Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Mulțumită unei inspirații de moment a colegului de blog @Lucifer, care a găsit tonul potrivit (glumeț și flatant totodată) de a-l întreba pe @Emigrant „tu cu cine votezi?”, ne-am îmbogățit astăzi cu un răspuns din partea chestionatului care explică în bună măsură comportamentul său”¦ colorat.

Recunosc că și eu am încercat, în mai multe rânduri, să obțin de la cel mai nihilist vizitator și comentator al acestui blog o viziune constructivă, o soluție, o cale de urmat pentru poporul din care se trage, așa cum i le indică lui educația și judecata dobândite până acum. Pentru că la demolări se pricep toți, eram curios să văd cum gândește o persoană care se exprimă mereu în cultul buldozerului atunci când primește ca temă de reflecție canciocul și mistria.

Eu n-am reușit să-i provoc Emigrantului o profesiune de credință până la capăt. Probabil simțea că ceva nu-i în regulă cu „soluția” sa și atunci se rezuma doar la critică demolatoare (pentru că asta-i ca respiratul în aer liber când nu te speli pe dinți: nu obligă la reparații și se decontează la grămadă). Iată însă că @Lucifer a reușit să-l facă să se confeseze și suntem acum în posesia unei pietre filozofale secretată, nu o să vă vină să credeți, nu atât de un creier cât de o fiere.

Toată filozofia de viață (și distructivă și constructivă) a lui @Emigrant, a acestui comentator itinerant, adeseori simpatic, al politicii românești și al articolelor mele se reduce, dezamăgitor de simplist, la următorul panseu:” in Ro nu exista solutii colective, ci doar individuale„. Adânc, neașteptat, einsteinian. Cu alte cuvinte, scapă cine poate. Ca pe Titanic: îmbrâncești copii, femei, bolnavi, doar ca să te aburci tu în barca de salvare. „Care sunteți in stare, cărați-vă. Care nu, lamentați-vă sau scrieți aberații pe blogul ăsta cu plată„.

Doar atât, dragă fugitivule? Cam subțire, nu zici?, pentru o minte ca a ta, bine fofilată pe feuda mătușichii Angelica. Neamurile tale din „turma abulică” ce-au rămas în poiată, ce n-au putut (sau n-au vrut) să te urmeze în barcă, să se cărăbănească de dragul burticii, să aleagă soluția individuală, nici nu mai contează, este? Au căzut la testul Darwin, la selecția naturală, să le fie de bine! That”™s Life! Das ist Leben! A, le trimiți lunar bani părinților? Bravo, scuzați, pardon, respect! Cumva și mătușilor și unchilor și bunicilor? Nici chiar așa, este?

Există o categorie de români plecați din țară, cea mai numeroasă și căreia îi port un respect total, care are decența să-și vadă cu discreție și bună-cuviință de noua viață, pe noile meleaguri, fără să-i persifleze pe cei rămași acasă care o duc mai greu. Mă refer la diaspora românească educată de școală, de familie sau de credință pentru a purta sentimente afectuoase  celor de aceeași limbă, oriunde s-ar afla; pentru care originea și neamul  înseamnă repere sacrosancte.

Și mai există o categorie de români, abrutizați, cu educație precară, amputați de rădăcini și sentimente unificatoare, ce-au emigrat exclusiv ca să-și caute binele lor individual. Acestora puțin le-a păsat și le pasă că le rămân părinții în lacrimi, că rudele lor se zbat, acolo, departe, în nevoi, că poporul din care se trag o duce greu și e-n pericol. Ba chiar se bucură de găurile ce mai apar în coca vasului pe care l-au abandonat pentru că asta le hrănește primitiva aspiratie mioritica („să moară capra vecinului”), le gonflează grețosul lor egoism apatrid („ubi bene ibi patria”).

 Din tot comportamentul emigrantului nostru pe acest blog  răzbate o disperată căutare de alibiuri, o nevoie permanentă de a ne demonstra (dar mai ales de a-și demonstra)  că soluția pe care a ales-o pentru viața și conștiința lui este una corectă.  Probabil că există în intimitatea motivațiilor sale pentru alegerea emigrării ceva ce nu-i dă pace, ceva ce s-ar confirma doar dacă România s-ar scufunda iremediabil. Ca Titanicul. De aceea, toată energia lui polemică este închinată negării la grămadă, generalizării și uniformizării răului, susținerii tezei lipsei de caractere, lipsei de soluții, lipsei de șanse.

