George Becali şi drogul tâmpirii
Există o metodă infailibilă de a stabili câtă minte au bogătaşii cabotini. Te uiţi la comportamentul lor public. Acesta îţi arată cum vor ei să pară, nu cum sunt în realitate. Este vorba aici de o dedublare, în scopul de a ascunde publicului ce nu-ţi place la tine şi, invers, de a i te înfăţişa cu calităţi pe care, în realitate, nu le ai.
Există şi bogătaşii discreţi, care se mulţumesc să deguste beneficiile averii lor într-un cerc restrâns (familie, prieteni, mediu de afaceri), fără a simţi nevoia de a face paradă cu ce au dobândit (licit sau ilicit, moral sau imoral). Aceştia primesc de la mine un prim credit de inteligenţă, dar nu la ei mă voi referi acum pentru că subiectul acestui articol nu sunt ei ci George Becali.
GB reprezintă exemplul tipic de bogătaş cabotin. Un băiat de stână, a cărui tinereţe a fost dominată de complexul propriei insignifianţe şi de divinizarea banului.
Ajuns bogat a acţionat în aşa fel încât să-şi înlocuiască imaginea reală, care-i zdrăngănea în biografie ca o talangă agăţată de grumaz, cu o dublură pe gustul lui, care să-i satisfacă orgoliul întărâtat de propria precaritate. Şi-a investit banii într-o cosmetizare care să-i schimbe (prin fotbal) insignifianţa cu celebritate şi (printr-o ostentativă evlavie) divinizarea banului cu divinizarea Divinităţii.
George Becali a atacat recent două femei (doamne) care, chipurile, l-au enervat. Este vorba de avocata Ingrid Mocanu şi de realizatoarea TV Anca Alexandrescu.
Oamenii se mai ceartă între ei, nimic nou pe lume. Dar există certuri între oameni şi certuri între animale. Când însă se încurcă speciile, când cineva se ceartă cu oamenii ca un animal, cei din jur nu ar trebui să tolereze o astfel de luptă inegală.
George Becali le-a jignit pe cele două doamne într-un mod atât de grosolan încât şi-a arătat, fără machiaj, adevărata faţă de pitecantrop.
Că banii acţionează de multe ori ca un drog este confirmat de nenumăratele ieşiri în décor ale unor parveniţi fără educaţie. Ei au bani, sunt cei mai şmecheri, nimeni nu le poate face nimic, nimeni nu le ajunge la nas.
Este uluitor până în ce stare de degradare pot aduce banii pe cineva căruia părinţii nu au ştiut să-i asigure cei 7 ani de-acasă. Şi omul se dă bisericos peste măsură. Altă mască a dedublării. Altă însuşire pe care vrea să şi-o atribuie fără a o avea in realitate.
Degeaba ai bani dacă îi tragi pe nas şi îi laşi să te tâmpească.
Dublura ta, domnule derbedeu, a ieşit schimonosită grav din această prizare.
https://www.conteledesaintgermain.ro/george-becali-si-drogul-tampirii/16-03-2025https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/03/Becali-si-Anca.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/03/Becali-si-Anca-150x150.pngEditorialeAnca Alexandrescu,banii ca drog,bogatasi,dedublare,Gigi Becali,Ingrid MocanuExistă o metodă infailibilă de a stabili câtă minte au bogătaşii cabotini. Te uiţi la comportamentul lor public. Acesta îţi arată cum vor ei să pară, nu cum sunt în realitate. Este vorba aici de o dedublare, în scopul de a ascunde publicului ce nu-ţi place la tine şi,...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Dumitru (Cosmin POPESCU) – martie 19
Multumesc – sincer- pentru ultimul paragraf (din ceea ce, altfel, pare a fi un „Adio da’ raman cu tine”). E cam tot cu ceea ce io raman din multele misive masive postate…
Dumitru (Cosmin POPESCU) – martie 18 – „…în paralel cu adâncirea în cele teologice…”
Precizarea varstei m-a facut sa evit presupunerea c-ar posta, „de dincolo”, Dumitru Popescu-zis Dumnezeu. Slava Domnului, ca m-a ferit de „eroarea de greseala”!
Pentru cea mai gravă blasfemie pe care am văzut-o/auzit-o, Dumnezeu să vă ierte și vă iert și eu – și pentru că astea cântăresc mult de gâtul celui care le practică.
Eu, domnule @Cristescu, caut în viață să fiu consecvent, să nu mă întorc înapoi (culmea, dacă o fac, de cele mai multe ori o fac pentru nevoia altcuiva, nu a mea). Eu când mi-am cerut dumneavoastră iertare sau, când m-am lăsat de dialogul conflictual cu dumneavoastră, fiindcă am înțeles…, eu nu m-am mai întors înapoi. Apoi, pozițiile de pe grup mi-au fost constante, bune sau rele.
Vă zic astea, fiindcă și ultimul cuvânt, cel pe care mi l-ți sucit și răsturnat și învârtit chiar în această rubrică (așa cum fac jurnaliștii pe la TV) ca pe clătită, o să-l împlinesc, adică o să ies, fiți fără griji, se va întâmpla !
Dar plec lăsând în urmă amara impresie că stilul dumneavoastră duplicitar, din păcate (și chiar îmi pare rău pentru dumneavoastră), nu e ceva să se poată vindeca, dar minuni poate face Cel al Cărui nume L-ați luat în deșert. Îmi pare rău că sunteți așa, sincer … Dar e treaba dumneavoastră, fiecare culege ce seamănă !
Eu, precum v-am urat de bune, ultima oară, astfel o fac și acum, probabil ultima oară !
Domnule proprietar de blog, ”Conte”, vedeți că băiatul de la tehnic văd că vă lucrează la rubrica de comentarii un pic, dar face treaba doar pe jumătate: detectează chipurile, comentariile duplicate, dar eșuează la feedback ul înregistrării comentariului originar – sau mai detaliat: îți tot dă erori de captcha, și când nu îți mai dă eroare, îți zice că comentariul e duplicat, deși cel anterior nu ți-a fost confirmat (ba din contră, infirmat) – în acel moment, tu ca utilizator ești în pom, nu pricepi (și nici nu ai cum) dacă comentariul ți-a fost luat sau trebuie sa revii (ca la ghișeu) pe mai târziu.
Deci, e mult sub standarde, după oricare.
Părerea mea, cel mai simplu mod de a face asta, dacă băiatul nu-și poate repara o dată, după atâția ani, propriul cod, probabil din php, sugerați-i băiatului să vă treacă pe WordPress – nu pricep de ce ați hotărât să reinventați o roată prost făcută, așa încât nici după câtiva ani să nu fie reparată. Dacă își construiește un simplu script python, vă poate migra toate articolele de aici (și comentariile) pe wordpress (nu e ușor, dar e realizabil acel script) în câteva ore – iar de pe wordpress, măcar rubrică de comentarii o să fie la ”standarde” deși o să aveți multe alte avantaje.
Până plec de pe blog, v-am zis și asta, faceți cum vreți. Deși sugestia mea mă îndoiesc că o s-o puneți în practică, de vreme ce necesită o calitate profesională un pic peste cea a unui tehnician care construiește un blog php (probabil!) NE-bugfree, adică dânsul ori e începător ori superficial și greu de crezut că e în stare să facă acel script de care pomenesc mai sus (o fi domnul @Nimeni, tehnicianul dumneavoastră ? stau serios, să mă gândesc și la posibilitatea asta, că văd că se lua de chestiunea asta de mine – fără să mă cunoască – mai sus, aproape la un mod prea personal).
PS: Nu, nu o zic să mă laud eu cu ceva (căci precum am scris mai sus și poate ați citit/sau nu, asta e negru sub unghie față de lucrurile cu care mă ocup eu, de facto), și nici ca să mă răzbun sau eu știu mai ce, ba din contră – în acest moment însă, e doar un sfat, ca de datoria mea tehnică, dar nici oferta de a vă repara eu însumi treburile astea nu mai e valabilă, evident – deci, poate, vă este de folos exclusiv sfatul, iar dacă nu, nu-i problemă, e cel mai probabil, ultima oară când îl ofer și pe ăsta.
Dar pentru altă încercare, când o să vreți să vă ”redefiniți”/reinventați cum zic unii pe azi, rețineți acest cuvânt: WordPress.
DD – martie 17 – „… proorocia de curand emisa a Parintelui grec Elpidie, din Grecia…”
Acu, daca LPD de Grecia „tomnai” prooroci ce prooroci- cum ne informa dl. D-, te mai potzi opune? Io am renuntzat.
@CSG
”Există şi bogătaşii discreţi, care se mulţumesc să deguste beneficiile averii lor într-un cerc restrâns”
Discreți sau in, întrebarea ar fi:
De ce există bogati?…La ce foloseste bogatia?
Ei sunt produsul sistemului.
Fundamentul capitalist:
-Consumă!
-Be the best!
-Doar primul loc contează!
-Devino bogat!…Sau mori încercând!
Fundamentul Ratiunii:
Bogătia , tot ce trece peste nevoile normale de existență reprezintă in esență Necesarul Celor Lipsiti!
Bogați discreti sau indiscreți , mai contează oare?!
Sunt ei fericiti in cercul lor restrâns ?
”Orice depăseste limita Necesarului si Cumpătării devine mai degrabă Împovărător decât util sau plăcut!”(Enciclopedia Întelepciunii editura Roosa rep. Moldova)
Câtă vreme observăm problema fără să analizam esența, relizăm o chestie de bună Imagine …si cam atât!
Tagetes – martie 17
1. -”Există şi bogătaşii discreţi, care se mulţumesc să deguste beneficiile averii lor într-un cerc restrâns” Discreți sau in, întrebarea ar fi:De ce există bogati?…La ce foloseste bogatia?
– In conditiile in care „La începutul lui 2025, averea totală a primilor 10 miliardari ai lumii cumula, potrivit Indexului Bloomberg, peste 2 trilioane de dolari.”, (si 8 dintre primii 10 ACTIVEAZA in high-tech), iar PIB-ul total al lumii= 110 trilioane $, din care cca 28 -SUA si 18 -China , as zice ca bogatia acestora:
– genereaza investitii in domenii ce fac sa avanseze tehnologic lumea ( inclusiv cucerirea spatiului cosmic), sa creasca nivelul de vietzuire al oamenilor.
