Ignoranță + morgă + oportunism
(Comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat „Mergem intr-o directie gresita?”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-mergem-intr-o-directie-gresita-931655.html)
În 2002 Gabriel Liiceanu (Ușa Interzisă)  îl caracteriza pe Mircea Cărtărescu drept întruchiparea unui  mariaj robust între ignoranță și morgă. De atunci lucrurile au evoluat și acestui mariaj de tip homosexual (conform genurilor gramaticale) i s-a adăugat un EL: oportunismul. Pentru care folosirea limbii în complementaritate cu părțile tari, mă refer la coate, evident, și la datul din ele, a devenit ingredientul cel mai prețuit de evaluatorii – juisori.
În geometria variabilă a lui Cărtărescu, triunghiul „virtuților” menționate nu se reduce însă doar la unul conjugal. Atunci când lumina e bine pusă pe fapte, el devine și un triunghi reflectorizant:  „Atenție, pericol”! Pericol de manipulare, pericol de înșelăciune, pericol de racolare pentru prostituție morală.
Iată, de pildă, articolul de azi. Ca și cel de săptămâna trecută, este și el adus grosier din condei, cioplit cu satârul, prestație evident de serviciu (și contraserviciu) în contul  biletelor de avion en famille, la New York, asigurate recent de ICR doamnei și domnului Cărtărescu.
Ar fi multe mostre de superficialitate (ca să nu le numim altfel) în editorialul pe care îl avem în față. E suficientă Â însă comentarea uneia, pentru a înțelege deriva propagandistică a autorului.
Se afirmă: „Privind lucrurile în linii foarte mari, așa cum sunt ele și nu trecute prin filtrul frustrărilor noastre, cei care au răspuns la ancheta respectivă nu au dreptate. România s-a îndreptat de mult în direcția cea bună și nu a mai părăsit-o. Este direcția către vest”.
I-aș propune domnului Cărtărescu, după ce i se va fi epuizat recunoștința față de ICR și înainte de a fi încovoiat  de o nouă recunoștință, să-și amintească cui datorăm aderarea României la UE (cine a dus greul pregătirii acestei aderări, până la finalizarea ei) și cine, apoi,  a sfidat UE optând cu o histrionică infatuare pentru  axa București „“ Washington- Londra? Și n-a fost totul! Întru desăvârșirea primei gogomănii, cine oare s-a oțărât marinărește la Franța și Germania, aducându-ne azi în situația paradoxală ca, parte a UE fiind, să ne găsim mai izolați de UE decât pe vremea când eram în afara ei?
E drept, aceiași exemplari politicieni, pe care domnul Cărtărescu ni-i recomandă cu bunăcredință  și cristalină onestitate (mă refer la 2TB, Traian Băsescu și Teodor Baconschi) și-au găsit recent un nou licurici, mai pe-aproape și mai pe calibrul lor: Budapesta. De mai bine de un an plătesc acestui licurici verde birul pentru rămânerea găștii portocalii la putere: întâi ministere, apoi Legea Educației și, mai nou, închiderea ochilor la inițiativa lui Laszlo Tokes, prietenul președintelui Băsescu, de a deschide o reprezentanță a Å¢inutului Secuiesc la Bruxelles.
Întreg textul de azi al lui MC este plin de asemenea puerile zugrăveli, aruncate cu bidineaua, de la distanță, ca de un cârpaci pătat pe „șalopetă”.  Să le comentez pe toate ar fi o nejustificată  irosire de timp. Pentru că lucrurile sunt simple și ce era de demonstrat s-a demonstrat:  Mircea Cărtărescu nu face jurnalistică. El face doar un barter:  semnătura sa sub mediocre texte propagandistice,  contra servicii turistice all inclusive și alte lumești beneficii .
