Imbalsamatul de la Humanitas
Â
Morții se îmbălsămează ca să nu pută.
Viii se îmbălsămează (care o fac) pentru că put.
Puțitul e o chestie de specie, gust È™i utilitarism. Ce-i place hienei ține de o altă estetică decât cea a prospețimii. Iar duhoarea sconcsului poate trezi chiar voluptăți, ca semn al iminenței unei blăni exclusiviste.
Pentru Gabriel Liiceanu pomădatul este un fel de ritual al mirosirii È™i pipăirii de sine. Îl descrie in pagini autobiografice, ca o simptomatologie a fugii de urât. Oroarea sa de propria decrepitudine.
Creme, esențe parfumate, loțiuni gerovitaliste sunt chemate, dimineată de dimineață, să tencuiască, să gletuiască È™i să dezodorizeze o carcasă erodată, iată, de 75 de ani de putrefacție aerobă È™i anaerobă, inspiratoare pentru posesor a unei imense sile, ca de hoit. Hoitul ascuns sub epidermă, în vintre, imaterial. Sufletul sau mort.
Frumosul È™i urâtul s-au metamorfozat, pentru domnul Liiceanu, din subtile categorii estetice (pe când era È™i dânsul mai tânăr) în echivalente negociabile ca la tarabă ale confortului È™i disconfortului arhitecturii sale tot mai leneÈ™e, acum, la senectute. Operează cu ele în funcție de bătăturile dintre degete, de bila leneÈ™ă sau limba încărcată, de poziția / dispoziția ce-i provoacă reverii ori coÈ™maruri.
Tot mai sedus de o eugenie de tip fascistoid, exasperat să aparțină mereu unei minorități frumoase sufocată de o majoritate a gurilor È™tirbe, Gabriel Liiceanu face apel la tabloul Purtarea Crucii al lui Hieronymus Bosch pentru a aduce în prim plan „žchipurile edentate ale celor care-l însoțeau pe Isus”. Ar fi putut la fel de bine să o folosească pe Andreea Pora pentru această transfocare, mai ales că finalitatea metaforei viza manifestanții de la Palatul Cotroceni care, chipurile, ar fi vrut să-l sfâÈ™ie pe crucificatul Iohannis. Dar nu păstrarea proporțiilor îl redeÈ™teptase, pentru o clipă, din morți, pe iconarul propriilor pilozități (din adâncul È™i de pe È™eaua nărilor, ori de la periferia urechilor) ci „žurâțenia acestei țări: obrajii scofâlciți ai oamenilor, guri fellinian știrbe, priviri moarte, haine jerpelite, balada mizeriei…”.
Adeseori, în vise, ne apar morți. Uneori ne dăm seama, alteori nu. Capricii ale veghii din noi.
Iată, însă, că se mai întâmplă È™i invers: sa ne întâlnim cu morți în realitate. Ca in cazul de care vorbim. Se miÈ™că, scriu, au digestie È™i defechează. Ai zice că trăiesc, È™i, totuÈ™i…
Cum îi identificăm? După miros. Morții put!
Gabriel Liiceanu știe asta È™i se pomădează. Mai corect spus: se îmbălsămează! Și pentru a-i induce în eroare pe cei din jur dar È™i pentru că el însuÈ™i, pe sine, nu se poate mirosi natur fără a vomita instant.
Oare ce-o fi mai oribil? O gură È™tirbă sau un suflet mort?
https://www.conteledesaintgermain.ro/imbalsamatul-de-la-humanitas/28-02-2017EditorialeAndreea Pora,chipuri edentate,eugenie de tip fascistoid,Gabriel Liiceanu,hiena,Humanitas,imbalsamat,majoritatea gurilor stirbe,mortii put,Purtarea Crucii de Hyeronimus Bosch,ritual al mirosirii de sine,sconcs,sila de hoit Morții se îmbălsămează ca să nu pută. Viii se îmbălsămează (care o fac) pentru că put. Puțitul e o chestie de specie, gust È™i utilitarism. Ce-i place hienei ține de o altă estetică decât cea a prospețimii. Iar duhoarea sconcsului poate trezi chiar voluptăți, ca semn al iminenței unei blăni exclusiviste. Pentru...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Un portret demn de O ISTORIE A PORTRETISTICII IN LITERATURA ROMANA. Doua calitati (ca sa ne rezumam) il impun: calitatea radiografiei CdSG si lipsa oricarei rautati din partea CdSG (pentru ca medicul care te examineaza si care iti spune cate afectiuni ai NU o face din rautate, ci din profesionalism si pentru ca vrea sa te vindece).