– platesc impozite uriase statelor.
– o parte dintre ele se regasesc in fundatii de binefacere pentru cei mai putzin favorizati
– contribuie la dezvoltarea unor mari institutii de invatamant ( vezi Ivy Leag in SUA), sanatate, cultura, sport, etc. prin sponsorizari masive.
Una peste alta, in multe domenii, marii bogati ai lumii se substituie statului cu initiative, bani, viteza de reactie. Dincolo de a deplange o repartitie primara de tip socialist a bogatiei, ar trebui sa ne intrebam si cam cum am sti s-o gestionam fiecare dintre noi, “defavorizatzii”.
2. -„Sunt ei fericiti in cercul lor restrâns ?
”Orice depăseste limita Necesarului si Cumpătării devine mai degrabă Împovărător decât util sau plăcut!”(Enciclopedia Întelepciunii editura Roosa rep. Moldova)
-Chiar daca si dl. Arthur Schop. zice: ”Numai dupa ce omul a renuntat la toate pretentiile si s-a marginit la o existenta simpla si modesta, dobandeste acea liniste a spiritului, care este temelia fericirii omenesti…” n-as fi asa de sigur ca unii dintre cei pomeniti n-ar fi, intr-adevar, fericiti in bogatia lor. Pen’ca cred ca ”fericirea” nu este un concept general, ci unul profund personal; fiecare cu-a lui.
Nu vreau sa polemizez cu nimeni. Insa… Simt o nevoie acuta ”sa-mi dau si eu cu parerea”. Citesc foarte atent ce se publica aici, asa cum o fac pe toate blogurile cu care imi incep diminetile si care nu sint putine. Citesc mai ales comentariile. Ele imi arata cine si cum sintem noi. Evident ca asta imi ia timp. Mult. Dar am destul, pina se mai incalzeste si pot sa ma ocup de hobby-urile mele. Nu putine. Tot evident este ca am simpatii si antipatii fata de unii si altii. Mereu incerc sa inteleg si sa-i inteleg. Textele si persoanele din fata tastaturilor. Imi place sa cred despre mine ca stapinesc destul de bine limba romana. Dar sa incep… Despre identitatea virtuala intii. De ce naiba mi-as pune online identitatea reala? Bintui pe net de pe vremea in care ma costa 5 USD minutul si conexiunea era pe un amarit de modem de 9600. Nu exista www-ul si era un chin cu whois pentru o adresa si get pentru un prapadit de ”.gif”. Cind a aparut windozele si www-ul am fost aproape fericit. Azi ma misc in OS-uri destul de bine. Adica in windoze, Linux, Solaris, Android, UNIX. Am bintuit chat-uri si mizeriile aferente de la aparitia lor. Spun toate astea ca sa arat ca stiu si ”io” putintica stiinta de IT&C. Adica am si lucrat peste zece ani in ”C-ul” ala de la IT&C si nu la nivel de ”papagal”. Ce am aflat inca de la inceput este ca NICIODATA nu trebuie sa iti devoalezi identitatea reala. Nu argumentez pentru ca as scrie mai mult decit este tot blogul asta. Asa ca mister Dumitru (Cosmin POPESCU) nu inteleg ce ai cu nick-name-urile in contrapondere cu oferirea numelui real, cum faci tu. Si te lauzi ca esti IT-ist. Serios? Pai daca ai fi meserias (cum te lauzi) nu ai vorbi despre asta. Stii ce as putea sa-ti fac azi, cu numele tau real. daca mi-as ”pune mintea” cu tine? PRIMA REGULA de siguranta si protectie, in navigarea pe net, este tocmai ANONIMIZAREA. La ”inceputurile” mele pe net bintuiam pe ”Astalavista” (a nu se confunda cu Altavista, motoru’ si platforma, precursoare la Google). Si crede-ma ca Astalavista era de groaza. Ti-as putea face un expozeu pe tema sigurantei si confidentialitatii in navigarea online in zilele noastre. Dar iau de bun faptul ca te dai drept IT-ist si matematician (?). As putea scrie intr-o ”pasareasca” greu de citit, aidoma comment-urilor tale, cu ”n” idei intr-o fraza. Dar m-ar afurisi profesoarele mele de romana. Ca veni vorba… De aia nu mi-a placut James Joyce desi l-am ”fumat”. Mai pune frate punct si virgula, mai termina fraza, zi-le mai in ”paragrafe”. Fi mai laconic si mai ”citibil” (Joyce are cea mai lunga fraza scrisa din lume dupa Cartea Recordurilor). Te-am citit foarte atent. Si, ca si la Joyce, a trebuit sa recitesc ca sa inteleg. Asta ti-e scopul? Cui te adresezi? Aaaa! Am vazut. NU TE INTERESEAZA. Atunci ce (mai) cauti aici? Nu ar fi mai bine sa-ti iei un caiet, o agenda si sa incepi sa ”vorbesti” tu, cu tine, intr-un jurnal? Vad ca ai un ”meci” personal cu gazda. Atac dupa atac, insulte mascate, insinuari, concluzii si sentinte. Serios? Eu iti dadeam ”ban” de mult. Din prima. In real, in viata reala, nu in ”virtual”… Adicatelea TU vii in CASA MEA, usa fiind deschisa pentru oricine, tot timpul, tu esti un ”cineva” si te recomanzi drept Dumitru (Cosmin POPESCU). Eu ma recomand ”Nimeni”. Ma iei la rost: ”da’ care este tot numele tau real?”, da’ citi frati ai?”, ”da’ ce origine ai”, da’ de ce spui prostii, nu vezi ca gindesti gresit?” si tot asa. Aloooo!!! ESTI IN CASA MEA! NU eu te-am chemat aici? E CASA MEA si spun CE VREAU, CIND VREAU! Nu te oblig sa asculti. Pricepi? In CASA TA tu iti faci regulile. Dar, aici, esti LA MINE. Ai o probleme? Pai ai uitat pe unde ai intrat? Eu te ”ajutam” instant sa-ti reamintesti. Ai televizor? Ai telecomanda? Ce faci cind nu-ti place ce vezi? Si in windoze ai ”antidot”. ALT+F4. Stiai? Ti-as spune tare multe Dumitru (Cosmin POPESCU). O sa rezum insa, pe puncte, cum faci tu, cu cifrele si cratimele:
– daca tu ai ales sa postezi sub numele real nu-i obliga pe altii sa faca prostia asta care genereaza insecuritate si nesiguranta;
– exprima-te logic, rational, intr-un limbaj accesibil si inteligibil;
– nu introduce intr-o singura fraza o gramada de idei si concepte, cu paranteze care includ alte idei; iti ”flutura” creierul, ca cititor;
– foloseste cele trei semne de punctuatie magice: punctul, virgula si ”concubinajul lor”, adica ”;”;
– citeste, exprima-te, posteaza dar ACCEPTA ca sint oameni care vad lucrurile ALTFEL. Si de-am fi toti clone ale aceleiasi ”origini” stravechi, am gindi diferit;
– intelege ca asta este blogul GAZDEI, este casa celui care se afla inapoia unui nick name. Vrei sa te exprimi? Fa-ti un blog si exprima-ti personalitatea si vointa;
– nu tot incerca sa-ti impui ”pumnul” de vedere la cei care citesc. Da, am vazut ca nu te intereseaza. Dar ai auzit cumva de bun simt, de simtul masurii, de argumentatie si, mai ales, de DIALOG? Sau dialogul cu tine inseamna sa fiu ”yes-man”? Am o noutate pentru tine: NU esti tu detinatorul adevarului suprem. NU esti ”stapinul inelelor”. Credea unu’ Darth Vader, ca doar el poate si are dreptate si am vazut cum a sfirsit. Ca in istoria reala, de la ala de muri sub pumnale in Capitoliu si pina la ”impuscatul” de Craciun, multi s-au crezut ca Darth Vader;
– nu tot ameninta ca ”pleci”, ca ”nu mai vii”. Fa-o! Pur si simplu. Insa, sa stii, nu este nici o problema, factura la gaz tot imi vine, miine soarele rasare, noaptea este intuneric si albinele fac miere la fel. Eu unul iti promit ca n-o sa regret. O sa pot citi mai mult, in alta parte, cu timpul economist la postarile tale. Deci nu o sa produci daune. Romanu’ spune ”nici o paguba”;
– lasa deoparte acribia aia pe care o afisezi. Exprima-te omeneste, sa inteleaga si ”fraieru”. Daca o faci doar pentru satisfactia personala nu seamana decit cu o masturbare intelectuala publica. Asta urmaresti, de postezi aici comentariile tale? Pai aia ar fi voyeurism, nu?
– poate ca ti-ar strica putina empatie sociala (”pot să-mi pun o lume întreagă în cap și am regrete zero”). Muntele, pestera, codru’ n-ar fi un mediu mai bun de exprimare pentru tine? Acele ”regrete zero” mie imi spun tare multe. Speculind, cum faci si tu, as spune trauma, impietrire, suferinta, agorafobie, ginduri suicidare… Gresesc?
P.S. Ti-am rezervat mult timp. Prea mult. Am 70 de ani. Nu te obosi sa-mi combati spusele. ”Nu inveti un ciine batrin cu naravuri noi”. Si da, nu sint decit un ”Nimeni”. Dar, de vrei sa sa contactezi persoana reala, de la tastatura, si sa te ”exprimi” cu logica si ratiune, poti s-o faci aici ”ftw.stf@gmail.com”. Voi citi. Daca ”te repezi” la mine ai block din start. Nu umbla cu ”fitile” ca aici. Nu tine. Sint citit, am in cap de nu le mai duc, sint inca ”proaspat” la cujet si mai sint si ”umblat”. Daca esti onest, ai atentia mea. Totusi, sub toate vorbele tale, vad o mare drama.
