Joaca înţelepţilor de-a succesul
În tot acest amestec de emoţii negative (războaie, campanii electorale, crize şi crime de tot felul, curente curcubeiste dintre cele mai aberante etc.) care se aşterne ca o pâclă sufocantă peste societate, a apărut zilele trecute o ştire care pentru mine a fost ca o gură de aer tare, de munte: Ion Ţiriac şi Mircea Lucescu au demarat discuţii de tatonare pentru o posibilă colaborare fotbalistică.
Poate o să ziceţi c-am luat-o razna alegând să comentez un astfel de subiect acum când planeta se clatină.
Deşi ar putea părea, nu cred că subiectul pe care vi-l propun este unul frivol. Îl consider, mai degrabă, o posibilă pildă de înţelepciune.
Ion Ţiriac şi Mircea Lucescu sunt doi români de succes pe care îi cunosc şi îi apreciază milioane de oameni de pe toate continentele. Ambii s-au realizat pe cont propriu pentru că au ştiut, în cariera lor, să adauge unor talente naturale şi o excepţională ştiinţă a alegerilor câştigătoare.
Acum domnul Ţiriac vrea să îşi şlefuiască statuia. Printre multe alte proiecte care i-au edificat-o intenţionează, în perspectiva inevitabilelor judecăţi postume, să-i adauge şi o durabilă amprentă românească.
Domnul Ţiriac nu vorbeşte mult şi nici de dragul de a se auzi. Tocmai de aceea mesajele sale, atunci când apar, trebuie luate în serios. Iată ce a declarat recent:
„Am avut un lunch cu un prieten, vreo două ore, care ştie mai mult fotbal. L-am întrebat: «De ce?». Şi el mi-a spus cam despre ce e vorba.
Dacă mâine dimineaţă, Mircea Lucescu, la vârsta pe care o are, ar spune să facem o echipă care să se numească Dinamo Braşov sau altfel, pentru că Dinamo Bucureşti este deja, la aia m-aş băga cu nenea Mircea Lucescu”.
Mie-mi sună mărturisirea de mai sus mai ceva decât o lecţie despre cum ar trebui scoasă ţara asta la lumină. Garanţia succesului: cei mai buni să se asocieze cu cei mai buni!
Cred că ar fi grozavă împlinirea unui astfel de proiect: doi români inteligenţi, potenţi, cu realizări excepţionale în carierele lor de-o viaţă, îşi dau mâna să construiască împreună ceva memorabil, nu doar pentru ei ci şi pentru noi.
Aici nu e vorba de Dinamo Bucureşti (un club iubit dar şi urât de mulţi români) ci de pilda unui astfel de gest. Nu am fost şi nu sunt dinamovist dar cu siguranţă m-aş bucura maxim ca Ion Ţiriac şi Mircea Lucescu să reuşească în construcţia unei echipe performante de fotbal (fie ea botezată şi Dinamo Braşov)!
Nu există curs de management de proiect mai eficient decât să-i urmăreşti pe întelepţi atunci când se joacă de-a succesul.
Cred că ar fi un spectacol cu mare priză la public construirea în România, de la zero, a unui club de fotbal puternic, cu adevărat profesionist.
Dar să nu ne entuziasmăm prea devreme. Cât ar fi de înţelepţi şi bine intenţionaţi iniţiatorii proiectului, el va trebui să treacă de mulţi proşti, cu multe parafe, până când să poata prinde viaţă cu adevărat.
Iar când vine vorba de proşti pe poziţii de decizie, nimeni nu ne întrece. Aşa că…
https://www.conteledesaintgermain.ro/joaca-inteleptilor-de-a-succesul/31-01-2024https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/01/Tiriac.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/01/Tiriac-150x150.jpgEditorialecolaborare Dinamo,intelepti,pilde,Tiriac si LucescuÎn tot acest amestec de emoţii negative (războaie, campanii electorale, crize şi crime de tot felul, curente curcubeiste dintre cele mai aberante etc.) care se aşterne ca o pâclă sufocantă peste societate, a apărut zilele trecute o ştire care pentru mine a fost ca o gură de aer tare,...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
”Țin ” la curtea contelui afirmă amicul Adrian….poate nu esti singurul!:))
Că veni vorba de succes in afaceri adică averi mari , o mica intâmplare pt. mine foarte semificativă.
