În fine, un politician redutabil la orizont
Când domnul Călin Popescu Tăriceanu s-a despărțit de PNL, migrând cu o mână de liberali nu foarte reprezentativi spre grupul lui Victor Ponta aflat la putere, l-am criticat vehement. Credeam, la vremea aceea, în Crin Antonescu È™i în determinarea lui de a-mi reprezenta interesele până la capăt. M-am înÈ™elat! Nu a fost prima oară, dar am un avantaj: recunosc. Acord necondiționat prioritate realității, atunci când aceasta îmi contrazice, cu argumente imbatabile, poziționările de moment.
Una dintre însuÈ™irile fundamentale pe care trebuie să le probeze un politician pentru a aspira la propria simeză în galeria foarte restrânsă a „žmarilor oameni de stat”, este o rezistență miceniană la atacuri È™i presiuni venite din partea adversarilor de tot felul, completată cu forța de a riposta eficient È™i cu abilitatea de a insufla încredere celor ce i s-au încredințat.
Nu ne putem lăuda cu prea multe personaje de acest fel în istoria noastră post-decembristă, populată până la exasperare de oportuniÈ™ti moi, fără snagă de luptători. Doi aspiranți îmi vin totuÈ™i în minte, ambii extrem de vocali È™i ambii cu rateuri de-a dreptul cascadoriceÈ™ti în tentativa de a deveni portrete ale istoriei naționale: Traian Băsescu È™i, într-o mai mică măsură, C.V. Tudor. Și pe unul È™i pe celălalt i-au trădat naturile lor egolatre È™i forma lor specială de temeritate, venind mai degrabă din iresponsabilitate decât din virtute.
Căci temeritatea folosită nebuneÈ™te în interes propriu, pentru parvenire personală sau băi de adrenalină, nu are nimic de-a face cu eroismul È™i patriotismul. Și nici cu respectul datorat celor care te-au ales.
În toată această inflație de căcăcioÈ™i pe voturile noastre, Călin Popescu Tăriceanu face, în ultima vreme, notă discordantă. Cu riscuri personale deloc neglijabile (când ar putea să stea liniÈ™tit la căldurică, vegetând confortabil în fotoliul de PreÈ™edinte al Senatului È™i jucând, precum ceilalți, cartea pasivității complice), domnul Tăriceanu a ales să înfrunte monÈ™trii zilei în fața cărora tremură È™i Victor Ponta, È™i Curtea Constituțională, chiar È™i guralivul Traian Băsescu.
Pentru mine atitudinea domnului Tăriceanu este reconfortantă È™i dătătoare de speranță. Ea vizează probleme majore, de pe poziția unei țări care încearcă să se respecte È™i aspiră să fie respectată. Când politicienii noÈ™tri behăie bezmetici, îndreptându-se, în turmă, spre prăpastie, când făcutul de sluj la instituțiile de forță, în intern, È™i la cancelariile de forță, în extern, le-a devenit unică strategie de a-È™i sluji poporul, nu e puțin lucru să existe totuÈ™i un înalt demnitar care să încerce evitare prăpastiei.
Poate nu strică să amintesc încă o dată ce a făcut Călin Popescu Tăriceanu, doar în ultimele 8-10 săptămâni, din poziția de al doilea om în stat.
A apărat interesele omului de rând în fața agresiunii disproporționate a instituțiilor de forță, plecând de la cazul Rarinca, o colecție intolerabilă de abuzuri.
A cerut demisia Liviei Stanciu și a Laurei Kovesi, principalii artizani ai abuzurilor din cazul Rarinca.
A temperat elanul autoritarist al DNA de a îngenunchea, prin intimidare, Parlamentul României.
A calificat punerea sub acuzare a premierului Ponta de către DNA, într-un dosar încropit la comandă, drept un abuz inacceptabil, având multe dintre particularitățile unei tentative de lovitură de stat.
A inițiat constituirea unei comisii parlamentare de evaluare a democrației È™i a statului de drept în România.
Acestea È™i încă altele, au fost făcute de Călin Popescu Tăriceanu pe plan intern.
Nici pe plan extern domnul Tăriceanu nu s-a temut să contreze derapaje ale unor prea zeloÈ™i adepți ai colonialismului mascat.