Aștept cu interes discursul de salut al României, cu ocazia inaugurării reprezentanței Å¢inutului Secuiesc la Bruxelles. În pole position pentru scrierea unui astfel de discurs triumfalist l-aș plasa pe Mircea Cărtărescu, traducerea în limba maghiară urmând a fi făcută, pe banii ICR ca organizator, de soția domnului Mircea Mihăieș.
https://www.conteledesaintgermain.ro/ignoranta-morga-oportunism/27-05-2011EditorialePolemiceBaconschi,Basescu,ICR,Laszlo Tokes,Liiceanu,mergem intr-o directie gresita,Mircea Cartarescu,New York,reprezentanta tinutului secuiesc,Senatul EVZ,Usa interzisa(Comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat 'Mergem intr-o directie gresita?', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-mergem-intr-o-directie-gresita-931655.html) În 2002 Gabriel Liiceanu (Ușa Interzisă)  îl caracteriza pe Mircea Cărtărescu drept întruchiparea unui  mariaj robust între ignoranță și morgă. De atunci lucrurile au evoluat și acestui...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Politica e de vina, dar politica nu insemana DOAR POLITICIENI. Politica inseamna si presa, si cetateni si judecatori si elite. Nu ai cum sa imbunatatesti sistemul daca il votezi pe Superman, sau nici macar nu votezi, ca esti scarbit sau ai de facut un gratar. Iar plouarea presei cu scriitori sau juramlisti dependent financiar de Cotroceni este la fel de periculoasa, pe termen lung, ca si coruptia din justitie.
De acord, nu e deloc sanataos ca la unele „personalitati” de la Antene sa se isterizeze contra lui Basescu, in forme care frizeaza mahalaua, in timp ce Voiculescu, in calitatea de parlamentar, ar trebui sa fiu un exemplu cetatenesc.Mai ales cand a avut oaresce relatii cu secu. Dar macar e pe bani privati, iar NECESITATEA unor jurnalisti adversi puterii nu cred ca poate fi contestata! A avea insa aplaudaci ai puterii, recompensati pe bani publici, care, culmea ! folosesc texte si jargoane aferente anilor „™50, e dea dreptul ingrijorator.
Uite ce zice Lucian Boia in”Tragedia Germaniei”: „In prezent, democratia functioneaza relative bin in spatial occidental nu doar gratie propriului sau mecanism,ci, in buna masura datorita nivelului economic atins si atenuarii contradictiilor sociale, in conditiile in care cea mai mare parte a populatiei a ajuns sa apartina clasei de mijloc.” Nu e vorba de egalitarism economic sau social, dar lipsa posibilitatilor material afecteaza aceesul la educatie si existent timpului fizic necesar activitatilor publice. Absenta eductaiei si a timpului liber necesar condcu la lipsa de implicare si informare, urmata de oligarhii. Ca in Grecia Antica!
„Germania n-a fost mai agresiva decat ceilalti; a avat insa – si a platit pentru asta „“ o politica mai proasta decat a celorlalti.” Relatiile ruso-romane? Politica vis-a vis de Franta si Germania, sub potentialul lor?
„Marea Britanie insa, vreme indelungata, s-a remarcat mai mult prin liberalism si mai putin prin democratie (dovda, incetineala cu care s-a ajuns la votul universal inca incomplete in 1914, sau perogativele Camerei Lorzilor pastrate pana in preajma razboiului); si tocmai puternica armature liberala i-a scutit pe britanici de alunecari autoritare sau totalitare.” Nu uninominalul, nu unicameralul, nu Curtea Constitutionala sau mai stiu si eu ce modificari constitutionale sau legislative, ci respectul si libertatea presei, respectful fata de lege si educatia alegatorului ne vor scuti de alunecari autoritariste. Indivizii cu talent remrcabil, daca aleg sa aiba activitati publice, devin natural vectori de opinie. Pervertirea lor duce la suferinta natiei. In definitive, si Heidegger era un filozof remarcabil, nu ?
„Masele sunt mai usor de manipulate decat elitele”. Foarte corect, elitele insa sunt cumparate!