„De ce sa votez daca am plecat din tara din cauza TUTUROR politicienilor si din cauza poporului care-i alege orbeste o data la 4 ani?„. Aici e esența. De fapt, bietul nostru emigrant s-a supărat pe poporul său tot așa cum s-a supărat văcarul pe sat.  Ce să-i faci? Cu înțelepciunea populară e greu să te pui; și atunci mai bine sari gardul și începi să latri din bătătura vecină.

Cum să accepte, cel care „muncește de rupte„ în beneficiul altei țări decât țara sa (dar, de fapt, în beneficiu propriu, că doar asta-l interesează pe un egoist autentic), că în țara pe care el a părăsit-o ca să scape de un popor nătâng, ce-l ținea în loc, există oameni onești, altruiști, bineintenționați, care încă mai cred și luptă pentru binele acelui popor? Cum să accepte el că acest blog și eu însumi reprezentăm o formă curată și nesubordonată de civism, de rezistență la răul care pe el l-a determinat să-și ia picioarele la spinare? Blogul meu trebuie să fie musai unul „cu plată”, eu, să fiu neapărat, un „bloger fomist” pentru ca raționamentele sale adânci să prindă o minima pojghiță de credibilitate.

Unde-am mai auzit că TOÅ¢I politicienii sunt niște interlopi, că „PDL, USL aceeași mizerie?” Nu cumva la acoliții unui jupân la fel de iubitor de dreptate și adevăr precum @Emigrant, la curații și lucizii pepedediști?

Scopul unei astfel de puneri la grămadă a binelui cu răul, a adevărului cu minciuna, este crearea de confuzie și demobilizare. Oamenii să nu mai știe pe cine să voteze, să abandoneze orice încercare de a schimba pozitiv lucrurile, să stea acasă cand sunt alegeri sau, și mai bine, să urmeze exemplul descurcărețului emigrant.

Adevărul (dureros pentru unul îndoit de pântecăraie, ce vrea să-și deghizeze egoismul în înțelepciune și lașitatea în spirit de frondă), este că se poate trăi și în România decent și cu demnitate.  Nu toți politicienii sunt interlopi (deși o majoritate a lor da), nu toți românii simpli sunt proști și manipulabili (deși, încă, îngrijorători de mulți, sunt), nu toți oamenii cinstiți și bine-intenționați sunt naivi. Există din ce în ce mai mulți din această ultimă categorie dispuși să lupte și să riște aici și acum, încrezători în șansele unei soluții colective care să-i poată salva atât pe ei și pe copiii lor cât și pe semenii mai neajutorați.

Soluția individuală poate fi acoperită moral doar atunci când salvându-te pe tine nu-i sacrifici pe alții.

Altfel poate fi o soluție scuzabilă dar amorală. Așadar, în niciun caz potrivită pentru a te împăuna cu ea.

Revenind la @Emigrant, putem să observăm o constanță a comportamentului său de pe acest blog: predilecția pentru jignirea și disprețuirea tuturor celor cărora se adresează, completată de o nevoie aproape maladivă de a se prezenta pe sine ca pe un model de urmat.

Credeți că o persoană cu adevărat realizată, împăcată cu sine (și cu conștiința sa)  ar avea un astfel de comportament grobian față de, cum ne consideră el pe noi, niște amărâți, niște trepăduși, niște ariviști șantajabili? Să fim serioși!

Nu aristocrații cu adevărat bogați fac paradă de bogăție ci tocmai cei de la polul opus, parveniții peste noapte. La fel și cu parada de superioritate.

Voi începe să cred în onorabilitatea persoanei @Emigrant și în buna-credință a argumentelor sale doar atunci când un comportament cu adevărat civilizat le va însoți. Până la acel iluzoric moment îmi va fi extrem de greu să-l privesc altfel decât un ca pe un fugar nostalgic, ca pe un revoltat pe sine însuși care încearcă să-și verse năduful asupra celor după care tâjește.

Contele de Saint GermainEditoriale@emigrant,Darwin,Lucifer,PDL,Titanic,ubi bene ibi patria,USLMulțumită unei inspirații de moment a colegului de blog @Lucifer, care a găsit tonul potrivit (glumeț și flatant totodată) de a-l întreba pe @Emigrant 'tu cu cine votezi?', ne-am îmbogățit astăzi cu un răspuns din partea chestionatului care explică în bună măsură comportamentul său'¦ colorat. Recunosc că și eu am...Blog politic si polemic