Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Unul dintre editorialiștii  mei preferați este Cristian Tudor Popescu.  Și nu pentru că ne mai intersectăm pe terenurile de tenis (n-am jucat împreună, n-am schimbat vreo vorbă unul cu celălalt, doar că uneori programele ne plasează câteva minute pe terenuri învecinate) ci pentru că mi se pare un om normal la cap și totuși cu un cap ales, care uneori vede și spune lucruri pe care mulți alții nici măcar nu le bănuiesc. Și face asta cu o tehnică a punerii punctului pe i, care e greu să te lase indiferent.

Zilele acestea CTP a comentat în mod repetat pe marginea cazului Boldea. M-am intrebat ce anume găsește domnia sa important la acest caz? Un potlogar PDL-ist (dintr-o specie cu care acest partid a sufocat întreaga țară prin îmburuienare) a virat-o scurt, la primul clopoțel de avertisment, spre nisipuri în care să-și afunde tărtăcuța. O mișcare stupidă, un reflex primar de borfaș cu picioarele mai sprintene decât creierul. Ce să merite, din toată această fofilare fără șanse, atenția  domnului CTP?

Articolul său de azi, din Gândul, „Securism de grotă” (http://www.gandul.info/puterea-gandului/securism-de-grota-9431714) începe să lămurească lucrurile. Dacă metafora de zilele trecute, cu pitularea lui Boldea în „gaura din obrazul României”, mi s-a părut disproporționată în raport cu ciupitura reală minusculă, ca de vărsat de vânt, pe care un astfel de gest banal o produce pe tenul, oricum accidentat, al țării, observația de azi, cu” securismul de grotă” al lui Traian Băsescu, este de un realism aproape fotografic.  Într-adevăr, acest personaj triunghiular care ne conduce, rupt parcă nefisurat din noada scaraoschiană a lui Pleșiță (grobian, cinic, lipsit de scrupule și nespiritualizat) ne prezintă ca in benzile desenate pentru preșcolari cele trei laturi de bază ale comportamentului securistic: spionarea, intimidarea, șantajul.

Nu trebuie să fii cine știe ce observator subtil pentru a descoperii aceste motoare de parvenire politică ce l-au propulsat pe Traian Băsescu spre „împlinire”. E suficient să fii cât de cât informat și să nu uiți prea repede.

„Eu știu totul despre tine” – iată formula magică șuierată oricărui adversar încă nehipnotizat de privirea sticloasă și de arcul de zâmbet ca o lamă de ras ale președintelui . Exemplele pe care le amintește CTP sunt relevante. Aș mai adăuga și eu două: cel cu șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase și cel cu Porumbacu.

Pentru  CTP cazul Boldea este, de fapt, un spray cu vopsea fosforescentă, pe care îl folosește pentru  a face vizibilă, chiar  și pentru miopi, în manieră graffiti, adevărata față a președintelui .

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Basescu,Boldea,Cristian Tudor Popescu,Gandul,PDL,Plesita,PorumbacuUnul dintre editorialiștii  mei preferați este Cristian Tudor Popescu.  Și nu pentru că ne mai intersectăm pe terenurile de tenis (n-am jucat împreună, n-am schimbat vreo vorbă unul cu celălalt, doar că uneori programele ne plasează câteva minute pe terenuri învecinate) ci pentru că mi se pare un om...Blog politic si polemic