Lucian Boia a dedus citatele de mai sus in contextual alunecarii Germaniei spre nazism. Paralelele cu Romania actuala ar trebui sa ingrijoreze.
Cu acest text, atingem maxima depărtare dintre noi, moseniorule. Am putea și bea pe chestia asta – ceea ce-i imposibil. Ne-am putea sfădi virtual – ceea ce n-ar duce la nimic fiindcă văd că-ți urmezi neabătut programul.
Ce să zic? După un maxim, natural ar fi să nu urmeze alt maxim. Trăind și nemurind, om vedea ce și cum.
PS: E un text atît de slab încît și „maxim” e puțin spus. Prietenește vorbind, sper că va fi un punct de cotitură.
PPS: Atenție la Lucifer! E genul care te laudă spre a te pierde.
Regret sa constat ca tot n-ai inteles ca aici nu e vorba despre mine. Ai ce ai cu mine, un no name al carui scris te irita, si te arati extaziat pana la a face pe avocatul lor, in fata unor branduri pe care le consideri intangibile. Iti doresc succes in respectuoasa ta pasivitate. Nu vom trai noi sa vedem neantul in care se va pierde acest scriitor mediocru (dar scriitor) Cartarescu. Problema lui nu este ca nu are caracter. Problema lui este ca nu are consistenta.
Dar eu nu am un razboi cu tine, InimaRea. Eu am o datorie de onoare fata de victimele lipsite de aparare si lasa-ma sa ma fac de ras aparandu-le.
Dacă nu ți-am mai spus-o, ți-o repet: Textul, textul, textul – asta mă interesează. Mi-e perfect perpendicular de cine te iei, pe cine-ai vrea mort șamd. Dar cum o faci – asta chiar contează căci le style c’est l’homme. Chiar nu-nțelegi că poți și muri cu dreptatea în brațe dacă nu-ți prezinți ca lumea cauza?
Te-nfurie careava? Ok dar nu răspunde cu furie, filtrează furia, fii rece-veninos! Nu poate exista ceva mai iritant, la un star cum e Cărtărescu, decît să vină un neica-nimeni și să-i dea peste degețele: Maître, fără supărare, dar scrii mai rău ca mine. Cum faci?
Pe Cărtărescu, nu-l ataci politic – n-are sens fiindcă lui îi este indiferent politicul, de-aceea se și pretează la „servicii” față de Elită. În sinea lui, e convins că românii n-au soartă ca popor, doar ca ca individualități și doar în măsura în care există dublă recunoaștere – afară și în țară.
Nu contează nici din ce se arănește el, cîtă vreme nici nu se compară sinecura lui – dacă există, probabill că da – cu jaful practicat de bandele numite „partide”.
Contează enorm – e totul – faptul că el trăiește fiindcă are public. Fără public, scriitorul nu există, orice-ar crede el despre sine, oricît s-ar legăna cu iluzia că nici Stendhal, Lampedusa – la vremea lor… Dar că posteritatea a făcut dreptate.
Ei, aici e călcîiul lui Ahile: celebritatea promițînd posteritatea.
Scriind bazaconii de complezență, le erodează amenințînd a le și compromite.
Iată, Culianu – comemorat acum (apropo, poate vezi pe OBS Cultural, ultimele două numere, ceva pe tema asta, mai ales textul lui D Tudoran) – zicea despre Eminescu că, 50 de ani mai tîrziu de trăia, era însuși Zelea Codreanu. Adică, publicistica ta te urmărește la fel ca-ntreaga operă, și e-n stare a-ți modifica
statua – în posteritate – dacă e de joasă calitate.
Probabil c-ai văzut editorialul lui Turturică, din RL de azi. Acolo sînt inamicii politici, maître, unde se afirmă că „președintele vrea să ducă pînă la capăt modernizarea statului român” dar clasa politică i se pune de-a curmezișul. De parcă președintele ar fi Messia – miraculos plantat printre pămînteni, fără legătură cu ticăloasa clasă politică, al cărei președinte de onoare și este.