A refuzat solicitarea, aproape insolentă, a reprezentantului Ambasadei SUA la BucureÈ™ti, de a se prezenta la sediul acestei ambasade pentru a da socoteală È™i a fi muÈ™truluit că atacă justiția independentă.
A tras semnale de alarmă prin care a atenționat principalele cancelarii internaționale asupra imixtiunii inacceptabile a SRI în actul de justiție È™i a cerut sprijin pentru realizarea unui echilibru real între puterile statului.
A răspuns vicepreÈ™edintelui Comisiei Europene Frans Timmermans, care îi reproÈ™ase cu aroganță, într-un interviu, că a atacat-o pe È™efa ÎCCJ, Livia Stanciu (http://www.cotidianul.ro/tariceanu-se-ia-la-tranta-cu-vicepresedintele-comisiei-europene-263858/), atrăgându-i atenția acestuia că ar trebui să ceară instituțiilor care îl deservesc „žinformații mai complete È™i mai relevante privind realitățile româneÈ™ti”, înainte de a se lansa în poziționări tranÈ™ante, cu puternic iz politicianist.
În vreme ce Victor Ponta o scaldă, la temporizare, pe la Constantinopol iar Gabriel Oprea se grăbeÈ™te să raporteze din toate pozițiile garanții de prietenie È™i fidelitate deținătorilor de cătuÈ™e È™i sceptru, singurul care se încăpățânează să țină piept naționalizării complete a poporului român rămâne, deocamdată, preÈ™edintele Senatului.
Cu ce È™anse? Nu mă întrebați, căci nu aÈ™ vrea să închei acest articol într-o notă defetistă.
Comentarii prin Facebook:
Magistrala miscarea lui Iohannis de a-l propune pe MRU la SIE in timp ce Ponta e fugit prin Turcia. Zilele PSD-ului la guvernare par a fi numarate.
As. Miscarea magistrala era daca-l numea pe Gerald Schweighofer. Ar fi aratat macar ca daca n-are creier, macar are cojones. Sau n-o fi avand nici de-astea?
Dariat, adica dupa mintea ta, Iohannis numeste pe cine crede el, cu mintea lui? Atunci, culca-te!
Conte,
niciuna dintre problemele ridicate de Tariceanu nu atinge problemele fundamentale ale societatii romanesti.
Singura lui problema este amestecul justitiei in politica, pe cind societatea romaneasca este macinata de probleme structurale majore.
Ce doreste Tariceanu?
Mentinerea aceleiasi impunitati a clasei politice si cam atit; doar ca face asta in numele poporului muncitor si a democratiei.
Ponta, imediat dupa ce Parlamentul a respins avizul inceperii urmaririi penale in cazul sau: „ma gandesc la oamenii simpli pe care nu are cine sa-i apere…”
Cu scuzele de rigoare, e doar un comentariu, o precizare caci am convingerea ca nu e cazul dumneavoastra si nu aveti intentia de a trece numai bile albe la cineva si numai bile negre la altcineva, nici gind sa inteleg asa ceva din articol, si nici din postarile celorlati, dimpotriva.
E doar o remarca, o durere legata de ce se intimpla acum, in genere: cred ca nimeni nu trebuie absolutizat. Cred ca tocmai aceasta dimensiune umana cu bine si rau, valoare si greseli, ingaduintza, judecata fara patima, au cam disparut din Romania….Au disparut culorile…. in Romania se traieste in nuantze de alb si negru de un idealism aberant si schimbator ca o girueta. Se gindeste extremist, unul e inger de ocazie, altul demon de ocazie, si se schimba din „rai” in „iad” nici macar pe rind ci depinzind de ce ziar citesti: aprecierea oamenilor se face dupa un soi de abac schizofren, halucinatoriu, cu bile albe si negre care se misca de colo colo dupa cum da tabloidul, birfa, propaganda, sri-ul sau mai stiu eu cine. De „pampersii” reciclati nici nu mai pomenesc, dau o senzatie de greatza mentala ( cu ce sa tratezi asa ceva?).
Mai mult, umanul e folosit doar ca justificare (proprietate personala si arogantza) a unor mirsavii si nu ca uman – genul basescu care se poarta ca o bestie ordinara si apoi hahaie si da din umeri ca „asa e sa fii om, mai gresesti”: umanitatea a devenit un alibi mizer pentru sociopati care se cred zei.