Stimate domnul @Nimeni (sună literal, nu-i așa?), zic doar atât:
(1) Deși te lauzi că ai petrecut sezonul citind, nu ai citit destul. Deși te lauzi că mi-ai recitit, nu ai înțeles esențialul. Îmi asum, precum mă acuzați, vina parțială pentru asta, dar cred că nu-i mare pierdere.
(2) Mă pasă. Dar probabil nu după criteriile dumneavoastră.
(3) Eu am spus că sunt programator software, când am vorbit mai concret despre profesia mea, iar nu IT -ist la modul general. Ați profitat de ocazie să vă lăudați dumneavoastră, inserând o presupunere despre calitatea muncii mele – nu vă grăbiți monsieur, pentru că nu mă cunoașteți, deși din scrisul meu trebuia să pricepeți ce pot face în mai scurt timp ca alții (zic eu că scrisul pare al unuia activ, nu foarte pasiv). Atât despre asta, căci mențiunea profesiei mele a avut alt scop, și nu acela de a-mi urca în cap bătrâni de 70 de ani care știu C.
(4) O să primesc sfatul cu frazele mai scurte, de altfel singurul lucru pe care o să-l primesc din tirada de nemulțumiri adresată. Cu toate că manifestul meu a fost despre altceva, dar nu am pregetat să-mi exprim interesul de a-mi corecta acest stil de scriere, într-adevăr, prea lung.
(5) Mi-ați dat emailul, și mi-ați zis că dacă vreau să vă contactez, să fiu cuminte și poate mă băgați în seamă. Pe lângă faptul că nu ați înțeles aproape nimic despre mine, din atâtea fraze lungi (păcat de ele sau de recitirile dumneavoastră), dar nu am s-o fac, căci însăși atitudinea dumneavoastră incipientă mi-a arătat că aș pierde timpul. Nu-mi păreți și pun și pariu că nu sunteți (în ciuda vârstei) mai presus ca bietul de mine sau ca bieții interlocutori de aici, inclusiv autorul.
(6) Partea aia cu casa și cu oaspeții a fost cea mai tare lingușeală pe care am putut să o aud, în ultimele luni. Iertați-mă, dar cred că atâta timp la calculator și încă nu ați prins vremea de picior – autorul acestui blog știe mult mai bine ca dumneavoastră de ce ține acest blog, și vă asigur că nu e o casă de ținere și hrănire gratuită de oaspeți înfometați de cuvânt, care se simt sau ar trebui să se simtă îndatorați gazdei – e despre altceva, dar și asta v-a scăpat, de aici și argumentul, total stupid.
(7) Și în fine, aia cu securitatea și ținerea identității ascunse … – pe bune ? Ați vrut să fie o concluzie filosofică, socială sau doar un curs nesolicitat de securitate cibernetică ? Eu nu am facebook, tiktok, și alte conturi pe alte rețele iar aici m-am bucurat, parțial, că nici nu mi se cere cont. Dacă credeți că un om trebuie să se ascundă digital, de frica altor oameni, atunci mă întreb ce mai caută, dar, în digital ?! Pentru mine, e un non-sens, aș prefera să-i spun acelui om, să se concentreze pe interacțiunile normale, dar atunci, fiindcă nici nu pune coada la mătură în societate – prin digital -, dar nici nu au ajuns oamenii ca în Matrix (încă), adică roboți țintuiți locului, pentru o bucată de giga-calorie.
PS: Nu sunt matematician, și nu am zis asta despre mine. Nici pe asta nu cred că ați prins-o bine din zbor.
Da, cred că mi-ați rezervat, într-adevăr, prea mult timp și de aceea, eu v-am rezervat și mai puțin, dar suficient de consistent, fiindcă e stilul meu. Sper să pricepeți frazele, de data asta, și dacă nu le pricepeți, vă dau un sfat: mai săriți din ele, dar încercați, dar atunci, cu bunăvoință, să pricepeți măcar printre rânduri, că nu oș fi eu așa cifru de nedescifrat, de vreme ce am tot livrat cheia de securitate de zeci de ori tuturor.
Și mai serios, vă sfătuiesc să petreceți mai mult timp cu oamenii, că la 70 de ani să stați atâta la calculator, e păcat. Eu poate (dacă o vrea Bunul Dumnezeu) mai am timp să mă lepăd de digital – măcar că ați fi surprins de disponibilitatea mea pentru acest lucru, încă de la vârsta de doar 37 de ani – m-ați obligat cu noblețea puținei dumneavoastră transparență – iată – să-mi zic și vârsta – poate așa pricepeți și mai multe despre mine, sau mă smintiți de tot, după cum alegeți. Succes !
Slabut. Si uite ca mai de invatat. Al dreaq orgoliu. Ai raspuns, evident din orgoliul tau nemasurat, la toate fitilele pe care ti le-am servit. ”Telectul” tau, cel pe care-l apreciezi DOAR TU ca fiind muuult deasupra celor care iti citesc ineptiile, te-a inselat. NU! nu esti deasupra ci cel mult mediocru. Nu ai inteles nika. Mi-ai oferit destule ca sa pot sa ”te caut”. N-am s-o fac. Esti un individ arogant si insipid. Adica o pierdere de timp. O sa-ti sar de acum ”textuletele” imposibile si elecubrante. Poate te hotarasti si ”ne lesi”. Ar trebui sa-l scot pe Aghiuta din mine si sa-ti arat ce inseamna limba romana cea neaosa, impanata cu anatomie populara, anatomie si zoologie folclorica. Cum faceam cindva pe TWF. Nu ma mai obosesc pentru ca, repet, esti o pierdere de timp. Tu ”programator software”? Asta a fost o gluma, nu? Daca faci site-uri nu inseamna ”programator software”. Astea le faceam cind tu te bateai cu ratele pe dude. Se spune web designer nu programator. Era cindva unu’ ca tine, prin Franta, de-al nostru, aciuiat pe acolo. Era la fel de infatuat ca tine. L-am facut ”muci”. Online si la ”meserie”. Abera si poza ca si tine. Numa’ spoiala. Daca eram mai tinar te provocam deschis la o sedinta de ”cunoastere” si app-uri concrete. Dar vine caldura curind si trebe sa ma ocup de hobby-urile mele, de printarea 3D, de laserele mele, de CNC-ul meu, de electronica si g-code, de automatizari si alte alea. Astea le-am invatat de la zero, de cind cu pensia. Vezi? ma laud cu tupeu. Nu prea sint pensionaru’ tipic, ala de batjocorit cu monede aruncate de cei ca tine. De voi este numa’ aroganta si obraznicia fara limite. Pentru generatia mea este cartea, studiul, invatarea continua, cautarea permanenta a calitatii umane si alte citeva ”pulituri” (ca in Ardeal) care nu inseamna nimic pentru voi. Voi doar sinteti ”tari in clanta” si nimic altceva. Chiar nu-mi pun mintea cu tine. Esti atit de minuscul incit nu ai nici o semnificatie si (a treia oara) esti o pierdere… de timp. Ai un ignore ”bolojanos” de la mine. N-am cu cine. Expozeurile tale atit de organizate (crezi tu) sint, fiecare in parte, o blasfemie la adresa limbii romane. Tu nu esti ”organizat” in exprimare ci esti doar un ofticos care face analize pe text si care ataca nejustificat si imund parerile celor pe care ”ti se pune pata”. Nu esti ”de aici”. Cu toata incrincenarea unora, aici, alta este calitatea discutiilor. Chiar nu vezi ca ”nu te potrivesti”? Astepti un ”Cinta la alta masa”? Nu-ti mai da singur like-uri. Pune mina si citeste despre siguranta online, despre codul manierelor (exista unu’ si despre conduita online), despre cuvintul CASA si, mai ales, pune-te si invata limba romana. Peste ani poate ”incapi” si tu undeva. Acum ii trebuie lumii un microscop pentru a te percepe. Imi spui tu, mie, sa stau mai mult timp cu oamenii. ”Micronule”, tocmai asta este… eu STAU cu oameni reali, nu ma agat ca tine de virtual. Dorm trei-patru ore. De asta am timp suficient ca sa vad fapturile microscopice si sa le observ, sa le disec si, uneori, sa le stirpesc. ”La viata mea” am facut si ceva publicistica, ”inainte” si ”dupa”, ceva radio, un pic de TV… asa ca stiu cum sa-i ”tratez” pe cei ca tine. Oamenii cu care imi recomanzi sa-mi ”petrec” timpu’ mi-au marcat viata. De la un colectiv de trei mii pina la ultimul, de numai 120 de persoane, am tot fost permanent intre oameni. Si niciodata nu am fost un ”sters”, un ”nimeni”. Da, ma laud. Pentru ca am cu ce. La 37 de ani ”zburam”, ”mincam pamintul”, nu ma afisam cu titlul de ”programator software”. Aveam propria firma si ”duduiam”. Am scos din circuitul economic ticalos al statului citeva persoane si EU ii dadeam statului care nu facea nika pentru mine ci doar ma spolia. La vremea aia tu husuiai ratele de la dudele cazute. Tu? Debitezi ineptii si incerci sa induci ”modelul” tau celor din jur. Chiar nu exista loc pentru fiecare pe Pamint? Chiar trebuie ca voi, astia ”noi”, sa fiti atit de radicalizati incit sa ne impuneti tuturor matricea voastra? Pina cind am puls si o celula vie o sa va combat mereu, pina sfinta natura si Bunutul o sa-mi stinga lumina. Pricepi mai Dumitru (Cosmin POPESCU)?
Boss tu ai 37 de ani? Sa moara familia cum se zice, dar tare sfatos ești! Tu nu ai trait nimic dar o arzi ca Malraux care a facut totul in viata( ai auzit de el, nu?) ! Sa ne intelegem nu te discriminez dupa varsta, dar experienta ta este cam cum ar zice Becali: Beeehhhhhhhhhhheeeee!