Elitistii GDS-isti nu sunt singurii care put. Sunt destui si pe partea cealalta care au insa alte miresme mai bolsevice si de picioare nespalate. Iar mortii nu prea mai fac impresie oricat ar mai spera. Mai intersant ar fi sa vedem cine NU pute…… E greu sa fi intelectual astazi si sa nu puti. Totusi putoarea chiar daca e mai puternica cand vine de la un intelectual e totusi doar efectul unei boli si nu o cauza in sine. Iar boala e mereu aceeasi boala dupa bani castigati rapid si din dorinta de parvenire cu orice pret …nimic nou de altfel. Din pacate a devenit cam pandemie la scara mondiala …. cine stie poate vine in curand si un colaps general….. chiar va fi amuzant sa vedem ce mai ramane din toate averile astea pana la sfarsitul anului…..
frumos scris „Pentru Gabriel Liiceanu pomădatul este un fel de ritual al mirosirii È™i pipăirii de sine. Îl descrie in pagini autobiografice, ca o simptomatologie a fugii de urât. Oroarea sa de propria decrepitudine.”Imi aminteste de un roman SF al lui Vladimir Colin care prin anii’70 descriea exact acest aspect. Sau de masca de aur a regelui francez, ros de lepra, din filmul lui Ridley Scott Regatul cerului (Kingdom of Heaven)cu Ierusalimul real.
Prea onorabili lorzi, Alteță,
observ cu netrucată nedumerire cum securiștii de rit nou se insinuează, care mai pe blog, care mai pe facebook, încercînd, în ignobila lor stupizenie cazonă, să tulbure armonia dinamică a dialogului nostru atît de culant dar și lucid administrat de Conte.
Mai nou, un absolvent de matematici (sau încă student, nu e clar) care se semnează începînd cu numele de familie, ca la comuniști sau unguri, Vasilescu Costel, are o problemă „žde ordin moral” cu Serenissimul. Că uite, el, Costică, își pune poza pe feisbuc, are nume și prenume, locuiește la București, îl iubește pe Oreste, citește Gîndul și e fanul lui Iohannis. De ce suferă insul? El are o durere legată de faptul că fiul principelui transilvan Ferenc Rakoczi II și al Violantei-Beatrice de Bavaria nu-și declină adevărata identitate, atacînd la persoană nepîngăriți precum Gabriel Liiceanu, și ca atare, dovedește lașitate. „žLeapădă, bă, conte, masca, nu mai fii laș și spune dracului cine ești!” „’ asta năzuiește susnumitul Costel, în a cărui identitate reală trebuie să credem pentru că, nu-i așa, e pusă pe feisbuc.
Întîi, halal identitate. Băi Costică (scuză eufemismul), deci identitatea ta de „žom” stă în aceea că ai trei rînduri (neverificabile) și o poză (poate să fie și a contelui de Saint-Germain în mizerie, la o adică) pe o pagină atașată unui cont aflat în posesia companiei americane a manipulatorului de Zuckerberg. Ok, deci pentru tine asta înseamnă să fii om, recte curajos și demn, tare, prietene, ești memorabil…
Nu știu dacă ai aflat de noțiunea de convenție, cea care în plan social dă dreptul unei comunități să se prevaleze de mască în economia unui joc agreat de participanți. Fără convenție, favoritul tău, Big Lii, ar trebui linșat public pentru uzurpare de identitate, apropo de ce-i pune în gură lui Noca în deja prea uzatul Jurnal de la Păltiniș. Ca să-ți traduc, că văd că ai probleme cu limba maternă: Liicheanu l-a făcut personaj pe Nicasius, pentru că însuși Noica a comentat sec: „žCîte mă pune să spun tînărul acesta!” Adică, băi frate, cîte îmi atribuie Gabriel, făcînd din mine cel care de fapt nu sînt așa. E convenție, după cum convenție a făcut și Saramago cînd a scris Evanghelia după Iisus Hristos. A mai fost unul, la fel de ilogic ca matale, Bă Diliță, care îl acuza de blasfemie pe nobelistul din Portugalia. Convenția e regulă a jocului intelectual, nu-ți convine regula, cară-te de pe blogul ăsta, lasă în urmă pagina de facebook a Contelui. Dar să defechezi de la altitudinea moralității unei scheme identitare feisbuciste pe jocul nostru, acuzînd pe Serenissim de lașitate, e cam mult. Miroase a prostie securistă. În fond, e simplu, e ca la Antena3 „’ nu-ți convine ce zic ăia acolo, mută frate canalul, că d-aia s-a inventat telecomanda! Nu te mai chinui masochist în mod inutil.
