Între obiectivitate și bună credință
Obiectivitatea este un atribut care are consistență doar în mulțimea fenomenelor măsurabile fizic. Este o iluzie să pretindem că putem fi obiectivi în judecăți atingând  domenii  cu variabile inefabile  precum estetica,  morala, politica.
Frumosul, corectul, binele public sunt categorii ce se definesc în receptor în mai mare măsură decât în emițător. Și cum emițătorul  este, de regulă, unul, iar receptorul un personaj colectiv, cât numără mulțimea care alcătuiește receptorul cam tot atâtea judecăți de valoare i se pot asocia categoriei judecate. Cum să decizi că, în absolut,  o judecată este obiectivă și alta nu, când tu însuți operezi cu parametrii tăi individuali, unici, veniți din transcendență, din educație, din cultură.
Într-un fel îl judecă pe Traian Băsescu cineva care în cei șapte ani de-acasă a învățat că minciuna este un păcat capital și în alt fel îl judecă un adept al principiului „scopul scuză mijloacele”.
De aceea devin foarte suspicios atunci când cineva invocă obiectivitatea pentru a-și apăra opiniile politice.
Un cititor m-a întrebat zilele trecute dacă eu mă consider obiectiv în ceea ce scriu. I-am răspuns că „obiectivitatea” mea este de tip pictor, nu fotograf. Rămâne în continuare să decidă fiecare cât de obiectiv era Picasso în portretele sale și apoi, păstrând proporțiile, să interpreteze răspunsul meu.
Dacă susțin că judecățile și opțiunile politice nu pot și nu trebuie să beneficieze de prezumția de obiectivitate, adaug că ele, în schimb, pot indica buna sau reaua credință a titularilor lor.
Atunci când cineva apreciază minciuna ca pe un element secundar și neeliminatoriu  în ecuația bunei guvernări, nu-l pot acuza pe acel cineva, neapărat, de rea credință. Poate așa a fost el educat să gândească și, în sistemul său de valori, dacă un despot  minte dar face și lucruri bune pentru popor,  atunci el rămâne în continuare eligibil. Când însă aceeași persoană, pentru a-și apăra preferatul, apelează la argumente de tipul „toți mint”, negând că ar exista diferențe de gravitate între diverse tipuri de minciuni și grade de comparație între acestea, ea trădează o rea credință evidentă și se descalifică pentru plauzibilitate.
Aș putea duce mai departe aceste reflecții trecând la exemple, nominalizări, tentative de încadrare. Nu voi face însă asta acum. E duminică.
Vă voi propune însă să reflectați singuri și, eventual, să îmi transmiteți, judecând cu bună credință, cum vi se par, prin prisma celor de mai sus, personaje precum Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Dinu Patriciu, H.R. Patapievici, Mircea Cărtărescu și, fie, deși  joacă într-o divizie inferioară, Mircea Mihăieș.
Judecata voastră va fi cu atât mai valoroasă cu cât ea va nuanța, va face diferențe, Â între cei supuși analizei. Â Un clasament în care toți sunt plasați pe același loc, fie acesta primul sau ultimul, nu ar avea nicio valoare.
