Scorul acestui articol
[Total: 486 voturi. Media: 5]

 

Un lucru pe care l-am observat de îndată ce am privit mai atent la acest personaj, adică imediat după ce a devenit președinte, este că domnul Klaus Iohannis nu are relief. Aduce a paralelipiped din erzațuri presate, cu fețele ca o vastă și descurajantă întindere deșertică. Pe ici pe colo câte o palidă pată de culoare, în tonurile, asortate cu nisipul, ale ficatului și fierii lui, erupând mânii și parti-pris-uri și răzbunări.

De-asta poporul l-a și botezat, atât de prompt, dulapul.

Spun că este alcătuit din erzațuri, adică din înlocuitori, pentru că nimic nu pare autentic la domnia sa. Se mișcă ca un robot, râde ca un desen animat, vorbește ca un ventriloc și este uman, empatic, ca un cyborg.

Doar un aspect pare a-i reflecta, cu autenticitate, personalitatea: patima posesiunii.

O casă, hai, două, nu i-au fost de ajuns. A vrut șase! Ca atunci când strigi „șase, hoții”! Și s-au găsit acte să fie falsificate și hoți care să beneficieze!

Cea mai înaltă poziție în stat, cea de președinte, nu i-a potolit setea de putere. „Vreau guvernul meu” „“ a răbufnit din străfundurile lăcomiei sale. Și s-au găsit slugi să i-l servească.

Mai recent, acum două zile, s-a referit la protestatarii din România cu sintagma „români de-ai mei”. O declarație de șef de bandă în devenire, care vrea să-și demonstreze măiestria de șuț prin buzunărirea chiar a celora pe care crede / speră că îi conduce. Despre care crede / speră că îl vor accepta ca lider. Vană amăgire!

O replică admirabilă, la această neobrăzare a unui președinte dominat de un lexic posesiv și de verbul „a avea”, a venit din partea demonstrantului Liviu Antonesei. Care, într-un articol (aici) pentru care îl felicit, scrie: „Nu, Domnule Iohannis, eu nu sînt un român de-al Dumneavoastră. Nu am ieÈ™it în stradă ca să apăr fundul Doamnei Kovesi de atacurile lui Sebi È™i ale tonomatelor È™i de limbile fanilor Domniei Sale, nici ca să vă ridic Dumneavoastră popularitatea în cădere liber㔦„!

Cred și sper că pe falnicul nostru președinte l-a durut puțin burta după aceste cuvinte dure, rostite, repet, de unul dintre manifestanții marcanți ai pieței.

Mă alătur și eu titlului folosit de Liviu Antonesei, dar interogativ, fiind în tabăra celor ce nu participă la aceste proteste de stradă:

„Domnule Iohannis, eu nu sînt un român de-al dumneavoastră”?

Nu că mi-aș dori să aparțin unui astfel de tătuc-fantoșă, dar trebuie subliniat cumva că, această construcție artificială, cu aparențe umane, făcută de niște oculți și botezată Klaus Iohannis, își permite să lase în afara protecției instituției prezidențiale, deci a statului, pe cei care nu ies în stradă în aceste zile.

Odată descoperită iresponsabilitatea acestui om, numit președintele României, suport mai ușor manipularea străzii. Când un întreg sistem subversiv (care ia ostatic pe chiar șeful țării, pentru a-l folosi ca acoperire) își pune tot arsenalul, toată muniția grea, în slujba manipulării unor oameni care nu se uită la televizor, care au fost dresați să-și ia informația doar de pe Internet (adică din palma dresorului), nu te poți aștepta ca naivii și cei lipsiți de experiența vieții sub securitate să reziste.

Ceea ce nu înțelege Klaus Iohannis, sau nu are curajul a recunoaște, este că prin această imensă masă a manevraților prin Internet, securitatea, sistemul, pe el îl controlează, pe el îl ia în stăpânire și îl folosește.

Să ne amintim de trucul cu cele 400 000 de like-uri retrase președintelui în doar două zile de către simpatizanții lui din mediul virtual. Atunci s-au văzut cel mai bine ațele păpușarilor.

Acum, manifestanții se folosesc de Iohannis. De-asta nu-l contestă. Dar, extrem de elocvent, nici nu-l asumă. Pentru că e fals. Pentru că nu-l iubesc și sunt gata ca, la primul gest neconvenabil, să se debaraseze de el.

***

Aceste manifestații mă obosesc foarte tare. Nu pentru că nu ar avea un dram de îndreptățire ci pentru că sunt expresia atotputerniciei securității. Am încercat să răspund cu argumente solide unora care îmi contestă această percepție. Zadarnic! Mă lovesc de două ziduri de beton armat: ura fanatică față de PSD și refuzul recunoașterii manipulării. Care manipulare apare, inevitabil, în manifestații de asemenea amploare. Și nu doar că apare, dar, de la un moment încolo, preia total controlul.

Klaus Iohannis a intrat, imediat după instalarea guvernului Grindeanu, într-o frenezie distructivă.  Gângav cum e, a început să transmită mesaje de tip mitralieră. Lent cum e, a început să se zbată ca sub șocuri electrice. Iresponsabil cum e, a decis să ducă dezbinarea românilor la paroxism.

Nu mă aștept la lucruri bune. Ba, dimpotrivă, prevăd dificultăți foarte greu de surmontat.

Le spun, însă, celor care se simt pe aceeași lungime de undă cu mine: nu disperați! În astfel de momente trebuie gândit și sperat pe termen lung.

Tot ceea ce Klaus Iohannis are impresia că are, azi, de partea sa, lumea din stradă, instituțiile de forță, anumite cancelarii externe, i se va întoarce mâine împotrivă, cu o vehemență mult mai demolatoare decât vehemența sa împotriva majorității pe care o disprețuiește acum.

Și știți de ce? Pentru că nu e autentic. Nu e un om credibil, cu bunele și relele sale. E doar o marionetă.

Iar istoria, întotdeauna, a sancționat genul acesta de imposturtă.

Contele de Saint GermainEditorialeatele papusarilor,atotputernicia securitatii,dulapul,guvernul Grindeanu,guvernul meu,Klaus Iohannis nu are relief,Liviu Antonesei,manipularea strazii,nu sunt roman de-al dumneavoastra,patima posesiunii,romanii mei,sase hotii,sef de banda  Un lucru pe care l-am observat de îndată ce am privit mai atent la acest personaj, adică imediat după ce a devenit președinte, este că domnul Klaus Iohannis nu are relief. Aduce a paralelipiped din erzațuri presate, cu fețele ca o vastă și descurajantă întindere deșertică. Pe ici pe...Blog politic si polemic