Ce mi se pare mie interesant e logica de tip SRI și DNA, identică celei promovate de propaganda binomială. Ca să pricepi: „žce mă, ai de ascuns ceva, ești sulfuros și penal, de ce să te ferești dacă ești clean, totul la vedere, că justiția e oarbă și imparțială!”. Prietene Costică, ne crezi proști sau ce, păi dacă alde Adamescu, la milioanele lui, a crăpat în pîrnaie, ori Udrea, la puterea ei și a Băsescului, tremură că va răci la răcoare ani lungi (ai, ce cistită!), totul pe probe false și mărturii mincinoase, noi, niște amărășteni de cetățeni civili, ce șanse am avea la un proces cinstit, dacă tu ne-ai turna că „žatacăm la persoană”? Nici una, Vasilescule, matematician care ești tu matematician.
Te dă afară din casă moralitatea? Mergi, frăție, la Cotroceni, și puneți foc în semn de protest că saxonul 69 (de la I.Q) a luat în condiții penale o casă, trăgînd foloase necuvenite în urma raptusului. Sau pentru că a încălcat legea protestului public sau pentru că nu și-a plătit taxele la Fisc. De ce n-ai postat pe blogul ăsta nimic cînd Rarinca a fost abuzată în justiție sau cînd au ars bebelușii de la Giulești în regimul Boc-Băsescu? Cumva moralitatea ta e selectivă?
Eu cred că ai un ordin și i te conformezi așa cum poți tu, în funcție de neuroni, sinapse și girusuri. Pauper mic și drăgălaș ce ești.
Te dai absolvent de matematică. Probabil că ai auzit de paradoxul cretanului. Într-o formulare aproximativă: dacă toți cretanii sînt mincinoși, cum este acel cretan care spune adevărul? Păi frate, ca Serenissimul să spună adevărul trebuie să-și dea CNP, vorba lui Gelu Bostan? De unde căcatul ăsta ilogic? Așa vă învață pe voi la unitate, cînd vă lustruiți bocănceii?
De fapt, știi, imbecilul sînt eu, pentru că fac risipă de argumente cu o fantomăcu un nimeni, cu unul care cîștigă bani (banii mei, din taxe) prin asemenea aberații logice. Tu ești ienicerul trouble fête, lefegiule și legionarule…
Din două una: ori ești securist-postac-trol-mercenar securist, ori ești bolnav psihic, de o inocență intelectuală mai neagră decît bezna nopții din care ai ieșit.
Tertium non datur (după cum spunea Băsescu turnînd Chivas în pahar sau Iohannis după ce-și primea pachetul meritat în calitate de șofer al samsarului de copii).
Bai Costelas, bai Vasilescule, ala care esti tu matematician si fan al delirantului pupinbasist Oreste, hai, putina logica, chiar daca nu d-aia matematica, pai e un joc banal sa ai nickname si sa postezi ce-ti trece prin minte pe net cita vreme chestia asta nu e incriminata de nici o lege. Pe urma, chiar nu e nevoie sa zici nasoale de Liiceanu, ca le face si singur, de bune decenii, oferindu-le natiunii si cosmosului. Si ce daca ai descoperit domeniul de unde vin aceste minunate texte, e musai sa fie acel domn autorul lor? Sincer, ma indoiesc totusi ca un june precum dl Ionescu si tinind seama de formatia si studiile sale ar putea sa atinga stilistica, argumentatia si eruditia Contelui. Nu cadreaza cu profilul, fraiere! Insa oricum ar fi, afla ca nu ma intereseaza cine este Contele, ci ce anume este el si blogul lui. O oaza si un refugiu al celor capabili sa gindeasca cu propriul neuron. Adica nepupinbasisti si sugatori de moaste saxone. Sau care sa se inchine la Secu, pe stil nou sau occidental.