Oricum, faptul ca la 37 de ani petreci timpul scriind ( uneori cu folos) pe un site pe care majoritatea sunt peste 50( in afara de petarda ca el este ca Immortal Joe din Mad Max adică este un fel de zombie intelectual) ma pune pe gânduri! Nu ai lucruri mai bune de făcut? Get a life! Leapădă-te de Digital cum m-am lepadat eu de masturbare( daca iti place pasarica intelegi subtextul) ! Sau esti plătit, iar atunci daca primesti bani fii pregatit sa primesti niste scuipati sinceri si fara răutate! Si inca ceva! Nu poti sa ai dreptate tot timpul asa cum clamezi ca Cato! Stoicul ala care credea ca are dreptate si cand avea diaree si cand era constipat! la un moment dat trebuie sa accepți ca nu ești infailibil. Si mai ales fiecare dintre noi exista pe un palier pe care din păcate, tu nu ai ajuns! Oricum confesiunea ta mi-a luminat ziua!
Sa ne intelegem! Nu o sa ma apuc precum managerul sau Zacusca sa iti vanez erorile de logica( nu am chef sa îmi pierd vremea) dar din cand in cand iti voi aduce aminte un lucru mărunt:
Ai 37 de ani asa ca las-o mai moale cu intrasigenta si ( am gasit un sir lung de sinonime dar imi e lene sa fac copy paste- las copierea pe seama petardei care acum ca a iesit inotatorul din schema sta si face precum cainele bătrân- adica si-o suge!)!
Domnule @Phariseul,
Mulțumesc, primesc cuvintele de la dumneavoastră – au fost sincere, și aveți și dreptate, în mare parte. De asta am și zis că o să ies în curând (dar nu când vor ”câinii să moară caii”), pentru că mi-am dat seama că poți ușor aluneca, din dispute de la care cititorii nu mai pricep cine cu ce a început, iar tu ca om poate cu intenții bune, ajungi mai înverșunat decât era necesar. Au trecut și alții prin stări de genul, să nu se înșele, sau unii sunt periodic sau constant în stările astea – am dreptul să afirm și eu, că doar, în ciuda a ceea ce spune un ”nimeni” mai sus, am un pic de vechime -, adică să nu mai fie ipocriți.
Oricum, regretul oarecare, personal, e că pe mulți de aici nu vă cunosc personal, cred că relațiile ar fi fost de mult mai multă calitate, căci online ul nu cred că poate bate naturalul, ba uneori îl schimonosește, așa cum este, virtual.
Eu nu vă mai știu de acum ceva ani, dar în ultimele săptămâni, în ciuda aparentului dumneavoastră stil de exprimare ”dur” (nu știu sinonimul aici), eu am sesizat – zic că nu mă înșel – atât cât am putut penetra cei maxim 20% cât zic specialiștii că putem transmite prin această formă, o sinceritate pe care pot să o apreciez doar.
Ca să vă răspund doar la un punct: sunt destul de activ, cel puțin pe domeniul meu (ăla din care îmi iau banii – și nu e vorbăria sau înșelarea oamenilor, să fie clar!), sunt și căsătorit, am familie, nu-i problemă, doar am perioade și perioade, când sunt mai contemplativ, altele când sunt mai activ (iată, verbal), altădată, nu vă imaginați cât de mult, apăsat pe tehnica mea (în ciuda ghicitului în stele pe care ”nimeniul” – care nu se decide dacă vrea să fie nimeni cu adevărat de mai sus – îl practică despre mine și profesia mea – apropo, tot vă scriu cu gândul că vă scriu dumneavoastră și mă tot gândesc dacă să rup o propoziție, vreo frază și pentru el, căci în mod normal nu merită dar tupeul i-a depășit mult limitele permise pentru orice vârstă).. În fine, repet, mulțumesc și primesc sfaturile, de altfel, plecarea viitoare va fi un pas în acest sens.
Vă doresc să biruiască mereu atitudinea directă a dumneavoastră – căci omul sincer poate fi sau rămâne, cred eu, (și) om bun – și chiar o să duc un pic dorul puținelor dăți când am schimbat vreun cuvânt.
Acum, să mă iertați, nu pot posta două replici în același timp, că nu mă lasă tehnicul blogului, așa că o să încerc să răspund scurt și pe măsură (deși nu mai am chef) și ”nimeni-ului” de mai sus.
————————————–
Deci, domnul @Nimeni, care nu a fost chiar nimeni la viața lui, dar e un NIMENI (așa și este) oricine nu-i pică lui cu tronc, chiar dacă o persoană total nouă, cu care, mă gândesc că nu a interacționat până acum și nu ar avea nici un motiv – chiar în virtual – (unde își petrece mult timp, de nu doarme decât 4 ore pe noapte – la bătrâni e permis, la mine ar fi sinucidere, am încercat, și cu 2 pe noapte, apropo), nu mai zic în realitate:
Știți de ce vă răspund ? Pentru că o datorez (și mi-am promis mie cândva că nu mă mai las batjocorit în acest aspect) părinților mei, lui Dumnezeu și apoi și mie, pentru efortul și binecuvântarea care m-a făcut suficient de capabil în domeniul meu. Nu pot eu pierde timpul acum să vă zic ce am făcut eu în domeniul meu de la vârsta de 16 ani (că nu am început chiar ca tinerii de azi, având în vedere că am avut Internet dial-up la 18 ani) până acum, că nu-mi ajunge noaptea și 20-30 de comentarii full aici pe blog, dar vă zic doar, întâmplător, două titluri, primul, și printre ultimele, ca să pricepeți ce fac eu, din pasiune doar (nu la servici, acolo sunt alte proiecte, altă expunere, alți clienți, altă expertiză): În clasa a IX, pe când nu prea văzusem calculator, am luat cartea veche de Pascal a surorii mele, după ce am intrat în vacanța mare, și fiindcă 8-12 ore nu m-am ridicat la țară fiind, de pe ea, am ieșit cu cunoștiințele de a scrie primul meu joc, în 3 zile terminându-l, era prima aplicație grafică în MS-DOS, și era un joc frumos, complet, cu Râma, X și Zero, și Pocket-Tanks, împreună, cu opțiuni, culori, sunete, rubrică de Despre etc – prima mea încercare de altceva decât exerciții de programare din primul an de liceu – eram mândru de asta, dar s-a dovedit a fi cel mai mic și slăbuț proiect al meu – era în Pascal, vă incit să faceți asta, dumneavoastră înșivă, căci C-ul e cu totul altă mâncare de pește…
Apoi, au urmat motoare grafice 2D, 2.5D, 2D, alternative de jocuri din anii 90 (Wolfenstein 3D, Doom și Duke Nukem 3D, Quake1) adică motoare + instrumente + un pic din gameplay și hărți – asta în paralel cu vreo 101 de programe de atestate, în 6 limbaje de programare/software-uri de proiectare, pe care aveam de gând să le vând (eu nu am fost, din păcate, așa precoce la capabilitățile de antreprenoriat ca și dv, de tânăr, dar tehnic, mă îndoiesc că m-ați întrecut vreodată, poate chiar și până la acea vârstă) – de atunci, am construit zeci de proiecte care s-ar fi putut vinde, dar fiindcă nu toți știu să facă și bani din ceea ce fac (unii fac rahat din bici, eu fac diamante fără ”arici”), eu însumi, unul dintre ei, nouă ne rămâne satisfacția și valoarea intrinsecă.
În fine, asta făcusem eu în primii mei 4 ani de liceu, când mă jucam la părinții mei acasă – și mă mai duceam să mai și muncesc, nu vă faceți probleme, știu ce e o vacă, un porc, o găină, un pământ și o sapă, iar la învățătură nu eram chiar primul, dar printre primii 5-6 cu siguranță.
De atunci, de la facultate, m-am angajat după primul an, acolo unde ajunseseră doar 4-5 oameni băieți (i o fată) de la Politehnica Timișoara, din anii terminali și unde m-au socotit nebun să vreau să mă angajez după primul an – le-am promis că mă voi angaja, totuși (eram mult mai ambițios ca acum) și așa am făcut, cu un CV de 5 pagini cu zero slujbe înainte, iar viitorul patron a zis ”dacă CV ul ăsta e real, ești nebun”, ”- e al meu !”, ”Bine, începi de mâine”, peste o săptămână urma să-mi dea primul meu proiect, un joc pe NintendoDS și mă făcea primul dar și Lead pe proiect – bani la plic și un pic pe cartea de muncă – am stat numai 4 luni, munceam până la ora 22 zilnic, așa mult îmi plăcea ce făceam, eram precoce, prea bun pentru asta, căci cu portofoliul profesional de grafică pe calculator cu care avusesem din clasa XII ambiția să-l depun la Ubisoft, am rămas să impresionez 10-20 de ani pe urmă pe diverși).
Apoi au urmat joburi industriale, în principal în automotive, banking, o mică întrerupere pentru patronaj propriu cu un prieten când am dezvoltat backendul la iluminatul public automatizat din județele românești (cel puțin jumătate, până să plec eu de pe proiect) și în fine, la un moment dat, pandemia m-a prins în învățământ, apoi la inspectoratul școlar județean și apoi înapoi la școală, pentru că m-am întors în orașul unde aveam domiciliul, fiindcă soția avea nevoie de mine și așa am lepădat Bucureștiul și firmele lui pompoase. Pandemia m-a făcut să mă întorc la acele companii mai mari, pentru că pot lucra de acasă, ”remote” nu înainte să dezvolt, printre multe alte proiecte neterminate, un soft platformă unic pentru rezolvarea problemelor școlii din perioada pandemiei, ceva mult peste Teams, Google Classroom și softul ăla din Buzău că nu-i mai știu numele – cine vrea să creadă, să creadă, cine nu, nu mă obosesc să-i explic, dar pot argumenta oricând.
