Justiția ca formă de bestialitate
Justiția, prin misiunea ei nobilă, ar trebui să aibă distincție și prestanță. Când ea, însă, capătă trăsături monstruoase, se impune a fi căutat tatăl ori tutorele responsabil de asemenea degenerescență și stabilit tratamentul adecvat pentru tulburări congenitale pornind de la tabloul clinic al progenitorului.
Așa zisa justiție din România și mai ales partea ei probatorie, corpul de procurori, trădează în mod repetat și sistematic, cu o dramatică agravare în ultimul an, o sete de abuz și răzbunare, un dispreț față de legalitate și de dreptul fiecăruia la onoare, ce par a veni direct din trecutul sumbru al discreționarei securități comuniste.
Pornind de la arestări preventive de operetă, cu mascați și televiziuni mobilizate la pont, trecând prin terorizarea oamenilor simpli scoși de guler afară din biserică pentru a jura pe biblia deschisă pe capota dubei cu geamuri zăbrelite și culminând cu schingiuirea morală a lui Adrian Năstase căruia i se refuză pe motive de oligofreni dreptul de eliberare anticipată prevăzut de proceduri, Â totul ne arată că trăim într-un sistem de justiție de o cruzime bestială, malformat după chipul și asemănarea corupătorului său.
E prea mare asemănarea dintre caracterul imoral, revanșard, lipsit de scrupule al acestui tartor și felul în care se face justiție azi în România, pentru a se mai îndoi cineva cât de cât onest  de relația cauză – efect dintre cele două entități.
Cred că cea mai ticăloasă minciună lansată în ultima vreme în spațiul public de Traian Băsescu este că justiția din România ar fi fost eliberată de el și că acum destinul lui este să-i apere fragila libertate de braconierii politici ce vor s-o înrobească.
Arătarea asta abstractă, ce bântuie tribunale și pușcării, sensibilă doar la ură și nicidecum la adevăr, este prea după chipul și asemănarea arătării concrete ce ocupă în ultimele luni ilegitim palatul Cotroceni pentru a se mai îndoi cineva a cui o fi ea, în zgarda cui, de biciul cui ascultă.
https://www.conteledesaintgermain.ro/justitia-ca-forma-de-bestialitate/18-03-2013EditorialeAdrian Nastase,bestialitate,justitie,onoare,procurori,securitatea comunistaJustiția, prin misiunea ei nobilă, ar trebui să aibă distincție și prestanță. Când ea, însă, capătă trăsături monstruoase, se impune a fi căutat tatăl ori tutorele responsabil de asemenea degenerescență și stabilit tratamentul adecvat pentru tulburări congenitale pornind de la tabloul clinic al progenitorului. Așa zisa justiție din România și...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
Si atunci, revin la intrebarea care ma cutremura: ce sanse dati, Conte, oamenilor acestei tari?
Noi avem un mod aparte de a ne trezi: tarziu si pusi pe hartza. Mai facem putina curatenie, mai aruncam gunoiul si dupa aia inca un pui de somn. Cand vorbim de sansa la normalitate, sa traim si noi ca aceia catre care deocamdata tindem prin emigrare, nu cred ca s-a nascut inca generatia ce va beneficia de asta.
Eu cred ca in fiecare din noi sta o fata a aceluiasi adevar. Din pacate, lucrurile sunt atat de putrede si mlastinoase, incat nu mai putem deosebi adevarul din oceanul de minciuna, fiecare dintre noi crezand ca l-a gasit…
Mai cred ca trebuie doar sa fim sinceri cu noi insine. Restul e o chestiune de acord si de toleranta.
Una din marile provocari a „anilor de dupa” o sa fie recastigarea increderii in justitie. De cate ori aud sau citesc vreo stire vis-a-vis de o inculpare, retinere, arestare sau vreo stenograma prima mea reactie este de indoiala.Ma intreb oare ce se ascunde in spatele bombasticei stiri. Si de cele mai multe ori , ca un reflex,dupa un moment de cumpana, sunt tentat sa cred exact contrariul.
Justiția trebuie ca,în numele legii,să stabilească/hotărască dreptatea.Pentru aceasta,justiția trebuie să știe,să vrea și să poată stabili dreptatea.Ca părere,justiția noastră NU ȘTIE,din cauza lipsei de profesionalism,ce este dreptatea.Chiar dacă vrea,nu știe și ca urmare,nu poate.De aici toate aceste abuzuri înspăimântătoare ale așa-zisei justiții românești.Fiindcă NU ȘTIE ce este dreptatea,jusiția se pitește în spatele puterii politice sau a instituțiilor de forță românești și străine.În final,rezultă ceea ce vedem cu toții:dreptatea este arbitrară,la cheremul impulsiunilor de moment.
Aici facem o observație și anume trebuie făcută deosebirea între dreptate și legalitate.Dreptatea este mai mult decât legea,ea are o componentă morală;legea nu depinde decât de forță/putere,dreptatea depinde și de morală.Vreau să spun că un judecător care împarte dreptatea trebuie să respecte legea dar și norma morală.De aceea ziceam că justiția noastră NU ȘTIE ce este dreptatea.Și,în final,o maximă care mie îmi place foarte mult dar pe care puțini o înțeleg:FIAT JUSTIÅ¢IA PEREAT MUNDI.(să se facă dreptate sau să piară lumea…)