Nu e cazul sa te simti jignit, nu e vorba de tine si de ordinul tau de zi pe unitate, din fericire, ai scapat…
Postez aici aceste rinduri, ca n-am cont de facebook, refuz spalarea pe creier si purtarea uniformei tricotate pentru retardati de smecherul de Zuckerberg.
Jose Luis Clerc
Omul e vadit deranjat de penita iscusita a Contelui si in loc sa contraatece cu floreta matematicianului vine cu o mizerie de securist ordinar care-ti sufla la ureche „lasa ca stim noi cine esti si cu ce te ocupi”
Probabil este un slugoi securit al Liiceanului de pe la GDS
Personal nu am nici o curiozitate asupra indentitatii fizice a Contelui imi doresc ca el sa se bucure de anonimimitate . Talentul Contelui vad ca enerveaza multa „lume buna”
Sper sa va amuzati, trebuie sa recunosc si eu ca Mircea Badea e simpatic
http://www.ziare.com/mircea-badea/stiri-mircea-badea/chilotii-lui-ctp-si-crema-de-fata-a-lui-liiceanu-495140
Liiceanu este masculu’ perfect pentru o pocitanie ca Pora .
Ambii pot juca in thriller-uri porno cu vrajitori perversi
Totusi, trebuie sa-i fim recunoscatori ca de la el ne-a ramas expresia comisa intr-o emisiune TV pe care o avea candva la TVR in duet cu Plesu: „mi-am dat cu crema pe organism”.
Morții cu morții, viii cu viii!
Èšineți-mă că nu mai pot! Sparg tot È™i pe urmă scot pistolul È™i dau cu neurotoxice VX! Numitul Èšuțuianu, noul È™ef al comisiei de control al SRI, nu altceva decât un fost secu, maestru în comerțul cu armament, colaborator cu fratelo Mircică pe spațiul respectiv! Băăăi, nu se poate! Cred ca È™i peste 30 de ani mai apere câte un mugurel al Securității care îÈ™i cere drepturile! Parcă îl È™i văd că ridică două degete din latrină È™i strigă: „Alo! Sunt È™i eu pe aici!”
Hehe..hm..he! Garfield, motanu de pe acoperiÈ™
normal; am zis asta de cand l-am vazut…altfel nu se poate…dar orisicat, macar intre ei sa se contr(olez)e..altfeld ne napadesc cei de speta afectatului neuromotor sau dezafectatului procuror.
erata: contr(ole!)ze!
Un personaj gaunos, al carui defect esential e lipsa totala a umorului. Marca a unei inteligente debile, sindrom al absolutizarii propriilor idei. Are toata inzestrarea unui inchizitor medieval si e frapant de asemanator cu prea acrul CTP. Avid de putere si total lipsit de eleganta umui conviv, mi-l amintesc in ipostaza din memoriile lui Marino, acolo unde acesta se plangea de modul violent in care a fost luat la propriu de mana si impins afara din sediul de la GDS de prea iubitorul de BMW-uri. Exact ca un manelist…
cind a preluat editura, conducea un cielo.
ulterior, BMW si Alfa Romeo.
Evident ca o lichea puturoasa nu putea sa fie decat admirator si slujitor al LICHELEI SUPREME pentru a-l servi in scopul prosperitatii personale…
Excelente și bine calibrate, ca de obicei, rîndurile Sirelui nostru dedicate celui subnumit Big Lii, sau pentru neinițiați, Liiceanu. Dacă doriți și un alt apelativ al insului, atunci aflați că pe vremuri, imediat după Revoluție, un profesor de la Literele bucureștene, Cornel Mihai Ionescu, personaj fantast și foarte erudit, îi spunea Liceanu, de la Liceu, apelativ ironic și cam neoplatonic în sensul în care Big Lii a rămas un sărman și obscur adept al lui Aristotel, nereușind să atingă calibrul unui membru al Academiei lui Platon. Însă acestea sînt prețiozități, pe care oricum hoitul pomădat al Contelui nu le merită. Dacă doriți să fiți direcți, îi puteți spune fără jenă Liicheanu, de la lichea. Probabil nu veți greși prea mult…
Cred că unele dintre cele mai acide și corecte viziuni despre această fantoșă căzută le are Paul Goma în Jurnalul apărut la Nemira în trei volume, prin 1997. Nu știu alții cum sînt, dar eu votez cu ce zice Goma din orice poziție. Nu spun că fac ceea ce face Goma, ci doar că rezonez cu judecățile și aprecierile sale despre lugubrul personaj. Goma îl numea unsurosul, pentru că transpira ca un porc, dar și pentru că-și frămînta spasmotic palmele umede, aidoma unui Uriah Heep al prezentului. Și totuși, frămîntîndu-și astfel palmele porcite, Big Lii, alături de Pleșu-mîncătorul-de-eclere, punea întrebări grave, la modul „žce ne rămîne nouă de făcut în țară?”. Era pe vremea anilor 1990, cînd cei doi Dioscuri (licență Cornel Mihai Ionescu) fugiseră din țară ca urmare a Mineriadei din iunie. Goma nu pricepea ce vor de la el. Într-un sfîrșit, le-a zis: „žPăi rezistați, protestați, cum v-o lumina D-zeu!”.