Si Tariceanu are scaderile lui ca si altii – si da, e firesc asa, e omenesc, e absolut normal…….Noi am uitat asta, cred: si Maniu era om, si Radu Gyr, iar Brucan nu e un profet – in anii 46 – 50 casatorit cu una din cei mai cumpliti procurori care au chinuit multi oameni, tinindu-i isonul cu mizeriile din Scinteia, nu e un profet ci un criminal care stie cit si cum s-a distrus din floarea unei natiuni, caci a participat la asta, a fost complice. Si tot asa…. Putini isi amintesc si cind intilnesc un om, in neputintza si curajul sau, in binele si defectele lui, firesc, se bucura nespus… Ceilalti, hmmm, as spune vorbele unui Alejandro Jodorowsky : „pasarile care cresc in colivie cred ca a zbura e o boala”.
Ma sperie „perfectii” – gen iohannis, asa cum a fost si „perfectul” basescu, asa cum ma sperie si aparentii demoni, mai bine zis demonizatii. Se traieste cumva abstract, mitologic, cind vine vorba de politica, ca sa nu spun la nivel de fan ori groopies, sau dimpotriva cu o ura patologica, caci trece pina si de aceasta…mi-l amintesc numai pe basescu cu sabia in mina si ma cuprinde frigul, de mitul germanului ce sa mai spun sau de campaniile de feisbuc recente.
Tariceanu nu e singur, Ghise, Norica Nicolai, Bostinaru – daca ati urmarit conferintza LIBE-, sunt si ei oameni de valoare. Imi doresc doar ca asemenea oameni sa se adune si sa aiba macar o urma de sansa in fatza atitor „absoluti” gen iohannis, mru, blaga, macovei, basescu, gorghiu si a altor nepatati si sfintzisori sforaitor morali ( „morali” doar pentru ca pe ei ii ignora intentionat procuratura sau se pun in fruntea unor institutii, nu pentru ca asa ar fi; dumnealor sunt inventatorii, incurajatorii, profitorii lesiosi si fatzarnici ai acestei noi inchizitii cu multe hachitze). Mda, vorba lui Havel, sperantza si optimismul sunt diferite, optimism inseamna sa investesti intr-o intreprindere cu multe sanse de reusita, sperantza inseamna sa faci ce este just indiferent de sansele de succes. Sa speram ca vom iesi vreodata din aceasta mitologie fast food.
Cris, mai intai tin sa-ti multumesc pentru linkul oferit cu dezbaterea din PE. Stiam ca trebuie sa caut informatia la sursa dar din lene, m-am multumit sa citesc cateva titluri din presa noastra tabloidizata cea de toate zilele si deja incepusem sa-l porcaiesc pe Timmermans si sa socotesc Olandei toate atrocitatile comise prin Indonezia sau in alte parti. Inca o data, iti multumesc pentru ca mi-ai adus aminte ca trebuie sa caut adevarul cu orice pret.
Iata cel mai interesant paragraf din cartea Adrianei Saftoiu, paragraf nebagat in seama, bineinteles, dar care sper sa nu aiba valente profetice:
„In final, problema e alta. Se intra intr-o alta era. Post-Basescu. Se pare insa ca istoria se repeta. Aplaudacii s-au strans in jurul noilor lideri si li se spune ca e bine pentru ca adversarul e oricum mai rau. Cand tocmai toarna Ionel dulceata in sosonii romanilor, madam Popescu spune amuzata:” Nu e frumos cand sunt musafiri!” Si sfatuitorii dau cuminte din cap:” Sa nu suparam pe domnul!”
Priviti la aplaudacii din preajma si veti sti ce lider se arata. Cu echipe si lideri care se iubesc atat de mult, incat si propria umbra e alungata ca sa nu creeze vreun dezavantaj de lumina intunericului, vom repeta dezamagirile”.
Si se pare ca Ionel toarna din greu dulceturi peste dulceturi in sosonii nostri. Ii lipseste numai cireasa pe dulceata: Guvernul Meu. Dupa aceea…Oricum, Adriana Saftoiu nu poate fi acuzata de prostie si presupun ca daca nu pe altii, macar pe barbat-su Elwis l-o cunoaste in calitate de aplaudac.
