Guvernul ca un atlet: sprinteur sau maratonist?
Orice guvern nou instalat, in orice țară, se confruntă în primele luni ale funcționării sale cu o turbulență cauzată de 3 forțe majore, în general neconvergente: presiunea venită din interior (partidul / alianța ce-i asigură susținerea), presiunea transmisă de opoziție și presiunea problemelor  critice ale țării.
Este ca un scaun cu trei picioare: secretul stabilității nu constă în privilegierea uneia dintre forțe în defavoarea celorlalte ci în asigurarea echilibrului între acestea.
Cele trei forțe la care mă refer  s-au manifestat cât se poate de clar și în cazul recentei instalări a guvernului Ponta. Fiecare dintre ele încercând să se impună și, prin gradientul creat de elanul primei demonstrații de forță, fiecare generând clătinări.
Presiunea venită din interiorul USL dar, mai precis, dinspre componenta PSD, a dus la avansarea de către Victor Ponta a câtorva nominalizări pentru executiv considerate neinspirate și cel puțin bizare, punând la îndoială justețea mecanismului de selecție al noului premier. Mă refer la cei doi de la Ministerul Învățământului, rapid înlocuiți, dar și la  Adrian Grăjdan, cel cu telefonul de la ora 5 a.m. dat în loc de „bună dimineața” lui Adrian Năstase. Aceste cazuri dovedesc, după părerea mea, mici concesii acceptate de rigidul Ponta colosului flămând pe care-l conduce, menite a îmblânzi orgolii și a mai atenua frecventele colici postnatale.
Presiunea venită dinspre opoziție a fost din prima clipă una zgomotoasă, ca un șuierat amenințător de oală sub presiune. Încă netreziți complet din năuceala pogorârii inacceptabilului peste capul lor (pierderea puterii cu care se credeau frați de cruce), marii loviți ai plantației de citrice au declanșat un fel de bocet revanșard, întâi prin liderii lor guralivi și compromiși, Â apoi prin propagandiștii lor de serviciu, portretiști cu șpaclul și bidineaua. Nopți întregi de talkshow-uri am asistat (și incă mai asistăm) la consternarea țâfnoasă, de boxeur transferat de pumni intr-o realitate paralelă, a lui Turcescu scuipând sânge în pâlnia ținută cu grație de doamna Pora, la nedumeririle peltice ale lui Ion Cristoiu intervievând vetuste proeminențe pedeliste, la gâfâielile de rinocer ale lui Iosif Boda ori la improvizațiile unor șmecherași cu defecte de fabricație, strunjiți în atelierele de frezat și rabotat marca Ștefan Gheorghiu (mă refer la triștii Cosmin Gușă, Dan Tapalagă, Mircea Marian ori Dan Andronic).
Presiunea problemelor critice ale țării s-a manifestat însă cel mai evident. De la graba anunțării unor măsuri sociale mult așteptate, până la încercări de marginalizare rapidă a răului endemic numit Traian Băsescu, totul s-a derulat (și se derulează) cu o frenezie care, pe mine unul, mă îndeamnă să recomand guvernului o căutare a suflului de drum lung. Un maraton (cum se anunță procesul de reasamblare și de readucerea la viață a țării după căsăpirea sălbatică de care a avut parte în ultimii ani) nu trebuie abordat ca o cursă de sprint, cu atât mai mult cu cât startul legitim încă nici nu s-a dat; el se va da abia după alegerile parlamentare din iarnă.
Pot spune că, până acum, trepiedul guvernării se ține în poziție funcțională. El este însă pândit de tot felul de pericole, cel mai mare fiind acela al populismului. Am mai recomandat odată, o fac din nou: guvernul Ponta trebuie să găsească maturitatea de a se abține de la vedetisme, de la porniri spectaculare. Trebuie să dea dovadă de sobrietate și pragmatism, să reziste tentației de a părea mai mult decât este. Pentru că el, acum, este doar un guvern de serviciu, împuternicit de parlament însă nelegitimat, încă, de votul popular. De aceea, ar fi o atitudine total contraproductivă pe termen lung să se aventureze, Â în cele doar 6 luni ale acestui interimat, în promovarea altor măsuri decât cele strict necesare: minimele îndreptări sociale, deja puse în mișcare, administrarea responsabilă a treburilor curente ale țării și, mai ales, organizarea de alegeri corecte.