https://www.conteledesaintgermain.ro/intre-obiectivitate-si-buna-credinta/27-02-2011Editorialeandrei plesu,Basescu,buna credinta,Dinu Patriciu,Gabriel Liiceanu,H.R. Patapievici,Mircea Cartarescu,Mircea Mihaies,Obiectivitate,PicassoObiectivitatea este un atribut care are consistență doar în mulțimea fenomenelor măsurabile fizic. Este o iluzie să pretindem că putem fi obiectivi în judecăți atingând  domenii  cu variabile inefabile  precum estetica,  morala, politica. Frumosul, corectul, binele public sunt categorii ce se definesc în receptor în mai mare măsură decât în...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
@CSG Sunt obisnuit sa vad la televizor turme de pedelepre bine indoctrinate in Modrogan de specialisti in arta manipularii, dezinformarii, intreg arsenalul securistic si pot sa nu ma enervez. Pot sa defileze in fata mea o liota de talmaceni, hoare sau visani si nu ma cutremur: indivizii astia asa inteleg sa-si castige existenta! Dar cand vad oameni inteligenti capabili sa minta cu nerusinare, fara sa clipeasca!, incercand sa ne prosteasca in fatza facand din alb-negru si viceversa, ma enervez! Rau de tot! Stii de ce? Pentru simplul motiv ca acestia MINT, manipuleaza constient, stiind ca fac rau! De cate ori ii citesc pe preshu, liicheanu sau patapix am o OROARE greu de reprimat. Oare de ce? Ei au uitat de mult sa fie intelectuali, adica oameni eminamente CRITICI, liberi, independenti! Nici macar jumatati de adevar nu sunt in stare acesti propagandisti sa spuna. Domle, eu pe astia nu-i cred nici daca imi spun ca afara este zi, eu unul de multa vreme nu mai cred o iota din ceea ce spun! Mi se face scarba de cat de jalnici au ajuns in fata marlanului national, in ce hal pot sa coboare niste oameni altfel inteligenti…
Cred ca important este sa-ti poti lua presiunea asta de pe tine si sa o muti pe ei. Cum? Depinde de la om la om. Eu, de pilda, ma enervez din ce in ce mai rar si reusesc asta comutand de pe ei indata ce-mi simt limitele de rabdare in primejdie. Ceea ce mut pe ei, presiunea comentariilor mele, sper sa-i impovareze mai mult decat m-au impovarat ei pe mine.
@CSG Sunt ardelean si la noi exista o vorba:,,Imi place omul OM si porcul fript!”. Subscriu in totalitate la asta, sunt daca vrei mai transant atat in scris cat si verbal, atat in viata cat si pe forumuri! Ma apuca VOMA cand vad oameni inteligenti precum preshu ori liicheanu incercand sa ne convinga de bunele intentii ale securistului de la Anvers sau de nocivitatea liberalilor, in special a lui Crin. Niste oameni inteligenti, de buna credinta, n-ar putea scrie atatea PORCARII fara a fi santajabili! Si cine putea sa-i santajeze daca nu Manastirea Secu? Singura diferentiere facuta de mine a fost doar in functie ,,bagajul” intelectual si ,,cazierul” functiilor cu care s-au pricopsit sub diverse regimuri.
Vad ca esti extrem de ,,intelegator” cu telectuali ca preshu ori liicheanu. Fara suparare, atunci la ce bu sa mai scrii acid despre ..productiile” lor? Sau incerci sa ma convingi ca si ,,e oameni”, au si ei parti pozitive?
Nu sunt adept al impartirii oamenilor in buni si rai, sunt de acord cu faptul ca exista o infinitate de nuante intre alb si negru. Totusi, daca ai incerca sa pui intr-un volum toate scrierile acestor telectuali basescieni in ultimii ani, nu crezi ca ai avea nevoie de cateva kilograme de lamaie ca sa lecturezi asa ceva? Paunescu a lins si el mult, dar poate ca era obligat sa faca ce a facut. Nemernicii astia ce scuza au???
Tatal meu, care era un foarte redutabil polemist, avea o expresie „eu cand vorbesc, gauresc”. Culmea, nu mi-o invoca cu mandrie ci cu obida si cu subtextul „tu sa nu fii asa!”. La drept vorbind, si eu, cand sunt capacitat, cam gauresc cand vorbesc. Si uneori, de cele mai multe ori, nu-mi place asta.
Acea temperare pe care o sesizezi la mine vine mai mult din autocontrol decat din firea profunda. Asa ca te pot intelege.
Eu ma gandesc, cand am de ales intre satar si forfecuta de pielite, ca daca-l folosesc pe primul s-ar putea sa raman fara interlocutor. Si, de multe ori, prefer sa ma rezum sa-i fac „manichiura”. Pentru ca, sa stii, si o pielita taiata mai adanc, mai din carne, poate sa usture groaznic de tare.