Ah, si mai voiam sa spun ceva. Daca intr-adevar imparteala pe Romania este politic-militar – la licurici si politic-economic – la berlinici, se zice ca in capitalism, economicul dicteaza politicul si militarul. Numai in comunism e invers. Am placuta senzatie (singura senzatie placuta de azi) ca vom asista la o paruiala intre doua hiene pe un os. E singura noastra sansa reala sa scapam.
Nimic deosebit, m-am obisnuit, nu e prima data cind dumnealor traduc (cu scop cred) aiurea si dau informatie trunchiata ( vezi doamna patlagea, am uitat cum o cheama, pocora parca, la o emisiune ieri, o tinea una si buna ca europenii vor demisia lui ponta – vezi asa ceva din conferintza LIBE? eu nu……au un tupeu si o capacitate de a minti de speriat: il numesc pe ponta mitoman; sa-mi fie cu iertare: mitomani, dupa credintza afisata pe care o au ca e adevarat ce spun si scopul personal…. sunt ei, si cam o spun ca cineva care chiar are educatia specializata respectiva) Contez pe tine sa ma ajuti la fel sa am informatia corecta atunci cind eu ma grabesc sa judec. Hmmm nu stiu de ce ma gindesc la Calauza lui Tarkovsky, cu atitea aberatii vom ajunge sa aruncam si noi piulitze sa ne gasim drumul, probabil.
Mai adauga-l pe Ioan Ghise si asta-i lista cu toti barbatii politici verticali contemporani ai neamului…
Am incredere in Tariceanu, ii merge mintea, e vertical, are dreptate. L-a contrat adesea pe bashescu, a cerut demisia cotofenelor bashiste, in mod evident corupte. Mi se pare oarecum ciudat ca, in conjunctura pe care o stim, nu are inca dosar penal. Cauza sau efectul? Nu stim.
Am incredere si in Ghise, in curajul sau, in ratiunea sa. De ce nu e alaturi de Tariceanu? Ce-i desparte? Mai putina incredere am in Weber si Norica”¦ totusi sunt frecventabile”¦ de ce nu se unesc cu Tariceanu? De ce e, totusi, omul asta izolat in Parlament? Incurcate sunt caile democratiei!
Sub forma de modest pamflet, as vrea sa subliniez nivelul la care e atacat Tariceanu de catre camarila bashista.
-E la a cincea nevasta (Moliceanu), spre deosebire de restul noilor liberali, care sunt la a cincea amanta, ca orice politician care se respecta. (<<Toate femeile pe care le-am iubit, le-am luat de nevasta!<<)
-Are motocicleta (Motocicleanu)
-E mason, deci informator al securitatii. (!!!) Pana unde merge tampenia bashista?
-Nu si-a inselata alegatorii si nu s-a aliat cu bashistii (Tradiceanu). Adica, daca nu se supune bashescului, e tradator.
-Il sustine pe Ponta, deci iar e taradator. Puie Monta trebuie distrus, sa vina "guvernul meu" cu Pradoiu, Blaga, Vass, Oltean, Videanu, Boagiu, Blejnar, Ialomitianu, Berceanu etc. Nu-i asa liberalule Saci? Apropo, in ce gaura te-ai ascuns? Vezi ca ti se vede tupeul! Hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis
Despre tradarea lui Crin (care a predat PNL-ul haitei populare, haita ce l-a salvat pe Basescu de demitere si a umilit poporul roman) am vorbit la acea vreme cu furie (foarte multa furie) si amaraciune, fiind admonestat dur pentru asta de gazda acestui blog, inca indragostit in acel moment de „rebelul” politicii romanesti. Acum vad ca ne gasim din nou pe aceleasi baricade (ironia sortii).