Am înțeles: pe acest blog tu vii ca la cenaclu, eu ca la tribunal. Tu cu analiză stilistică, eu cu acuze și pledoarii. Asta-mi spui. Culmea e că, mai departe, în loc să mă combați cum ai început, la stil, îmi dai sfaturi ca pentru un războinic. Mă înveți să fiu rece „“ veninos. După rețeta ta, probabil. Cum să am succes dacă vreau pe cineva mort (!!!). Acum nu mai vorbești despre mine. Te duci în extreme de dragul de a îngroșa ceva ce nu are suficientă substanță.
Mi-am recitit textul care te-a dezamăgit. Nu e mai bun dar nici mai rău decât media producțiilor mele de forumist. Nu-mi amintesc, de când ne cunoaștem, ca tu să-mi fi lăudat vreodată măcar o virgulă. Așa ar fi fost logic dacă tot facem aici Poșta Redacției. Dar nu-i bai! Eu nu astfel de feedback-uri aștept. Iar tu, pe bune, de câte ori ai reacționat, iritat, la scrisul meu, ai atacat fondul, nu forma.
Cred că șarjezi puțin când afirmi „Mi-e perfect perpendicular de cine te iei”. Faptul că m-am luat de Cărtărescu te-a enervat de data asta și nu cum am făcut-o. La fel, altădată, că m-am luat de Pleșu.
N-am fost deloc furios (cum mi se întâmplă uneori) când am scris comentariul de ieri. Am fost însă în dificultate atunci când a trebuit să aleg un paragraf cu care să exemplific lipsa de consistență a demonstrației cărtăresciene, jumătățile de adevăr pe care autorul le inserează la tot pasul pentru a construi minciuna dorită. Cu excepția metaforei cu „mormintele zugrăvite”, frumoasă dar împrumutată, tot editorialul de ieri a fost o colecție de locuri comune, de șabloane lansate la apă de alții înaintea lui, într-un cuvânt un text ratat și ideatic și stilistic.
De asta însă n-ai spus o vorbă. Cum să-l critici tu, la stil, pe Cărtărescu ?! Mă critici pe mine. Sunt flatat, ce mama naibii!
Deși, repet, părerea mea este că MC, în comparațiile erudite, ar trebui asociat cel mult cu Ionel Teodoreanu și nicidecum cu (vai!) Stendhal. Cu toate ca publicistica lui nu are nici cea mai mică valoare literară (de nescuzat pentru un scriitor cu pretenții de transcendență), eu nu-l critic aici, pe blogul acesta politic și polemic, la stil. Îl critic la logică și coerență a demonstrației politice. Pe mine nu mă interesează să-i nimeresc călcâiul lui Ahile pentru că, repet, nu-l vreau mort. Îl vreau, doar, adevărat, fara masca. Macar aia care se lasa prostiti de el sa stie, mai tarziu, sa-l identifice.
Conte, ori esti tot o mila pentru umilitii si obiditii, ori esti mandru expert in striptease.
M-ai jignit cu comentariul asta. Nu stiu daca asta ai urmarit dar, daca da, iti confirm ca ai reusit.
N-am urmarit deloc si nici nu m-am asteptat sa te simti jignit. Imi pare rau.
Așadar, de laude explicite ai nevoie – ale implicite nu-s de-ajuns. Nasol!
Faptul că te-ai simțit jignit de Corina mi-a amintit un episod de tinerețe. Mergeam la Luceafărul, unde tartor era Mihai Ungheanu – un tip nedigerabil, fie iertat! Eram cu un prieten și, hodoronc-tronc, Ungheanu-mi spune: Fii atent la ăsta, îți poate fi dușman prin inteligență!
Eu – și tînăr, și fraier – îl iau ad litteram și-i răspund: Prin inteligență, îmi poate fi adversar, nu dușman. Altminteri, eu aș fi un idiot.