În fine, apoi m-am jucat mai mult timp cu lucrurile de acasă – tot în perioada asta am trecut și eu peste cele cu care vă lăudați, CNC-uri, microcontrollere, cablaje virtuale și mini-sisteme construite (cu toate că mă mai jucasem încă de la facultate și de la proiectul iluminatului public), cred că s-ar putea cam peste dumneavoastră, ca potență, având în vedere ce am țintit acum 2 ani și nivelul meu de programare – dusesem un proiect unic de logistică și interfață cu clientul supermaket-urilor mari din România, încăt să nu mai ai nevoie de stat la casă, ci să rezolvi totul cu căruțul smart, display-ul din față, cântarul electronic ultra-sensibil de la baza căruțului, POS-ul atașat, ”GPS-ul” de triunghiularizare care îți putea calcula traseul optim de cumpărături și multe altele, până la portbagaj, fără să trebuiască să te oprești la nici un punct. Asta făcusem, cum nu vă imaginați la ce calitate, și la ce nivel de infrastructură – dar am renunțat, ca și la softul pentru pandemie, fiindcă lucrând singur la ceva ce de regulă se face în zeci sau 100 de oameni, am ajuns la burn-out, sau la deschiderea atâtor paranteze, că nu mai terminam lucrurile e care mi le propusesem – sunt și meticulos, ca și tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte ! Apoi, pentru softul ăsta, de ex (aici voiam să ajung, ca fiind ceva cât de cât relevant cu ce am mai făcut în doar toamna anului trecut) îmi trebuia să pot gestiona sute și mii de centre de market-uri, să pot scala oricând arhitectura, cu echipe tehnice extrem de eficiente și fără mult know-how, așa că am studiat, gândit, reproiectat și implementat nimic mai mult sau mai puțin decât un alter-Kubernetes, cu 90% + din funcționalități dar cu complexitate de -90%, adică ceva puțin peste simplitatea lui Docker Swarm dar cu 90% + din potențialul lui Kubernetes, și acel ceva peste, se face că însemna o automatizare completă pentru acele echipe tehnice care urmau să-mi facă mie mentenanță pe proiect, adică posibilitatea să se ducă la incinta serverelor unui magazin oarecare, și să insereze 1-2-3 servere GOALE, blank, în rețeaua de electricitate, să le mufeze un cablu UTP din rețeaua locală și să plece la următorul magazin, urmând ca Sidoo (precum am numit acest proiect) să preia acele servere, să le auto-instaleze, configureze și, în fine, perfect automatizat, să-și migreze serviciile locale spre aceste servere, după statistici de bun simț de optimalitate pentru o scalare perspectivă a cerințelor de procesare și stocare ale tuturor serviciilor rulate de infrastructura mea software din acel magazin – nu știu dacă vă imaginați ce e asta, dar poate știți, după atâția zeci de ani în domeniu. Pe lângă acestea am mai scris, în paralel mult mai multe softuri și asta numai for-fun, în ultimii 1.5 ani, pe lângă servici. Când am vrut să-mi pun CV-ul la niște companii, vara trecută, mi-am făcut propriul soft care cu inteligență artificială și calcule matematice statistice, sume ponderate, îmi alegea din yaml ul cu mai bine de 40-60 de proiecte oficiale și neoficiale ale mele (altele decât alea 101), pe cele mai relevante cu job-decription-ul de la intrare, calcula traducerile, versiunile de sumarizare, până și layout-ul (așezarea în pagină) și câteva alte lucruri și îmi ”scuipa” CV-ul ideal (după criterile dibuite de mine) pentru acel job-description pe care i-l dădeam ca link web sau ca text) – și mai făcea și alte lucruri – pe acest program l-am făcut în vreo 3 luni, mai specific, între aprilie-iunie anul trecut. Vi se pare astea saituri făcute în WordPress sau Joomla sau mai știu eu ce ?! – Da, am făcut și din alea, dacă mi-a cerut vreun prieten și multe altele (de electronică așa m-am apucat).
Apoi am un soft care te lasă să faci montaje video în de 20x mai puțin timp decât cu aplicațiile de editare liniară și multe altele – am folosit din plin inteligența artificială de câțiva ani și am scris la mine în garaj aplicații, unele cu ceva timp înaintea apariției lor ca produse oficiale de la alte companii – dovadă cel cu CV-urile, și nu numai – stau bine și la capitolul idei, și la capitolul făcut doar nu la capitolul antreprenoriat (deocamdată) – de asta, fraza cu biciul și rahatul.
În fine, acestea fiind spuse (și încă prea puține, față de realitate), poate pricepeți un pic din cât de ridicol și paralel ați fost cu realitatea – îmi vine să râd și acum, dar treaba fiecăruia – eu am spus acestea, repet, pentru cei datorită cărora am ajuns să-mi pot pune, fără probleme, o pâine pe masă și chiar mai mult decât atât – și un pic și pentru mine.
Așa că domnule @Nimeni, dacă mi-o mai da Dumnezeu zile, astea le-am făcut până la 37 de ani, de la 16 ani precum am spus, în paralel cu adâncirea în cele teologice și nu numai, care mi-au schimbat viața undeva pe la 22 de ani (de altfel, o criză personală care m-a încetinit pe 10 ani în IT). Apropo, mai tot ce am făcut și cele din care am și menționat câteva, mai sus, le-am făcut, cu ciocan și nicovală (la propriu), adică făcând toate sau majoritatea lucrurilor de la zero – chiar a însemnat o criză profesională a mea din care a trebuit să mă realiniez cam odată cu apariția inteligenței artificiale neuronal generative cu neuroni de atenție (ceea ce unii zic lui ChatGPT, LLM, și rețelele generativ generale, pentru modele din diferite reprezentări digitale).
Nu am trecut prin puține, personal, profesional, spiritual, iar aici, uitați, social – și încă nu v-am povestit mare lucru, doar o trecere în revistă, ca să vă faceți (poate acum, în al 12-a ceas) o idee despre cât de ușor e să-ți dai ca un om neputincios, cu părerea despre un altul. Când îmi veți argumenta și demonstra că ați făcut numai ultimul meu proiect mai însemnat, adică Sidoo (Simple&Innovative Docker Orchestrator), atunci, în regulă, pot să afirm că ați avut o zi proastă și nu ați vrut să mă lăudați impostura din domeniu peste munca unuia pe care nici nu-l cunoșteați.
Altfel, eu mi-am dat seama ce puteți, de asta, la modul sincer, zic că dacă nu v-ați fi legat de jertfa celor dragi mie (părinții mei), nici nu m-aș fi complicat să vă răspund cu vreo frază. Dar le datorez măcar lor asta, căci pe lângă creșterea atât de bine precum au putut și au știut, a fost și răbdarea cu care m-au răbdat într-un domeniu cu care afară de un pic financiar spre nimic, nu i-am putut ajuta, să le întorc dragostea înapoi
– poate mai mult din celălalt domeniu, de altfel, dar asta Dumnezeu cântărește.
Pasiv cum mă credeți dumneavoastră nu am fost, domnule @Nimeni, și dacă pricepeți doar atâta și nu vă mai grăbiți ca fata la măritiș, cu scopul de a vă lăuda cu ceea ce generația asta oricum v-a luat-o cu mult înainte (cum mi-o vor lua și mie), e bun așa și atât, eu mă mulțumesc !
Dumnezeu să miluiască pe toți părinții noștri, ai fiecăruia !
@ Mitru
boss nimeni nu vrea sa pleci, Doamne ferește! A, daca tu crezi ca ai reusit sa transcezi dincolo de nivelul acestei agore publice , populata ( si o sa ma injur mai tarziu pentru ce voi spune) de oameni care chiar cred in ceea postează( ca e bine sau rau, asta depinde dupa facultăți) , bravo. Vaya con Dios!
Oricum sunt un pic gelos pentru ca ai rabdarea sa scrii atât de mult referitor la niste chestii” vulgare” si imi e frica de ce ai putea scrie despre chestiile sa zicem „elevate”
Lasand ironia la o parte, nu te schimba…. nimeni nu merita sa te schimbi. Cel putin la nivelul acesta elevat plin de cititori si de contribuitori si mai ales de „muste prinse in interiorul panzei de paianjen numita internet”
a da, petarda este singurul care trebuie sa se schimbe, dar cand intelectul tău este de nivelul zacusca, nu poti sa faci o regresie la stadiul de legume… pentru a putea sa o iei de la capăt!
Sa revenim… Motivele pentru care ”m-am luat” de tine au fost simple:
– pretentia ta absurda, dusa cu o incapatinare imperativa si imposibila fata de gazda blogului, de a-si devoala identitatea
– modul in care, insidios si murdar, ai incercat sa induci tot felul de sugestii cu privire la autorul articolului
– incapatinarea cu care sustii ca este OK sa iti declini identitatea reala online
– felul imposibil in care folosesti limba romana si, nu in ultimul rind, modul in care te exprimi, cu superioritatea aia data de ”stiinta” ta.
N-o sa ma lungesc in explicatii, cu atit mai mult cu cit NU VREI sa intelegi realitatea. Este impresionant ceea ce ai facut pina acum, si aici (mea culpa), trebuie sa imi cer scuze. Da, nu esti unu’ care doar stie un pic de CSS. Chapeau! Dar asta nu ajunge. Pricepi? M-au deranjat multe in replica ta. O las balta. N-o sa intelegi acum nimic. Iti redau doar o mica parte dintre ceea ce face parte din modul tau contradictoriu de a te afisa in ”publicul” virtual.
”Nu pot eu pierde timpul acum să vă zic ce am făcut eu în domeniul meu de la vârsta de 16 ani”. Si totusi o faci in mod extins, in detaliu, in limbajul ”pasaresc” al informaticii. Pentru CINE ai insirat toate alea? Chiar ”nu ai pierdut timpul”? Hmmm…
”poate pricepeți un pic din cât de ridicol și paralel ați fost cu realitatea”… Se pare ca nu sint eu cel ”ridicol” si cel ”paralel cu realitatea”. Reciteste-te de citeva ori si poate o sa vezi REALITATEA.