De mult nu a mai beneficiat un guvern nou instalat al României de premise politice și sociale atât de puțin ostile unei guvernări în beneficiu național. Opoziție slabă, într-un avansat proces de destructurare, populație îngăduitoare după traumatismele la care a fost supusă de necugetatele măsuri de așa zisă reformă, o alianță de susținere politică solidă în perspectiva alegerilor. Când sondajele te măsoară la 65 – 70%Â (cazul USL) nu ești obligat nici să furi (la alegeri) nici să faci compromisuri majore pentru a mai crește în ochii alegătorilor pe ultima sută de metri. Sigur, tentații există, ele sunt cuibărite în fibra de politician dar, dacă vrem cu adevărat o schimbare în bine, aceste tentații ar trebui inhibate. Și, acum, chiar că se poate acest lucru.
Pentru că or fi premisele politice și sociale favorabile dar ele sunt contrabalansate în mod dramatic de criminalele condiții economice. De-asta am pomenit de necesitatea unei respirații, a unui ritm de maraton. Dacă ne consumăm toată energia pentru a ieși bine în poza de grup de după alegerile din decembrie, s-ar putea să nici nu mai apucăm să apărem în aceea de sfârșit de mandat. Ceea ce ar fi nu doar trist pentru guvernanți ci și catastrofal pentru țară.
https://www.conteledesaintgermain.ro/guvernul-ca-un-atlet-sprinteur-sau-maratonist/31-05-2012EditorialeAdrian Grajdan,Adrian Nastase,Cosmin Guşă,Cristoiu,Dan Andronic,Dan Tapalagă,guvernul Romaniei,Iosif Boda,Mircea Marian,Pora,PSD,Traian Basescu,Turcescu,USL,Victor PontaOrice guvern nou instalat, in orice țară, se confruntă în primele luni ale funcționării sale cu o turbulență cauzată de 3 forțe majore, în general neconvergente: presiunea venită din interior (partidul / alianța ce-i asigură susținerea), presiunea transmisă de opoziție și presiunea problemelor  critice ale țării. Este ca un scaun...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
– Duhule , apari !
– Iata-ma , ce dorinta ai ?
-D I S P A R I !
Calin Popescu Tariceanu,azi pentru Mediafax:
„În România, oamenii ar trebui să înceapă să înțeleagă că nu o să avem standardul de viață pe care îl au occidentalii plătind impozite probabil la jumătate sau o treime din cât plătesc ceilalți. Eu, ca liberal, sunt avocatul impozitelor mici, dar cred că există în același timp necesitatea unui echilibru între aspirații și posibilități. Vrem să funcționăm în continuare cu impozite mici, atunci și proiectele pe care le avem în vedere nu vor putea avea anvergura pe care uneori, poate, ne-o dorim”.
http://www.mediafax.ro/social/tariceanu-romanii-sa-inteleaga-ca-nu-vor-avea-standard-de-viata-occidental-platind-impozite-mici-9692269
Stimati liberali,cu sinceritate,va vine a crede ochilor cand cititi aceasta declaratie?
Conte,eu zic sa lasi deschisa lista vulnerabilitatilor,caci nu se stie de unde sare iepurele.Adauga pe lista una nasoala rau:incoerenta.Tocmai ce Crin Antonescu criticase ideea creata a lui Ponta cu supraimpozitarea salariilor si pensiilor peste 4500 lei…Daca se continua asa,n-o sa mai stim deosebi stanga de dreapta si socialismul de liberalism.