Din lista celor sase personaje propuse analizei, singurul OM mi se pare a fi, de departe, Dinu Patriciu. Si asta nu pentru ca este singurul dintre cei 6 care nu este un pupincurist al lui ba-secu, dar in cei 21 de ani a ramas LIBERAL 100%. Este un om de afaceri de succes, care a pus pe picioare Petromidia dupa care a vandut cu mare profit. Discursul sau politic este coerent, are substanta, poate fi vazut ca un model politic. Am o stima deosebita pentru el inca din 90 si nu doar de cand este un ,,mogul” antibasescian.
Toti ceilalti 5 sunt in prezent, intr-o mica sau mai mare masura, pupincuristi ai regimului basescian. TOTI sunt oportunisti, slugarnici, fara coloana vertebrala, gata oricand de compromisuri. Toti au cochetat si cu regimul comunist sau cu cel fesenist, intr-o mica sau mai mare masura. Toti sunt legati de o colaborare, mai mult sau mai putin stransa cu Manastirea Secu, sunt adica SANTAJABILI! Sunt telectuali care doar se prostitueaza in favoarea celui aflat la putere, iar linguseala lor fata de marlanul de la 3coceni atinge uneori cote de neimaginat!
Incerc sa fac totusi o departajare intre aceste specimene, caci si ticalosia are anumite grade, n’asa? Cel mai primitiv este de departe Limbaes prin tot ce face, urmat la mica distanta de patapievici. Cei trei ramasi au ceva ,,opera” in spatele lor asa ca ar trebui studiati aparte. Cei mai periculosi mi se par liicheanu, urmat de preshu la mica distanta, pe o scara a ticalosiei. Mai exact oportunismului, dar am mai scris despre subiect si zilele trecute. Cel mai ,,curat” ramane cartarascu, doar pentru simplul fapt ca pana la epoca ba-secu n-a fost ispitit sa-si vanda sufletul. Si nici pe vremea comunistilor n-a facut prea mari compromisuri, precum liicheanu ori preshu. Modul infect in care scrie insa la evz arata pe deplin ca este si el o canalie destul de grosiera.
Analiza pe care o faci celor propusi mi se pare justa ca incarcare electrica (+/-) dar dusa la extreme ca intensitate a binelui si raului continut. Semnele pe care tu le indici mi le asum si eu dar cu campuri magnetice mai moderate si mai diferentiate. De fapt toate acestea se vad din ceea ce scrie fiecare dintre noi doi.
Periculoase idei mai sustii conte. In domeniul politic, cel putin, se poate vorbi de obiectivitate: economia si scoilogia sunt stiinte exacte. Programul de guvernare e un document cat se poate de concret. Atingerea obiectivelor propuse fara distugerea altora e o masura foarte concreta. Buna credinta mi se pare mai greu de masurat „“ e atributul lui Dumnezeu. O instanta te poate gasi vinovat de omor, dar doar instant divina va decide daca esti ucigas sau nu.
Dar sa intram in jocul dumitale. Liiceanu, Plesu si Patriciu mi se par oameni manati de principii interioare. Nu ma pot pronunta despre Cartarascu, pe care il ador ca scriitor, dar articolele lui politice sunt slabe. Patapievici e scarbos, iar Mihaies mi-e necunoscut. Deci sa revenim la cei trei corifei:
– Liiceanu are repere interioare axate pe excelenta in profesie. Este dominat de ideea relativ comunista, ca omul excelent la meseria sa devine automat o voce care trebuie ascultata si inalte domenii. De aici superficialitate pentru care a fost luat in raspar;
– Patriciu este dedicat sie insusi. Gandirea lui e relative coerenta, dar de o crancena superficialitate „“ nimic suprinzator, e om de afaceri nu filozof. E autentic, in masura in care un exhibitionist e autentic. Si mi se pare cel mai apropiat de modelul american al magnatului implicat in mecenat, spre cinstea lui.