”scopul de a vă lăuda cu ceea ce generația asta oricum v-a luat-o cu mult înainte”… Inca o data, o alta afirmatie cu tenta jignitoare si rupta total de realitate. Te-ai gindit la parintii tai cind ai scris asta? Sint sigur ca nu. Desi declami o recunostinta fara de margini fata de ei. FALS! Este doar o ”spoiala” de recunostinta pentru ceea ce au facut ei pentru tine. Chestia asta chiar m-a infuriat. Cum adica ”cu ceea ce generația asta oricum v-a luat-o cu mult înainte”? Pai mai ”fata palida” (ca sa nu folosesc termenul mai adecvat de ”idiotule”), care este menirea ”Generatiei Urmatoare”? Pai logica elementara spune exact asta. Altfel inca am rontai carne cruda prin pesteri. Nu asta este datoria fiecarei generatii, de la Adam incoace? S-o ia ”cu mult înainte” predecesorilor lor? Apropo! Te-ai gindit CINE ti-a asigurat studiile, sanatatea si tot ceea ce ai devenit azi? EU, NOI, cei detestati si depasiti de VOI, cei NOI. NOI, EU am platit taxe si impozite impovaratoare pentru ca sa devii tu, azi, un mare nesimtit care crede ca a cazut ca un fulg, din aer si s-a dezvoltat in eter, cu microparticule. Ia intreaba-ti parintii, intr-un dialog imaginar, ce cred despre ceea ce am citat din tine. Si cind vei avea un raspuns onest fugi repede la o oglinda.
Si gata! Esti IMPOSIBIL. Ai gindire fracturata si grave probleme de comportament social. Eu nu-ti fac expozeul realizarilor mele. Stiu si simt pe propria piele cum traiesc ACUM. Ma intreb sincer daca vei ”prinde” anii mei. La anii tai, in unele zile, eram suparat de citi bani faceam. Desi detest banii, care nu sint decit un instrument, ca si cheia franceza. Insa trebuia sa ”hranesc” niste oameni cu ei. Dupa ’90 am cistigat exclusiv din ”click”. Si fara a fi programator. Tu traiesti in stratosfera. Coboara pe Pamint, lasa ideile ”marete”, mega-proiectele si FA lucruri simple, cu aplicabilitate rapida, imediata, generatoare de plus-valoare. Desi nu cred in aiureala cu zodiile totusi… Sint Taur, nascut pe trei mai. Idei? In fiecare clipa vin cu duiumul. Nu m-am lasat coplesit de ele. Viata TREBUIE traita in realitatea cotidiana, inconjuratoare. Nu vrau sa fiu sfatos cu tine. Insa tu ai MARI probleme nu numai online, virtual, sint sigur, ci si in viata ta reala. Asa ca, ”baiete”, aceasta este ULTIMA mea adresare catre tine. De fapt te compatimesc. La cita stiinta ai este pacat ca te risipesti asa. Sper doar sa nu fii ”dus cu pluta” ci doar nematurizat inca. Viitorul iti va spune. Exercitiul meu fundamental, din momentul in care am aflat eu, despre mine, exercitiu pe care il practic si acum permanent este sa ma proiectez, eu pe mine, in timp, peste un an, trei, zece si sa ”vad” unde as putea fi. Iar in fiecare an, de Craciun, imi fac ”bilantul”. Ce am facut in anul aproape trecut, cit am realizat si ce, ce am acumulat si ce am gresit. Si, mai ales, cum, anul scurs, se ”pupa” cu ”target-ul” pe termen mediu si lung. Si acum, la batrinete, pot spune ca AM TRAIT cu adevarat si mai ales am satisfactia de a fi ”in grafic”. Acum, ”hasta la vista”. Daca mai postezi ramin doar un simplu cititor. Ai scapat de mine.
Dragă domnule @Phariseul,
Mă bucur mult de tot ce mi-ați scris și felul în care v-ați aplecat (chiar părintește sau frățește, am simțit) asupra mea – să fie asta elevarea de care pomeneați și exemplul care străpunge cei 20% statistici din interacțiunile umane din online !
…
[[Rog pe domnul @Conte, să-mi facă un serviciu, dacă crede că poate și dorește să mă servească – e prima și ultima favoare, cred – să șteargă acest comentariu după, nu știu, 10 zile, sau numărul de telefon din el.]]
% Domnule @Phariseul, hotărârea am luat-o, o să plec – în curând, o să văd eu când, exact, poate azi, poate peste o săptămână -, dar dacă așa s-au potrivit lucrurile, ies în întâmpinarea acestui moment, și dacă vă face plăcere ca să nu pierdem legătura și vreți să mai schimbăm vreun punct de vedere, ori să dialogăm, ori altceva, numărul meu de telefon este ** 0742 143 569 **.
@Tuturor celor care ați interacționat aici cu mine, îmi cer iertare pentru ceea ce v-a supărat, dar nu regret ce am spus, apoi ceea ce am experimentat personal, și ce am încercat să spun, adică intenția – și eu sunt, cu bune și rele, și multe din cele care mi s-au spus, mi se aplică, probabil și vice-versa.
Războiul nu poate construi, decât pacea poate construi, așa că în acest ceas vin cu pace spre dumneavoastră și zicând cele de mai sus, și fiindcă rămân convins de cele ce afirmasem, cum că online ul nu bate naturalul, vă ofer și dumneavoastră, mai apoi, dacă doriți, posibilitatea să interacționați cum voiți sau simțiți nevoia sau vă împinge curiozitatea cu mine – poate chiar o să fie mai eficient decât vechile dispute, aici, pe blog, și nimeni nu o să mai piardă atâta timp (e normal, un dialog fluent, de o oră, poate rezolva dispute care aici se țin cu săptămânile). Dacă vreți să mă înjurați, nu aveți decât, primesc, nu dau în judecată pe nimeni, și o să încerc să ignor și chiar să interacționez calm chiar și în asemenea cazuri.
Mulțumesc pentru interacțiunile avute – unele au fost cu pace din partea mea, altele cu curiozitate, altele (spre sfârșit) cu impulsivitate – mie toate mi-au folosit și primindu-mi cererea de iertare, știind că și eu iert pe oricine consideră că are nevoie, și Bunul Dumnezeu iertându-le și pe acelea și pe celelalte, pe toate, să fie toate acestea de folos, pentru toți, îmi doresc și nădăjduiesc.
—
Domnule @Programator (anonim=”nimeni”), mărturisesc că dacă nu v-ați fi cerut scuze și apoi, dacă în mijlocul atâtor acuze, nu ați fi scris și câteva fraze din ultimul fragment – în care, simt eu, potolindu-vă, parcă impulsivitatea, s-a întrezărit și o urmă de gând sincer, solidar cu mine sau cu ce considerați a fi nevoia mea – , ori nu v-aș mai fi scris, ori aș fi făcut-o cu inimă mai goală decât o fac acum.
Astfel, vă zic așa:
– mi-ați înțeles greșit cuvintele, sau cel puțin cele pe care le-ați citat – eu zic să uităm, nu mai are rost nici o dispută acum;
– afirmația cu generația, în mod special, v-o explic, că poate vă lasă o amărăciune din cauza a 80% de pierderi de informație: m-am referit profesional; eu m-am întâlnit în Tulcea mea, în Piața Civică, anul trecut, cu niște tineri de clasa VII, care promovau un proiect de robotică. Ajungând din vorbă în vorbă, mi-am dat seama că acel tânăr – lead ul de echipă – începuse (datorită youtube-ului, udemy, pluralsight etc – pe care eu nu le aveam, la vremea mea, și nici măcar Internet) programare (JavaScript) de la clasa V, și deja făcea lucruri interesante — cred, deci, că timpul lui, vivacitatea/tinerețea lui, deschiderea lui spre platforme și ecosisteme cu care eu nu sunt în contact, și altele de genul, va face să mă depășească, la un moment dat, așa precum eu, probabil că v-am depășit pe dumneavoastră. E firesc, de altfel … instinctul (că tot vorbeați de dragii noștri părinți) de tată este ca mereu să vadă fiul mai bun ca el – vă invit deci, să cugetați la asta (ați spus că vă faceți exerciții de meditație) cum ar fi să priviți, ca un om în vârstă, toată generația tânără ca pe feciorii dumneavoastră… Sper că așa înțelegeți ce am vrut să transmit, sigur, impulsiv, cum o fi fost starea mea la momentul scrierii, dar sensul în sine e important…
– eu am altă filosofie decât dumneavoastră, și vă spun cu mâna pe inimă că cred în ea cu toată ființa: dacă mor mâine, nu-mi pare rău. Dacă nu prind săptămâna, nu-mi pare rău, dacă nu prind anul, nu-mi pare rău, și așa mai departe, dar nu mă gândesc aprioric că prind ziua de mâine, pentru că ”ajunge zilei (de azi),…” (”răutatea ei”, a zis Originarul, iar eu îmi mai zic și ”greutatea ei”). Mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi, când mă trezesc, și Îl rog să mă ajute să duc greutatea zilei (nu există zi fără greutate, se numește Cruce, mai grea sau mai ușoară, după cum îi e dat fiecăruia și, mai ales, după cât ajută Harul), și la sfârșit, Îi mulțumesc că am prins ziua până la sfârșit, și că m-a ajutat să o duc, așa cum m-am priceput eu; mă gândesc și eu, în perspectivă, precum dumneavoastră, la ce am făcut în ziua respectivă, dar criteriile mele sunt un pic altfel: dacă am rănit pe cineva prea tare și pe nedrept, îmi pare rău, și poate îl pomenesc, sau poate mai mult, dar nu mereu pot întoarce înapoi o vorbă poate bine spusă; dacă nu am ajutat pe cineva care mi-a cerut ajutorul, îmi pare rău și caut să văd de ce nu am făcut-o, îl pomenesc iarăși să-și rezolve problema, așa, fără mine și pun un gând să nu-l refuz data viitoare; și tot așa, mai multe sau mai puține, de zi cu zi, cam asta e natura gândurilor mele, și cel mai importat pentru mine, mă întreb cum stau eu cu patimile mele, cu pierderea timpului (ooo da, mă refer în comparație cu ce știu în cugetul meu că mi-ar fi de folos – de asta e important pentru mine ca online-ul să primească toată forța, puterea și seva trăirii mele, căci altfel o consider o pierdere de timp). Un gând din cele mai importante, e să văd cum sunt cu depărtarea mea de Dumnezeu (oscilez, ca tot omul, dar iarăși, cugetul mi-ar zice pe unde cam stau), a Cărui Bunătate și Răbdare, o Simt zilnic și îmi pare rău că împotriva Acesteia, eu fac lucrurile rău și anapoda. Dacă am fost sincer până acum, am fost sincer și acum, iar dumneavoastră v-am zis cele de aici, ca tatălui meu (pe care, pe amândoi – și unul și altul-, nu-i mai am, ultimul, de acum doar 2 luni). E filosofia mea zilnică, și fie că o fac sau nu o fac, e sensul vieții mele, să nu mă duc, nici cu ambiția nebună a omului înainte, dar nici cu deznădejdea omului înfricoșat de ceea ce se așteaptă să fie. Nu sunt baricadat, stau în mijlocul orașului, și fie ce-o fi, vorba Regelui Mihai, dacă credință nu ai, nu ai pe ce te bizui la necaz; eu mă voi bizui, pe Cel ce mă întărește, luminează, înțelepțește, învață și ÎNDREPTEAZĂ și zic eu, în fine, – mulțumindu-vă pentru grija față de sufletul sau cariera mea – că dacă sunt pe Mâna Lui, sunt totuși, pe Mâini bune – dorința mea supremă în viață ? Vi-o zic tuturor și pe aceea: Ca toți să-L știe pe Dânsul, măcar așa cum Îl știu eu – să se prindă de El, renunțând cât de mult poate la sine, și să trăiască Fericirea încă din viața asta, căci Fericirea e lăuntrică, și se dă celor liniștiți, celor cu mintea coborâtă în inimă – care nu o o ating cei ca noi, care disputăm prea aprins pe aici – NICIUNUL – apropo, de asta pentru mine e important să încep, să dau tot ce pot, dar (dacă nu uit) poate să și sfârșesc, că viața nu e monotonă, și nu tot ce zici că ți-e de folos azi, ți-e de folos la infinit (”sau ulciorul nu merge de multe ori la apă”). În fine, când dorința mea, ce înseamnă ea în fond, ajunge să se întâmple mondial (și se va întâmpla, Cândva, chiar în noianul acesta de Rău, Apostazie și Păcat), instant e Raiul pe pământ, la propriu și la figurat, și toți dar TOȚI pricep și merg spre Sfințenie, adică numai dacă se întâmplă – cu adevărat -, măcar câteva din cele din rugăciunea domnească: ”și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”, împreună cu ”Facă-se Voia Ta, precum În Ceruri și , pe pământ”.