Sfat urmat integral, dar pe dos. Adică, și Liiceanu, și Pleșu au devenit și mai apropiați de Securitate decît fuseseră înainte. De orice fel de Securitate.
Cum credeți că putea Big Lii să meargă la bursă la Heidelberg în timpul comunismului cînd nu era membru PCR, într-o perioadă cînd plecările la studii afară erau aprobate direct de Cabinetul 2, adică de țața Leana? Mai mult, în Germania Big Lii are probleme medicale, e nevoie să se opereze, revine în țară, unde are loc intervenția chirurgicală, apoi se recuperează și revine la Heidelberg. Păi cine ar fi putut să facă asta nefiind membru de partid? Sau fiind ce altceva? Poate murmurător la Mînăstirea Secu?
Și așa ne apropiem de problemă. Dacă veți citi Fereastra serviciilor secrete de Aurel Rogojan, capitolul dedicat intelectualilor de la Păltiniș, veți înțelege cum puteau „žfiii preferați” ai lui Noica să posede o asemenea mobilitate în zilele odioase ale regimului Ceaușescu aflat pe final. Noica, căsătorit în perioada interbelică cu englezoaica Wendy Muston, agent MI6, primea formularele DAAD de la consilierul britanic pe probleme aeronavale (și el tot agent secret), care le procura prin Berlinul de Vest, zona britanică de ocupație. Noica era supravegheat la Păltiniș atît de englez, cît și de securistul băștinaș, cei doi știind unul de altul. Noica era de bună credință, crezînd sincer că URSS-ul avea să cadă, la fel și lagărul roșu, iar România avea să aibă nevoie de o elită intelectuală aptă să conducă țară după prăbușirea comunismului. De unde să știe că a pariat pe niște cai morți?
E o întîmplare că Big Lii susține tot delirul băsisto-securist de după 2004, pupînd în cur pe Kovesi și pe Iohannis, adică exact SRI-ul? De ce credeți că Fiscul nu vizitează niciodată Humanitas, deși pe vremea lui Radu Vasile Liiceanu nu prea obișnuia să-și plătească impozitele pe salarii și ținea 250 de exemplare din orice tiraj fără evidență contabilă doar pentru uzul protocolului personal? Å¢ărănistul a închis ochii și i s-a publicat un volum la Humanitas…
Big Lii este o figură sinistră și găunoasă, care nu și-a tradus niciodată singur cărțile, avînd mereu negrișori precum Kleininger și Cioabă, adevărații tălmăcitori din Heidegger. Big Lii n-a fost membru PCR nu din eroism, ci pentru că i-a fost respinsă de două ori cererea de intrare în partid… A devenit monarhist prin 2000, nu în epoca Ceaușescu și nici după Revoluție, cînd Regele era fugărit din țară de Iliescu. Înainte de 2004 Big Lii nu a arătat cine știe ce interes față de Băsescu, după… știm cu toții ce fidel devenise. Nici înainte de 2014 Liiceanu nu a arătat cine știe ce admirație față de Iohannis, după însă…
Cam acesta e personajul. Unul care trebuie ocolit dacă-l întîlniți pe stradă. Un fals intelectual, un căcăcios nazist și rasist, un unsuros moral și un narcisist morbid.