Despre tradarea lui Crin care ne-a facut un rau urias tuturor (mai putin activistilor si postacilor penelisti care par sa se simta orgasmic de bine in prezenta pedeleprelor) doar ca sa se razbune pe PSD si Ponta dictand fuziunea cu jigodiile pedeliste, jigodii care, asa cum unele persoane mai lucide au avertizat inca de atunci, au ajuns azi sa acapareze complet PNL-ul (…daca nu-i punem la socoteala pe Petrache si Bananasiu care oricum erau pedelisti „in disguise”, si evetual pe isterica de madam Gorghiu, se poate spune fara a gresi prea mult ca „Noul PNL e format din vechiul PDL”!) si despre marioneta sistemului basist a vorbit atunci Ana Diaconu mai bine decat ar putea-o face oricare din noi…
Scrisoarea Anei Diaconu pentru Klaus Iohannis:
„Așteptându-l pe Johannis!
Nu am votat niciodată PSD și nici nu o voi face. Să fie clar de la început! Și nu pentru că PSD înseamnă comunism sau Rusia sau alte astfel de aberații pe care mă întreb cine le mai poate crede. Ci pentru că m-am regăsit întotdeauna în ideile și valorile liberale.
Însă cu siguranță nu mă regăsesc în această mutație genetică numită ACL, care mai nou reprezintă dreapta autentică în România. Adică ambalăm frumos PDL-ul , îl girează PNL-ul, ne propun așa-zisa „schimbare” și tot ce a fost înainte este șters acum cu buretele. Nu pot înghiți așa ceva! Mă simt de parcă am primit un pumn în plex!
Singurul politician de carieră în care am crezut cu adevărat a fost Crin Antonescu. Avea discurs, prezență de spirit, inteligență, avea sare și piper. Nu mi-ar fi fost rușine niciodată cu un astfel de președinte. Dar ceva s-a întâmplat „¦brusc! Am căutat explicații, scuze, am încercat să ințeleg însă oricât de subiectivă și părtinitoare am fost, nu am reușit! Și evident atunci când așteptările sunt imense și dezamăgirea mea a fost pe măsură. Ce a urmat a fost un fel de topor în ceafă sau pumnal direct în inimă.
Acum mi se cere să uit ce a fost, să iert trădarea, să girez furtul și să legitimez tupeul, doar pentru că ei se proclamă de dreapta! Asta e schimbarea ?!?
Unde a ajuns PNL astăzi”¦cum a întors el armele”¦. Cum eroul meu, Crin Antonescu a căzut de pe cal și s-a lovit rău de tot la cap! A predat partidul exact celor împotriva cărora a luptat cu atâta forță și convingere. De ce?!? Tare aș vrea să înteleg de ce”¦
Am asistat siderată, neputincioasă, la proaspăta poveste de dragoste înfiripată între PNL și PDL.
Cum vin ei în in fața mea, ținându-se de mână și pretinzându-mi să uit trădarea, înșelăciunea, hoția, minciuna, complicitatea sau interesul lor meschin?!? Asta e schimbarea ?!?
Cum pot uita ce a facut PDL-ul, cu Macovei, Udrea și guvernarea Boc ? Ca să nu mai vorbesc despre ce s-a întâmplat în 2012″¦ Asta reprezintă schimbarea ?!? Cum poți șterge cu buretele din memorie ce am trăit în acea vară ?!? Cum să uit minciunile lor ?!? Cum poporul era acuzat de lovitură de stat”¦ Cum să mă fac că nu s-a întamplat nimic ?!? Asta e schimbarea ?!? Cum să uit că votul meu și a milioane de români a fost aruncat la coș și că acest impostor a rămas președinte?!? Poate dacă nu aș fi fost acolo, poate dacă nu m-ar fi interesat, poate doar așa”¦!
Nu-i pot ierta pe cei care până ieri erau cei mai mari dușmani ai țării și acum dintr-odată, pentru binele dreptei românești în lupta cu ciuma roșie, sunt salvatorii României. Ei sunt schimbarea ?!?
Am aÈ™teptat curioasă campania prezidențială, să văd ceva, orice! Nimic”¦ ! Ba dimpotrivă: deplorabil, ruÈ™inos, jenant! Minciuni, atacuri la familie, manipulări grosolane, furt de imagine, falsuri, concurs de înjurături, scrisori peste scrisori ale aÈ™a-ziÈ™ilor cetățeni nemultumiți, dezinformări fără număr È™i o întrecere acerbă în Photoshop! Teatru prost”¦! Nu È™tiu dacă să râd sau să plâng!