Gânduri Bune, tuturor, zile Bune, nopți Bune, vremuri cu folos !
Nimeni – martie 17
1.”De aia nu mi-a placut James Joyce desi l-am ”fumat”… (Joyce are cea mai lunga fraza scrisa din lume dupa Cartea Recordurilor)”.
– Nici mie. Da’ cu aceeasi lipsa de empatie fatza de J.J ( cel „prizat” de mine, nu „fumat”; ca nu obisnuiesc), poate ar trebui sa remarcam, totusi, acea fraza de 101 randuri ( de „tomnai” o pomenii mai ieri) a dlui. Dumitru; un record demn de ” Guinness Book-u’ bolgului”.
2. „Pai aia ar fi voyeurism, nu?”
– Nu; as zice, mai degraba exibitzionism.
– Da’ poate cauzele se regasesc nu la cel de jos,ci la cel de sus(precizez,cu „c” & „s”mici)
3. Lasciate ogni sperantza, voi qu’entrate … in dialog cu dl.D. Doar el ne mai poate salva, tinandu-se de cuvant( unul dintre – mult prea – multele…).
P.S. A- propos de expunerea cu numele real pe blog: eu o practic din respect fatza de rugby. Cand esti in „scrum”, te expui la multe surprize, dar fair-play-ul castiga, practic, mereu.
Multumim dr comentariu lung si…dens.
Exista si altii care au scris fraze interminabile.
In acest sens, xand eram tânăr, am citit si mi au placut Marquez ( Toamna Patriarhului)si Llosa ( Cad)sa Verde).
In acelasi sens sau in sens asemanator, nu mi au placut si nu am reusit sa termin Faulkner (Zgomotul si furia) James Joyce (Ulise).
Dumitru (Cosmin POPESCU) – martie 16 – „Dar, în fine, haideți să precizăm doar atât:…
Cum adica: „doar atat”? Doar 101 randuri? Si cu restu’ ideilor ce se va intampla?
Dumitru (Cosmin POPESCU) – martie 16 – „…cred că prima oară am raportat nereguli acum 2 ani.”
Un sincer „Multi Inainte!”
@Adrian Cristescu, nu, mulțumesc.
Remarca aceea a fost pe post de testament, înainte de un în-curând, adio. Oricum a ajuns în urechi surde, ca alte solicitări și propuneri adresate proprietarului blogului. Ce e supărător (dar nu mă mai pasă) și puțin deranjant (pentru că simți rânjetul superior, semi-constient, de sânge albastru) e când oameni de acest gen (tot mai mulți azi), bolnavi de imagine publică, deși mimează virtutea transparenței/sinceritatii fără limitări (când și cum le convine, se înțelege), nu ți răspund măcar, domnule, selectează… Ipocrizie, dar uite așa se arată pe față, deci vorba cuiva, probabil că „mi am indeplinit rolul”.
Dumitru (Cosmin POPESCU) – martie 17- „…oameni de acest gen (tot mai mulți azi), bolnavi de imagine publică,…”
Adica, un cetatzean asa „bolnav de…) publica, anonim, pe un blog ?!
P.S. Nu pot sa nu apreciez politetzea ( si disponibilitatea) ta de a raspunde tuturor rauvoitorilor de pe-aici. Ma gandesc cu tristetze la acel „un în-curând, adio”.
domnule @Adrian Cristescu, sper că ați fost sincer cu ultima remarcă, îmi scapă de multe ori subtilitățile.
”Adica, un cetățean asa „bolnav de…) publica, anonim, pe un blog ?!”
Să mă exprim mai clar: bolnav de imaginea publică a rolului pe care ți l-ai ales. Unii își construiesc un rol cu chipul real (politicienii mincinoși de azi) iar alții, precum autorul blogului pe care chiar îmi pare rău că-l tot amintesc (dar dacă tot am intrat pe tema asta din ultimele zile), care, în fine, părerea mea până la urmă, are un rol anonim virtual – pentru mine e același lucru cu nuanțe ușor diferite, de formă, nu de fond, fiecare înțelege ce vrea, vorbesc de fenomen acum, nu mai vorbesc de persoană.
Behhhhhhhhhheeeeee! Beehhheeee! Beehee? Beeeeee! Bre! Bere! Bideu! Berbecali!
Behe?
Behhhhhhhhhheeeeeeeeee!
P.S Cand vb oierul, cam asta aud eu! De inteles? Canci!
Unde e acel cititor cu avatar din doua litere care mi-a spus ca familia oierului este frumoasă? Desi au furat are o familie frumoasă? Sta in fata pe Alexandru sa primeasca niste trafic de net?
„Stimate @Dumitru, recunosc ca nu pot face fata comentariilor – fluviu cu care ma combateti. Aveti, probabil, si mai mult timp liber, si, sigur, o determinare razboinica greu de stavilit. Ii las pe ceilalti vizitatori ai blogului sa combata cu dumneavoastra, daca simt nevoia si daca au timp.”
Conte, eu am „combătut” cu dumnealui si mi-a fost de-ajuns. Omul are ceva diabolic în el; este de o încăpățânare care te exasperează, practică atacul la persoană, acuzându-te apoi pe tine că l-ai atacat, îți răstălmăcește spusele în mod eronat, insistă la infinit pe ideile care le are, chiar și atunci când îi aduci argumente care îi dovedesc contrariul…
(Se întâmpla la comentariile de la articolul „Retorica negarii”.)
Domnule @DD,faceți parte din tr o anumită parte a presei cumva?
Vasazica, azi, ăla care vrea sa aibă ultima replica, are dreptul sa rescrie adevarul realității, dupa cum voiește… Bine, „bătrânule”, îți las dumneata sa rescrii adevarul dupa cum voiești, dupa vorba romanului „nici usturoi n a mancat, nici gura nu i pute”. E deplorabil însă cum l ati rescris, asa incat, – iarasi – confirmati orice produs al „atacului la persoană” pe care „l am practicat”.
Succes la a rescrie adevarul și cu alții, în stilul dumneavoastra caracteristic, pentru că ma gandesc că alții (precum deja am văzut pe cineva pe aici) o să practice alt fel de „atacuri la persoană” cu dv, și in acele momente, deși nu sunteți genul să recunoașteți nimic, sunt sigur că o să aveți o nostalgie pentru cum mi am purtat eu interacțiunile cu dumneavoastră. Dar e clar că nu merita, căci la dumneavoastră, onestitatea îmi pare mie (calculat) că e pe la 10%.
De asta vă urez succes cu ceilalți, unul in speta, căci așa se întâmplă, sapi groapa altuia și cazi tu în ea, sau ai grijă cu ce vorbești, că s ar putea să obții.
Promit că rămân pe aici, suficient de mult, sa mă bucur de următoarea (bine meritată) înjurătură ca la ușă cortului, oe care o să vi o vadă ochișorii dv sensibili – atenție, nu o să fie de la mine, precum ați mintit!
Ps. Stau să mă gândesc că dacă eu sunt „diabolic”, atunci dv sunteți bolnăvior, iar eu în bolnavi nu am de gând să mai insist/”lovesc”/ripostez, că mi e milă de boala lor.
Şi minți, şi minți şi minți…
Măi, credinciosu’ lui peşte, când te-am acuzat eu că m-ai înjurat ca la uşa cortului?!
Eşti dus rău, omule.
Minți mereu, aşa cum ai mințit că nu ai scris tu asta:
„Dar duhovniceste, va transmit proorocia de curand emisa a Parintelui grec Elpidie, din Grecia, care (o sa cititi ca spune multe lucruri cel putin interesante) mentioneaza cel putin aceea ca, la ora actuala, Dumnezeu lucreaza prin Putin, iar diavolul prin tot ce inseamna NATO, SUA, UE, globalism etc.”