Așa credeam atunci, că tipii de același fel – inteligenți, bunăoară – pot fi adversari, nu dușmani. Că, adică, disputa de idei – de interpretare, de orice – nu presupune decît adversitate, nu ură, dorință de nimicire a celuilalt.
Timpul i-a dat dreptate lui Ungheanu – totul tinde a deveni ură, orice dispută – un măcel. Eu tînăr nu mai sînt demult dar se vede că fraier am rămas – cît să-mi amintească de tinerețe, probabil.
Nu-mi pare rău – pentru mine, e semn că, măcar, n-am ajuns bolșevic, că numai ăia vedeau dușmani peste tot.
PS: Acum, să-ți spun cum e cu „maxim”. Ca să-l acuzi pe Cărtărescu de ignoranță, trebuie să fi citit măcar cît el – și să dovedești că tu ai înțeles ce-ai citit, iar el – ioc!
De oportunism, nu-i careva iertat în viață – doar de adevărate oportunități ori de inspirația de a profita de ele.
Cît despre morgă, omul e aproape sexagenar – morga devine absolut necesară. e o dovadă de sinceritate, adică omul își cunoaște (și-și și admite) valoarea. N-am pic de-ncredere în „modești” căci modestia nu e morgă, e mască.
Capisci?
Dragul meu, ești prea impregnat de reflexe din lumea literaților (nu am zis „a literelor”), de parade la frustrările aspiranților ce credeau că depind de tine pentru a fi scriitori sau nu. Lumea aia e mică și, mărturisesc, nu mă conține. Asta nu înseamnă că nu am legătură cu ea. 🙂
Trebuie să recunosc că ai un handicap în polemicile la care mă provoci: eu știu (pentru că însuți te-ai devoalat) cine ești și ce operă ai; tu, despre mine nu ai astfel de repere. Cu toate acestea, culmea, cel ofensiv și sentențios ești tu. Ceea ce înseamnă că pleci de la premisa superiorității. O imprudență. Al doilea handicap. Pe care ți-l semnalez, dimpreună cu primul, tocmai pentru a încerca să te protejez de decepții ulterioare.
Îți repet: spre deosebire de tine care, se pare, ai dezvoltat o idiosincrasie la persoana mea, eu chiar te percep, undeva în tihnita noastră Moldovă, ca pe un bun coleg de posibile îmbogățiri reciproce. Cum să-ți fiu dușman? Å¢ie sau Corinei? Sau voi să-mi fiți mie? E aberant! Faptul că i-am recunoscut Corinei că m-a jignit e un semn de slăbiciune. Dacă aș fi considerat-o adversară nu i l-aș fi dat.
Și acum un mic reproș (cu surdina de rigoare): mă citești superficial! Nu eu l-am acuzat pe Cărtărescu de ignoranță și morgă, ci Liiceanu. O fi citit Liiceanu măcar cât Cărtărescu ca să înțeleagă ce-a citit? Vezi cum te pripești? Tocmai tu, contemplativul? Vezi cum te repezi? Crezi că dai in mine și, de fapt, dai în monumente, pentru tine de neatins nici măcar cu o observație obiectivă.
Fii bărbat, ce naiba! Și statuile pot fi ciupite. Dacă sunt din granit și nu din chirpici, rezistă și la grindină!
@InimaRea
Tu vrei sa ne impui respectul fata de Cartarescu, finca e scriitor. Sa fie sanatos. Slabiciunile sau tabu-urile tale nu trebuie sa fie si ale altora. Ca editorialist e slab si neglijent si avem tot dreptul sa o spunem apasat. Sa te prezinti asa in fata publicului – pentru ca e numai de ziar? – e o sfidare care merita tratata ca atare.
De data asta nu i-am gasit vreo vina importanta lui Cartarescu. Si de ce morga vorbea Liiceanu? Mi se pare mai degraba un timid.