Ma plimbam odată cu nepotica cea mare , avea pe atunci patru ani cred. In fata noastra pe trotuar o femeie cu un copil mic in brate cersea. M-am aplecat , i-am pus ceva in palma. „Ce i-ai dat bunicule? ” ma intreaba nepotica curioasa. ” I-am dat bani.” ” De ce i-ai dat bani?” „Pentru ca este saraca.” „De ce sunt oameni saraci bunicule?” Intrebarea naiva de copilas la 4 ani care avea de toate acasa, intrebare grea , o vreme am tacut nestiind ce sa zic. Într-un târziu am zis ” Draga mea, eu zic ca in lumea asta mai sunt oameni saraci pentru ca inca mai sunt oameni bogati”… dar ea era deja cu ochii prin vitrine.
Zambind , am continuat in gand : cel care da mancare saracilor este numit binefacator…cel care revoltat se intreaba de ce mai exista saraci este numit anarhist.
De cele mai multe ori binefacerile filantropice venite de la cei bogati sunt si un mod subtil de adormire a constiintelor.Filantropia lor poate usura dar nu poate vindeca.
Oare cei bogati îsi pun oarece întrebari?
Privesc cu atentie – si chiar cu oarecare ingrijorare- numarul nu foarte mare de comentarii la prezenta postare a Contelui. O fac din grija fata de „part-time job”-ul pe care-l mai exercit pe la curtea acestuia si la care tzin.
Cu privirea mentionata mai sus, am remarcat cateva chestii:
– E superfluu sa mai repet ca orice referire la o “ fapta buna” nu trece ecranul; ba, aceasta mai se si cere a fi pedepsita, “cestie” in care suntem maestri. Asa ca trec peste.
– Ni se prezinta o posibila viitoare fapta buna ( trecem peste) a doi oameni de success. In sport, apoi in afaceri. In sport, fara a fi niste talente deosebite ( Tiri nu a fost Nasty, Il Luce nu a fost” Gascanu”)- dar muncind mult pentru a-si afla locul printre cei remarcati. Si cred ca munca lor a contat mai mult decat stiinta “alegerilor castigatoare” . Ori, tocmai aici ne despartim de ei, fiindu-ne practic indiferent ceea ce / cum o fac. Nu fac parte din lumea noastra: performeri in ambele zone, realizam , in subconstient, ca ei merg pe-o autostrada solid construita ( chiar daca si cu fonduri extra…), noi in cel mai bun caz pe un drum judetean. Spre deosebire de cei doi- si altii ca ei -, ne putem insa trage oricand de sireturi cu politicienii nostri- si unii din ei tot “oameni – da’ de succesuri” ; pen’ca la talente / munca suntem tot pe-acolo, egalii lor, noua lipsindu-ne doar “succesurile”. Putem oricand vedea cohorte de presedinti de tara, de partide, senatori, deputati, primari- explicand calatorilor de prin tramvaie, autobuze, trotinete, etc. cum ar conduce ei tara ( ba chiar si un Rolls Royce) daca ar fi alesi. Poate si pentru ca D.N.-urile pe care circula politicienii nostri mai primesc uneori cate-un “A” si se transforma, brusc, in Calea Rahovei. De-a noastra.
Cum dracu de, dintre toți romanii care au stiut sa adauge unor talente naturale si o stiinta a alegerilor cîștigatoare, doar cei ce au fost aproape de miliție ori de partid au reusit sa faca si performanța in afacere in Romania?
Părerea mea.