– Plesu e cel mai interesant „“ intelege multe, dar am senzatia ca isi doreste o comunicare univoca, maestru discipol. Nu este total impermeabil la comunicare, are insa o atitudine imbufnata fata de cei care ii rapsund. Adeptul culturii ca si casta superioara, distruge din start liberalismul pe care pretinde ca il are. In cruciada sa meritorie de a apara cultura, ar trebui sa reciteasca Prislea cel Voinic, in care cele mai bizare creature ajutau fiul de imparat sa trea ca peste toate greutatile vietii.
O buna concluzie este ca toti cei care au realizat ceva substantial au un sistem interior de valori bine pus la punct.
Divergenta sistemelor de valori a personalitatilor noastre publice este ce ne trage in spate. Alinierea ar trebui sa plece din zona culturalului. Nu trebuie sa sprjinim oameni ci principiile. Aici e cheia, nu neaparat sinceritatea fata de tine insuti, care aduce poate seninate omului, dar nu armonie in comunitate. De aceea avem nevoie de filozofi si nu de tinichigii.
Poate este pe langa subiect, dar as vrea sa va redau o mica conversatie cu un prieten. El era mare fan al sistemului german, care a pastrat Germania o tara frumoasa, cu oameni politicosi si educati si o economie prospera, spre deosebire de jungla americana si deriva britanica. Eu i-am explica ca startul in revolutia industrial l-au luat amandoua natiile (germanii si anglo saxonii), dar anglo saxonii au cizelat sisteme politice care s-au opus negresit dictaturilor, au o economie care serveste drept model altor rase (china si India) si care au civilizat jumatate de glob. Au creat drepturile omului, au inventat calculatorul si au creat modele economice care pot fi aplicate de orice rasa de pa glob. In timpul acesta germanii au afacut masini mai bune si au aplicat la ei in tara reguli si principii din sec XVII. Iar unificare Germaniilor a dus la pauperizarea Germaniei de est.
Periculoase? Hmm! Intai de toate cred ca nu am pornit de la aceleasi definitii ale celor doua notiuni. Credinta, da, te relationeaza direct cu Dumnezeu. Eu insa vorbesc de buna credinta care, dupa parerea mea, te relationeaza in primul rand cu tine insuti.
Stiintele pe care le invoci sunt tangentiale politicii pe care o fac, practic, politicienii. Multi dintre ei habar n-au de sociologie sau economie. In schimb se conduc dupa umorile proprii, dupa intuitia proprie etc. ceea ce nu reprezinta nicicum o garantie sau o dovada de obiectivitate. Dimpotriva.
Pe de alta parte apreciez la tine o capacitate analitica interesanta si un stil bine inchegat. Iti citesc cu placere comentariile chiar si atunci cand nu sunt complet de acord cu ele.
Hai sa decidem ce discutam: prestatia publica pe palier politic sau impactul asupra natiunii. Plesu, Liiceanu si Cartarascu vor ramane in istoria literaturii romane. Sunt o bogatie nationala. Restul sunt limbrici. Cat despre Patriciu, e consecvent, dar unor idei superficiale si e napadit de ego – semn rau pentru cei care asteapta idealism.
In ceea ce priveste prestatia politica a umanistilor, orice comentariu e de prisos. Cand te vrei formator de opinie, sustii pe cineva foarte bun sa te abtii, nu faci recomadari de genul „raul cel mai mic”.Corporatistul e mai tare la faza asta, dar nu stii cat e vorba de PR profesionist.
VREAU SA MULTUMESC TUTUROR CELOR CARE IMI RASPUND SAU IMI DAU VOTURI (DE ORICE FEL). E FOARTE TONIC SA STIU CA NU LATRU LA LUNA!
Cred ca te-ai referit la umanistii pusi aici in discutie si nu la toti umanistii. Ma tot intreb: Sadoveanu este si el o bogatie naturala sau il retrogradam la viermi intestinali? 🙂