Personal, imi moare un idol. Pe langa datoriile la FMI, din spitalel cu cozi si mai mari, pe langa pensia din care n-o sa mai vad nimic, acum raman si fara unul din autorii mei preferati. Poate sunt prea sensibil, sau poate prea ideologizat, dar pe Plesu si Cartarascu nu ii voi mai putea savura la fel ca inainte. Si nu am prea multe placeri personale, nu e normal sa fiu frustrat ?
Cata autosuficienta si dispret pentru oameni! „Sa fim europeni”, „suntem primiti in cluburi unde inainte nici nu visam”, de ce vorbim aici ? Am acceptat scutul resins de polonezi si cehi. Am intrat in Europa vanzand pe nimic gazul si petrolul, fonduri europene nu absorbim, ce mai vreti? Da, suntem europeni, majoritatea guvernamentala depinde de Budapesta, ce-i drept, „relatiile noastre sunt mai bune ca niciodata”. Nu intelege prostimea cat de bine ii e , ca se plimba Mircea la Bruxeles, iar ei nu au locuri de munca, iar mancarea devin „risc” sau „strategie”. Si asta nu este din platform USL de ieri, ci din graficele lui Vasilescu BNR din ziarul financiar. OK, politicienii sunt rai , si asta cam peste tot, dar scriitorii? Astia de obicei sunt buni si calzi, de aici incepe originalitatea dezastroasa a Romaniei „¦
Nu mai am nici măcar un pretext – necum un argument serios – pentru a continua relația asta.
Fiți perfect sănătoși, bine?
?????
Conte, nu e cam mult sa pretinzi ca ai vazut intr-o revista tot ce e sau ce a facut cineva? Si l-ai jignit mereu cu apropouri la o – numai de tine vazuta – lipsa de barbatie.
Draga Corina, hai ca devii melodramatică. Dacă nu ai observat, îți atrag eu atenția acum că ție ți-a răspuns când și-a anunțat despărțirea, nu mie. Tu l-ai supărat cu comentariul despre Cărtărescu, nu eu. Când mi-o răspunde mie și mi-o reproșa ceva, o să-mi asum (dacă va fi cazul). Te comporți de parcă ai duce în lesă un bișon maltez la care cineva strigă „marș” iar tu, ofuscată, sari să îi iei apărarea.
InimaRea a dat in nenumărate situații dovada că știe să se apere și singur. E jenant să-i sari așa, în apărare, aiurea. Ca și cum el nu s-ar putea descurca fără intervențiile tale.
Si n-am inteles: despre ce revista vorbesti?
@CSG
Stiu ca eu l-am suparat mai tare, dar nici cu tine nu mi-e rusine. S-o lasam balta, bine?
Dl.Cărtărescu se joacă iresponsabil cu cuvintele,într-un mod aproape criminal.Aș zice aici,parafrazând pe Caragiale,că dacă nu este morală,nu există nici principii,carevasăzică nici ideologie,filozofie și chiar religie/credință.”Acești intelectuali ai noștri” se pare că știu care este problema:datorită globalizării informației,a liberalizării circulației fluxurilor financiare,a forței de muncă și a persoanelor,etc IDEOLOGIILE CLASICE stânga/dreapta ÎȘI PIERD CONÅ¢INUTUL.Asistăm la Moartea Ideologiilor Clasice.Adică,lumea viitorului va fi altfel,cu o altă morală,alte principii și alte,vai,filozofii.Și atunci,dl.Cărtărescu care sper că știe asta,face corect ceea ce face:păi dacă Morala a murit,de ce eu,o efemeridă omenească,să nu profit atât timp cât mai trăiesc?!Deci,nu are importanță nimic,Dumnezeul cel vechi a murit!Numai sărmanul Conte mai crede că vechile credințe vor rămâne veșnice!Cărtărescu are dreptate deși l-aș condamna la moarte pentru asta.