Cine plm e Liiceanu asta, cu ce este mentionat in literatura romana,ce mari opere a slobozit in jegoasa-i viata?
In alta ordine de idei:Tariceanu vrea demiterea condrutei si-a augustinului, dar, insa, totusi, Dragnea nu s-ar baga la treaba asta! Curajos de n-ai vazut asa ceva.
Ca d-aia zic, singurul politician posesor de koaie e Tariceanu, dar daca n-are cu cine….asta este, ne mai spalam pe cap koveseste, de asta data nu din vie, de la Ghita, ci din azoospermia purtatorului de hamster!
Vae victis, de fapt, vai noua, votantilor care chiar inteleg si respecta democratia!
Am sperat sa nu-l mai vad in spatiul public pe acest otravit. In liceu, am avut un profesor de istorie, suplinitor, pensionar la vremea aia, omul pe care l-am respectat chiar si in anii aia turbati (lucru extrem de rar, credeti-ma!), poate, pentru ca nu credea ca mai are ceva de pierdut, ne-a spus despre Planul Valev, privind sfasierea Romaniei. Penrtu mine, ca pentru orice copil care „invata” acasa o istorie paralela, pe care n-o putea folosi in spatiul oficial, de teroarea securitatii (cu care crescuse tot acasa), a fost o imensa revelatie: cineva, din autoritatea oficiala spunea ceva ce credeam ca stiu nummai eu, din povestile bunicilor. Ei bine, tot profesorul asta, un monument de patriotism, ne-a dat definitia fufei – acea fiinta (nu conteaza sexul), care, din interes propriu, isi schimba obiectul iubirii; nu curva, ca aia e profesionista, isi castiga si ea nefericita paine, dar sufletul ii ramane neatins, insa fufa, dupa ca isi schimba stapanul, il iubeste, rezumand, fufa e fiinta „capabila” de multe mari iubiri. Definitia asta ne-a dat-o in contextul istoric universal al tradarilor de tara. Nu-l deranja atat ce-l ce-si vindea tara pe arginti, cat cel, ce, dupa tradare, construia ode si transforma in obiect de adulatie noul stapan ales. Dupa „Apelul catre lichele”, cand l-am identificat ca jupan al apelatilor, am crezut ca n-ar mai fi mare lucru de zis. Problema e ca individul, mumificat de umorile ce-l macina, de otrava pe care o imprastie cu fiecare expiratie, e prost, pentru ca, daca poti sa intelegi iubirea lui pentru cultura germana, nu poti intelege, nicicum, ca asta ii ia pe germani en gros, cu excesele si cu limitele (inspaimantatoare!) si ii iubeste oricum, mai mult, transformandu-se pe sine intr-un nazist sinistru, probabil, in ingusta lui gandire, asta fiind modelul german. Daca, pentru ca iubesti clasicii literaturii ruse, hotarasti ca il vei iubi si pe Stalin, ca e tot rus, eu zic ca esti prost. Si romanul are o vorba: daca esti prost, stai acasa, nu e nevoie sa te stie tot satul! Cum ziceam, o fufa (din pacate, una din multe altele, ca iar a crescut productia de fufe la hectar, astia sunt ca peturile, nu-i planteaza nimeni, dar umplu ogoarele patriei!).
Frumos, bravo!
In 1989 Liiceanu era deja un om plimbat de securitate-vedeti Monica Lovinescu care se vedea destul de des cu Gabriel la Paris.Probabil si atunci avea venituri peste medie si dantura completa.
Astazi Liiceanu este un om bogat, are bani multi cistigati prin relatii si ode aduse puternicilor momentului. Cu banii adunati imoral- poate chiar fraudulos- de Liiceanu se puteau reface cel putin danturile stirbe a celor care au protestat la Cotroceni.
Puțitul nu prea merge, mai degrabă putoarea.
Și că veni vorba, un suflet mort!
penibil, jegos, descalificant pentru un asa zis intelectual de elita, dar ca orice pupincurist oportunist omul se da in stamba, ca de poate iese ceva din filosofia sa de doi bani sau poate asa pomadat si uns cu alifii se crede un fel de Adonis(ma rog cam chel si putin cocosat), oricum lansatorul apelului catre lichele se comporta ca si cei invocati in 1990, ce sa faci monser asa este cand ti se urca fumurile maririi in teasta si-ti intuneca ratiunea si bunul simt!!