a avea un cuvânt de spus la marile decizii, nici măcar nu a crâcnit când i s-a cerut mână liberă și un vot în alb pentru negocierile cu Cotroceniul.

Astfel, și probabil doar astfel, Liviu Dragnea a putut să țină secret până în ultima clipă numele doamnei Sevil Shhaideh și să uimească pe toată lumea cu propunerea sa.

Cu foarte mici excepții, printre susținătorii PSD și ALDE nu s-au înregistrat răzvrătiri, nici măcar proteste la această propunere insolită. Deși, în sufletele multor români „verzi”, dintre aceia care în campanie au cochetat cu un naționalism radical, de tip becalian, s-a strecurat o undă de dezamăgire. Care, pe viitor, în cazul acceptării doamnei Sevil de către Președintele României, s-ar fi putut foarte rapid transforma în opoziție fățișă la adresa acestei doamne prim „“ ministru.

Prin decizia sa de azi, de a o respinge pe doamna Sevil Shhaideh, eu cred că domnul Iohannis i-a făcut un mare serviciu lui Liviu Dragnea. L-a scăpat pe acesta de o „vulnerabilitate” (ca să folosesc un limbaj adaptat cazului) care, mai ales cu ajutorul serviciilor, i-ar fi putut decredibiliza pe Dragnea și guvernul său mai rapid decât toate posibilele neîmpliniri de guvernare la un loc.

Chiar dacă unii dintre cei la care mă refeream mai devreme au jubilat la anunțul făcut de președinte, sentimentul dominant  generat de respingerea, fără nicio explicație, a doamnei Sevil, este că domnul Klaus Iohannis sfidează, în continuare, poporul.

Modul țanțoș – robotic în care se prezintă în fața microfonului, zâmbetul acela deopotrivă artificial și injurios, cuvintele rare și sacadate, ca și cum s-ar adresa unor cititori pe buze cam avariați la țigle, protocolarul „vă mulțumesc”, de încheiere, incantat de parc-ar psalmodia litia mică pentru răposați, și apoi părăsirea scenei ca la o comandă brutală de „stânga-n preee-jur!”, cu pantofii smuciți într-o parte și alta ca niște lopeți făcând pârtie „“ iată portretul unui președinte împovărat de responsabilități, comunicând cu poporul său ușuratic.

Liviu Dragnea ar trebui să mai mute o dată imprevizibil. Asta îl va ajuta să preia din nou inițiativa. Nu să declanșeze procedura de suspendare (varianta pe care au studiat-o cel mai bine sfătuitorii lui Iohannis) ci să arate că el este cel constructiv. Să mai facă o propunere, de data asta de pesedist român neaoș, fără vreo urmărire penală deschisă, fără rude interpretabile ori averi greu de justificat, și, mai ales, liber de „servicii”. Adică condițiile clamate de Iohannis, cu excepția uneia, ultima, subînțeleasă de cei care”¦ înțeleg.

Dacă și de data asta Președintele refuză, înseamnă că el se teme mai mult de binomul SRI „“ DNA decât de binomul Constituție „“ Popor.

Ceea ce înseamnă, și este demonstrat, că suspendarea sa va fi de două ori justificată. Și obligatorie.

Iar dacă nu refuză, Iohannis va rămâne cu orgoliul împăcat și Dragnea cu guvernul instalat.

Această rimă finală, involuntară și spontană, demonstrează cât de armonioasă se prefigurează a fi soluția pe care o propun.

Să vedem”¦

Contele de Saint GermainEditorialebinomul Constitutie - Popor,binomul SRI-DNA,Constitutia Romaniei,guvernarile Boc si Ciolos,Klaus Iohannis,Liviu Dragnea,Palatul Victoria,Sevil Shhaideh,speranta  Fără să vrea, fără să-și dea seama, președintele Iohannis i-a făcut un mare serviciu lui Liviu Dragnea prin neacceptarea propunerii de prim ministru Sevil Shhaideh. Îmi voi permite să mut accentul discuției pe acest subiect de pe latura procedurală pe cea socială. Poporul, și nu doar poporul pesedist, a primit de...Blog politic si polemic