@dan t. coman – februarie 7- „…doar cei ce au fost aproape de miliție ori de partid…”
Da’ de cine ar fi trebuit sa fie „aproape”? De carte, de educatie, cumva?! Doar looser-ii mai cred azi in asa ceva.
Subscriu, ca sa nu scriu.Adaug.Doza de optimism si buna credinta a distinsei gazde pare inepuizabila.
”Ion Ţiriac şi Mircea Lucescu sunt doi români de succes pe care îi cunosc şi îi apreciază milioane de oameni de pe toate continentele. Ambii s-au realizat pe cont propriu pentru că au ştiut, în cariera lor, să adauge unor talente naturale şi o excepţională ştiinţă a alegerilor câştigătoare.”
Caștigătoare pentru țară in plan sportiv. Dar averea lor? Cui prodest? Gaudeamus igitur?…N-as crede!
Ana Aslan:
„Primul din lume, Institutul de Gerontologie și Geriatrie a fost fondat în anul 1952 prin Hotarâre a Consiliului de Miniștri și a devenit Institut Național în 1974, iar în anul 1982, i s-a atribuit numele de „Ana Aslan”. Înca de la înființare, pâna în anul 1988, Institutul a fost condus de Acad. Prof. Dr. Ana Aslan, având ca obiect de activitate: asistența medicală geriatrică, cercetarea și gerontologia socială. În 1964 presedintele OMS l-a propus ca model de Institut de geriatrie țărilor dezvoltate.”
Zic si io….fără răutate …:))
Dar de componenta imobiliară de ce nu se vorbește? De faptul ca suedezul de Badea( ginerele lui Dincă Teleagă) asta a vrut?
Sau Negoiță pistruiatul?
Sau ăștia care sunt acum și care asta așteaptă ! Un stadion pe gratis și pe urmă o concensiune pe 50 de ani care se va transforma în 99 ?
Despre ce vb?
Credeți ca Ţiriac nu vede potențialul acelui loc?
Lucescu la fel? Apropo parca spunea atunci când a fost lovit de tramvai ca nu se va mai întoarce în România niciodată?
Asta e! Eu am ținut cu Dinamo când era echipa Miliției și câștiga cu japca! Am ținut și după răscoala! La dracu am avut abonament ( nu spun unde să nu pleznească fierea în gujbeti) dar nu mi s-a luat și îmi e scârbă!
Îmi e scârbă de ipocrizia ălora din galerie care îi înjură pe țigani dar au primit și primesc bani de la tigani și acum așteaptă ca alt doi tigani să salveze ce a mai rămas din club!
Îmi e scârbă de aia din conducere care nu au cojones să desființeze clubul ăsta și să înființeze unul nou cu numele Unirea Tricolor! Singura condiție este ca să nu încerce suedezul de Simion să pună gheara pe el!
Mustăciosul nu e ceangau?? Sau e ca Codruța(!), metis??
” Ambii s-au realizat pe cont propriu pentru că au ştiut, în cariera lor, să adauge unor talente naturale şi o excepţională ştiinţă a alegerilor câştigătoare.”
Ooo, da catzi romani n-au facut-o, avand aceasta „stiinta”! Mai totzi, pe afara si inainte de ’89. Nu neaparat in lumina reflectoarelor, ca „tomnai” asta era spilu’! Unii carcotasi ( nu si eu, spectator pe arenele Progresul la cele doua finale de Davis Cup -as fi ingrat fatza de bucuria traita atunci) ar zice ca numele „Dinamo” este perfect ales -si cu ironia-i cunoscuta- de catre Tziri; da’ la fel de bine i se potriveste si lui Il Luce.
In rest, aproape seamana cu construirea USR de catre niste securisti de omenie( iertat-mi fie comparatia), bine realizati pe cont propriu, cu talentu’ nativ si avand grija sa faca alegerea castigatoare( cand a fost cazu’. Carora nu m-as hazarda sa le neg competentzele reale!