AÈ™teptam cu nerăbdare să-l văd pe Johannis , să-l ascult, poate nu È™tiu , îmi trezeÈ™te un sentiment, ceva, orice! Dar Johannis nu venea!
În aÈ™teptarea lui Johannis, am asistat însă la o isterie generalizată.
M-am bucurat să văd că în sfârÈ™it oamenii ies la vot, că simțul civic începe să se manifeste, însă până È™i el a fost denaturat! Prieteni, colegi, necunoscuți, oameni activi politic dar È™i unii care până ieri habar nu aveau cine este Johannis sau ce a făcut PDL-ul, ce înseamnă stânga sau dreapta, oameni care in 2012 stăteau la mici È™i bere È™i care îmi dau acum lecții despre democrație, despre dreapta adevarată, despre lupta contra comunismului È™i tot aÈ™a.
Dacă eÈ™ti tânăr, intelectual, patriot adevărat, votezi cu Johannis! Dacă votezi cumva cu Ponta eÈ™ti sigur un analfabet, pensionar, sărăntoc, cu siguranță prost sau cel puțin un aurolac, care, bineinteles, a primit pomeni electorale pentru că nimeni nu poate vota cu Ponta din principiu!
Cine È™i-a permis să hotărască aÈ™a ceva?!?
După cum spunea foarte bine un prieten: „Ies în stradă ca să apere dreptul la vot dar în acelaÈ™i timp spun că o sa le ascundă sau o să le ardă buletinele părinților È™i bunicilor ca să nu poată vota cu altcineva. Strigă „democrație” dar nu accepță o majoritate care are altă opinie. Urăsc chinezii dar folosesc un iPhone made în China. ”
AÈ™a arată schimbarea ?!?
Tot aÈ™teptându-l pe Johannis , i-am observat alegătorii, susținătorii, echipa din spate. Evident nu toți, nu-mi place să generalizez. Sunt È™i oameni care-È™i exprimă susținerea cu argumente, comentând decent È™i bravo lor. Insă alții, deloc puțini, mă îngrozesc!
Mă simt exact ca în filmul acela „World War Z” , când omenirea se transformă într-o haită de ființe fără rațiune, un fel de zombie care te urmăresc , te devorează È™i al cărei singur scop este să te transforme într-unul de-al lor.
Este considerată o ruÈ™ine să nu votezi cu Johannis! EÈ™ti exclus din cercul de prieteni, oamenii din jur se uită urât la tine sau te jignesc.
Deodată au apărut tot felul de luptători ai dreptei care în numele democrației È™i al libertății de opinie sunt în stare să-ți crape capul dacă nu eÈ™ti de acord cu ei! Și dacă nu apucă să te agreseze fizic , sigur te va pune la pamânt limbajul extrem de bogat È™i viu colorat!
Oameni buni, vă dați seama unde s-a ajuns ?!? Fiecare dintre noi are dreptul la o părere! Oricare ar fi aceasta ea trebuie respectată! Ce se intamplă acum este anarhie, isterie de-a dreptul!
Nu se poate ca oameni valoroÈ™i ai acestei țări să fie batjocoriți doar pentru că au altă opțiune politică decât a lor! Nu se poate să nu-i arăti respect lui Radu Beligan pentru o viată în slujba teatrului românesc sau lui Tudor Gheorghe, Raed Arafat , Dorel ViÈ™an È™i mulți alții. Să fie mânjiți în ultimul hal, acuzați de comunism È™i trădare, linÈ™ați public È™i morți pentru neamul românesc în timp ce alții sunt eroi ai patriei pentru că îl susțin pe Iohannis. Asta este schimbarea?!? AÈ™a arată ea ?!?
Când nu-l mai aÈ™teptam, a apărut Johannis!
Nu vreau să jignesc, nu-mi stă în fire dar mă doare È™i vreau să spun doar atât: eu îmi doresc un preÈ™edinte de care să fiu mândră, un preÈ™edinte care să aibă viziune, un proiect de țară, un preÈ™edinte care să poată vorbi coerent, un preÈ™edinte care să gândească singur, un preÈ™edinte care să poată răspunde È™i la intrebările pe care nu le È™tie dinainte, un preÈ™edinte pe care dacă-l întrerupi să-È™i poată continua idea, doar este a lui, nu? Îmi doresc un preÈ™edinte căruia să nu-i fie frică de niÈ™te jurnaliÈ™ti, fie ei È™i extrem de agresivi, un preÈ™edinte care să-mi transmită ceva, să mă însuflețească, un preÈ™edinte care să discute de la egal la egal cu orice leader al lumii!