PS Conte,este amuzanta chestia asta cu „…Când sondajele te măsoară la 65 „“ 70% (cazul USL) nu ești obligat nici să furi (la alegeri)…”
Sa inteleg ca daca sondajele nu erau atat de roz,bravii uselisti erau condamnati la furt electoral?
Am vorbit de „fibra de politician”, cu referire la tentatii murdare, deci includeam aici politicianul roman statistic, fie el din USL sau din oricare alt partid.
Tu te referi la vulnerabilitati, eu m-am referit la forte (presiuni). Cat despre stanga si dreapta in politica romaneasca… o iau mai degraba ca pe o fandoseala.
De doctrine se poate vorbi in situatii stabile si cand ai burta plina, deci nu e cazul la noi…
Tu o iei ca pe o fandoseala…OK.Mie mi se pare ceva esential.Motivele,poate cu alta ocazie.
Da’ nu mi-ai spus ce sentimente ti-a trezit declaratia lui Tariceanu.
Un trepied cu cate picioare? Patru?
As adauga presiunile venite din partea organelor. Organul vampiric Danila Morar si organul primatiform Lulutza Kovesi, organul atoateascultator George Cristian Maior (salutari, taica Melescanu! ce mai invarti?), organul idiot Augustin Zegrean, organul inexistent Gheorghe Iancu, organele invizibile in robe negre, topaind batraneste pe tocuri portocalii prin locuri unde se administreaza un fel de justitie, organa striptizoaica de la Camera, organul falcos de la Senat „“ acestia ar tine de Opozitie, dar au prea multa putere.
Organele organismului. Organismul face pe mortul in ultima vreme, dar organele sunt vii si active, pipaie, miros, gusta, diseca, scuipa, injura, lovesc, injecteaza venin. Organismul e si el un picior, care incearca sa zgaltaie scaunul.
Ei, intr-o tara in care domneste organismul, musiu Blejnar e cetatean onorabil, iar Mircea Diaconu e criminalul care suge sangele popor”™lui.
Am gresit cumva la numaratoare? M-am referit la 3 presiuni, parca, nu la patru…
Sigur, mai sunt si altele, cum le-ai numit, dar atunci nici patru nu sunt ci mult mai multe. In rest, apreciez umorul si sunt de acord cu concluzia ultimei fraze.
Din nou un editorial parca sculptat in marmura, asa cum ne-a mai rasfatat dl Conte, de care juniorul Ponta ar trebui sa tina seama. (As fi bun de politruc lingusitor! hehehe!)
O singura mica obsevatie de la motanu carcotas: scaunul cu trei picioare e surprinzator de stabil, cele cu patru avand adesea astfel de probleme. As sugera o comparatie cu Cutzu-Schiop… avanseaza chiar daca ii rupi un picior! hehehe!
In rest numai de bine… si mi-ar face chiar placere sa joc rolul unei interfete intre dl Conte si forumul interzis. Apropo de duhuri, motanu e ca duhul captiv din lampa lui Aladin: iti exprimi o dorinta si el ti-o indeplineste urgent! hehehe! Gm.
Multumesc, motane. Comentariul tau ma provoaca la o confesiune: uneori resimt o dezamagire ca cititorii mei de-aici, prea prinsi de aspectele politice, par a fi reci la stil, adica la o componenta a textelor mele care pentru mine e foarte importanta. Asa ca, atunci cand mai primesc, sporadic, vreo apreciere pentru stil, asta ma reconforteaza.
Te inseli in cazul lui @Luc…
Stimate Motane, n-ar fi bine sa-i mai rupem o labutza lui Labus? E mai greu pt. un caine sa avanseze in doua labe! Poate ne ajuta si contextul, ca daca pica si Frau Merkel, si nenea Cameron, s-a cam zis cu patronii europeni ai catelului pedist! Cum vezi, te plasez printre marile forte europene!
Offtopic, l-ai vazut pe prietenul nostru MYSEBI ce bine combate la Evz pe forum? Parc-ar fi la Sapoca, parol! Nu stiu cum de s-a ratacit si pe aici, ca asta-i blog serios, cu parapon!