Eu cred că Johannis nu este nici pe departe acel preÈ™edinte pe care eu îl aÈ™teptam! ”
Pacat ca prea putini au avut urechi sa auda (si ochi sa vada cum sub parpalacul lui Iohannis s-a ascuns toata mafia portocalie)
Incep sa se intrezareasca ceva sanse in ultimele zile; chiar daca la noi vocea dlui Tariceanu este singulara, ea prinde contur in plan extern si as pune asta pe seama viziunii politice excelente a dlui Tariceanu. Aici se vede statura si capacitatea de a intui istoria, pentru ca toti ceilalti ne-au impins ca pe turma de oi, fara sa cartim, in staulul pregatit noua.
Ultimele miscari Syriza, Podemos si alte miscari care devin din ce in ce mai vocale in Europa arata in primul rand o opozitie ferma la politica imperialista a SUA si o trezire a natiunilor europene, care au fost amestecate intr-un ghiveci stupid si definite ca natiuni de mana intai si natiuni de mana a doua. Sudul Europei si-a gasit fireste locul in cea de-a doua categorie, ca furnizor de hrana, de mana ieftina de lucru si piata de desfacere pentru tehnologia nordului. Si pentru ca nici macar asta nu mai era de-ajuns, acum suntem pregatiti sa devenim avanpostul retoricii lor belicoase si evident primii expusi.
Noroc ca in jurul nostru natiuni mai puternice si mai darze lucreaza pentru noi. Vocea lui Tariceanu, singulara acum, isi va gasi repede adepti, care, cu siguranta ii vor fura coroana de lauri cand vor crede oportun. (Eu dau un an si la cotitura istoriei se va afla cu siguranta, din nou, cameleonul PDL, care-l va lasa pe Presedintele Meu cu spilhozenii la vedere pentru un alt fel de ciolan)
Revolutia UE-exit, din ce in ce mai solida, sustinuta acum doar de oameni curajosi si cu statura de politicieni adevarati, va fi curand confiscata de impostori, pentru ca cinstea e totdeauna slaba in fata imposturii.
Cinstea are o singura fata, impostura poate imbraca ORICE fata.
„Cinstea are o singura fata, impostura poate imbraca orice fata”. Ce simplu si cat adevar contine!!!. Felicitari, Alice!
Ca sa explic formularea „Si pentru ca nici macar asta nu mai era de-ajuns, acum suntem pregatiti sa devenim avanpostul retoricii lor belicoase si evident primii expusi” care vad ca a adunat cateva minusuri, recurg la postarea unui politician blamat, vanat, condamnat, dar caruia nimeni nu-i poate nega calitatea si impresionanta experienta de Om de Stat, stiind ca asta imi va spori minusurile: https://nastase.wordpress.com/2015/06/30/roland-dumas-si-fostele-frontiere-ale-urss/
Tariceanu este singurul politician curajos, restul, vorba lui Udrea, sunt niste fricosi penibili, din pacate nici in 2008 nici la anul lumea nu va vota cu el, de ce? din cauza prostiei sau prostirii, votul bezmetic de anul trecut spune totul, cum sa votezi cu primarul de la Sibiu numai pentru ca este neamt, tinerii frumosi si liberi au dat-o in bara rau de tot, au fost prostiti usor, asa ca la halul de prostie a majoritatii votantilor la ce sa te astepti bun ? plus ca si licuricii de afara ne trateaza ca ultima colonie din Africa, nu avem politicieni nici curajosi nici inteligenti, cei mai multi sunt niste cretini cu aere, ca atare nu avem nici institutii democratice puternice, Brucan vorbea de necesitatea parcurgerii a douazeci de ani pentru ajungerea la democratie, poate peste vreo 50-60 de ani sa se schimbe ceva fundamental pe meleagurile mioritice, desi cu migratia masiva a creierelor nu ne asteapta nimic bun!