:))
Moșule @DD (nu te mai numesc domn, ci moș, ca să-ți arăt o simpatie și să nu mă mai supăr pe aberațiile dumitale),
1. Dacă sunt credincios, nu sunt al lui ”pește”, lăsați blasfemiile pentru alte atacuri la persoană (astea intră în categoria asta, nu ?!). Apoi, a mă ataca pe chestiunea credinței, e ca și cum v-aș ataca eu pe chestiunea bătrâneții și nu am făcut asta până acum, în nici un caz, la modul serios – dar fac o excepție glumeață în această replică, ca să te mângâi ușor pe creștet, pentru nervii de mai înainte.
2. ”când te-am acuzat eu că m-ai înjurat ca la uşa cortului” – dar când te-am acuzat eu moșule @DD că m-ai acuzat că te-am înjurat ca la ușa cortului ? Mai citește dragă moș, încă o dată, poate vei vedea că nu te-am acuzat că m-ai acuzat de înjurături ci am zis că altcineva te înjură și că o să-ți fie (fix din cauza) asta, dor de ale mele ”atacuri la persoană”.
3. O să-ți dau ție moșule diplomă la adevăr, dar până atunci, hai să arătăm cel puțin deficiența bătrâneții care te caracterizează (poate e mai blând decât a zice și eu că minți pe față):
eu: ”(…)Dumnezeu lucreaza prin Putin, iar diavolul prin tot ce inseamna NATO, SUA, UE, globalism etc.”
dumneata: ”Dumitru, îți aduc aminte că făceai o profeție de bine şi pentru ***MESIA PUTIN***, în timp ce omora oameni nevinovați în Ucraina… şi văd că nu te potoleşti.”
eu: ”@DD, te invit să cauți ce am zis eu despre Putin, și să citezi, precum ai făcut-o adineauri – ”spoiling”: s-ar putea să nu fi zis eu ce zici dumneata că am zis și să te faci *(iarăși) de râs.”
dumneata: ”Îmi aduc aminte foarte bine, știu despre ce vorbesc.
Atunci,noi doi am și avut o dispută pe această temă.”
Deci bravo, domnule moș, te-ai dat câteva ore la fund, cum că nu-mi faci față etc, și imediat după ce ai mâncat spic de grâu crud, ai găsit energia necesară să cauți prin zeci și sute de articole, cuvintele mele.
Îmi pare tare rău că ai muncit degeaba dar făcându-mi mie un serviciu, să te devoalezi singur de om fără prea multă logică sau mincinos fără prea multă conștiință.
Păi măi domnule moș @DD, a zice că unchiu dumitale ți-a folosit brațele puternice ca să-și facă gard prin curte, e totuna cu a zice că (logica dumitale) că unchiu dumitale e dumneata însuși, ontologic, ființial ?!
Așa înțelegi dumneata vorbele mele, de nuanțe nu ai auzit ? Apoi, chiar așa, eu credincios cum mă știi, te așteptai să fac vreo blasfemie ? În lipsita dumneavoastră și credință dar și cultură religioasă, cred că puteți numi (asemenea multora de pe la TV, și poate și aici, nu sunteți singur, fiți ”bucuros”) ”Mesia” pe cineva afară de Unicul Mesia, Hristosul Întrupat acum 2000 de ani ?!…
Să vă fie rușine, vă zic, pentru tupeul cu care și blasfemiați, și mințiți pe față, punându-mi mie eticheta blasfemiei dumneavoastră.
Aflați că teologic, dragă domnule, și diavolul și Dumnezeu lucrează prin orice om, și precum marele scriitor și gânditor rus (vaai, să nu cumva să dezmințiți că știați de el dinaintea războiului rus-ucrainean) Dostoievski zicea că pururi ”inima omului e un tprâm de bătălie constant între Dumnezeu și diavol” (care se bat până la sfârșitul vieții omului, pentru inima și sufletul, deci, al acestuia) Cu acestea find spuse, aveți grijă la inima dumneavoastră, lăsați divinizarea lui Putin dar și inima lui sau a oricăruia altcuiva și încă un sfat – nu mai încercați să pricepeți cele ce sunt peste puterea dumneavoastră și apoi să ridiculizați – posibil să fi fost și greșeala mea, că am adus fântână prea adâncă la găleată fără funie.
„…sa mă bucur de următoarea (bine meritată) înjurătură ca la ușă cortului, oe care o să vi o vadă ochișorii dv sensibili – atenție, nu o să fie de la mine, precum ați mintit!”
Citeşte de zece ori ce ai scris şi nu le mai întoarce ca la Ploieşti!
Dumitru, hai că ai şi haz, ghicitorule!
Mafaldo, ți-ai pierdut talentul, dacă zici că eu aş fi moş.
:))
Domnule @DD, în primul rând eu când v-am dat prezumpția bătrâneții, nu ați dezmințit (și asta de câteva ori), asta însemnând că v-a plăcut să combateți din această poziție privilegiată, deși sincer, nu știu dacă aș fi recurs la dialoguri mai directe sau mai dure de atât, dacă aș fi știut că sunteți ”tânăr”, căci aici cadrul e deficitar la capitolul dialog constructiv – dar, oricum, un privilegiu ați avut și v-ați îndulcit de el, de vreme ce nu ați clarificat vârsta, când v-a fost referențiată (și încă nu o faceți).
Cu privire la treaba cealaltă cu care ”m-ați prins” :)), felicitări, eu ce să vă zic, nu mă așteptam să vă țină mult, oricum, că sunteți pe ambiție (se va arăta) mai mult ca mine chiar – cel pe care mă făceați ”cu ceva diabolic” în acest sens, acum 2 zile.
De ce zic asta ? Pentru că am vrut să vedeți cum este, să primiți ce am primit și eu de la dumneavoastră, adică o acuză, pe care apoi să o dezmint, și asta să vă scoată din sărite – diferența e că eu recunosc, dar nu intenția cu care mă acuzați (și nici nu mă pasă dacă credeți) ci cu intenția de a vă întoarce moneda, să vedeți cum e – eu am pățit asta cu dumneavoastră de 2-3x deja, de acum 4 articole în urmă.
Sigur că nu m-ați înjurat, cu toate că ați fost la limita acestui fenomen, cred că un pic mai mult ca mine, așa că da, bine că am stabilit-o și pe asta! – o să vă fie dor de interacțiunile cu mine, ziceam eu și zic a treia oară, pentru că alții vă mai înjură pe aici – ei știu ce au cu dumneavoastră, dar nu mă surprinde, asta e clar – însă eu nu am făcut-o, dar nu vă pot mulțumi pentru că NU m-ați înjurat, fiindcă ați compensat din destul cu alte lucruri prostești, cel puțin, ca să nu le zic și eu, după realitate, deliruri — precum am arătat chiar în replica de mai sus, dar asta nu v-a mai interesat să admiteți.
Drumul urmat de catre ciobanul de la stana la „ciobanul” din Palatul Manu ( ulterior Auschnit, dr. P. Groza) este o „Calea Victoriei” a capitalismului asupra comunismului (ambele romanesti), pe care nu e singurul ce defileaza. Poate urmasele…
Conte, Becali e exemplul perfect al unui prost cu bani. Cu foarte mulți bani. Dar, nu asta e problema. Genul ăsta de proști au fost și vor mai fi. Problema noastră, ca popor, că tot făceai referire la acest …… ”termen”, e că dăm importanță unui asemenea prost.
Atunci când un asemenea idiot e privit ca un ….guru, este ascultat și prezentat ca o mare voce a …”poporului”, este votat ca reprezentant al …. ”poporului”, etc., etc., etc., noi, ca popor, avem o problemă, nu el.
:
Deci, am ”evoluat” (groso-modo, cam ăsta e cuvântul, semi-serios, semi-onest), acum sunt atent la emoția din spatele textului dumneavoastră, și observ o admirabilă diagramă cu suișuri și coborâșuri (urmează un comentariu literar pe care îl puteți confirma, ca să nu ziceți că zic gratuit ce zic ?! oricum, în acest punct nu v-am zis nimic negativ, încă :D).
Ideea e că fiind unul care încerc același lucru, apreciez acest deal de emotivitate cu suișuri și coborâșuri (adică încercarea de echilibrare), dar ceea ce vă lipsește cu desăvârșire (și de asta efortul de echilibrare e sortit eșecului din prima) e că nu lucrați cu realitatea în ceea ce privește propria persoană… Simbolul COntelui e un simbol care ascunde o realitate pe care sunt sigur 1000% că ați încercat să o ascundeți până acum sau să o frezați să semene chiar a ”conte”, iar nu a om ”obișnuit” ?!.
Ce vreau să spun prin toate astea ? E simplu, sunt de acord cu ce ați zis de Becali, dar prima ”vale” a începutului de text mi-a adus un pic de indispoziție de ușoară greață – vorbesc serios, nu vreau să jignesc – (împreună cu ultima propoziție și expresia ”dublură”) când mă gândeam la cine vorbește, despre cine și despre ce vorbește.
Mă dezgustă felul în care v-ați aruncat în subiect, ca un uliu gata de pradă, iar apoi mă bucură că ați lăsat-o mai moale, dar cum am zis, cu suișuri și coborâșuri, ca la sfârșit să-mi dați impresia că v-ați amintit subit de misia articolului și să concluzionați abrupt, nu așa agresiv, dar la fel de categoric.
Pe scurt, judecată asupra unui om, care o fi și pentru ce o fi făcut – bun, bine, corect până la un punct # personal, nu mă interesează, pentru că nu mă miră și impresionează cu nimic chestia asta la personaj, iar la feminismul jurnalistelor TV nu o să mă vedeți prea curând abonat – consider că bărbaților le stă bine un pic altfel.
Dar ironia sorții face că sunteți într-o poziție muult sub sus-numitul Becali, la chestiunea ”dublării”, ca de la 0 la 100%, adică aici extremele se judecă – de fapt, extrema ”conte” pe extrema ”brută” că invers, nu, de vreme ce personajul ”bruta” nu vă cunoaște.
PS: Ar fi mai corect și onest să intrați- poate la – Anca Alexandrescu (îi dați și o floare de 8 martie cu ocazia asta, dacă v-ați grăbit să fiți așa repede apărător al femeilor avocat și jurnalist) și să intrați într-un dialog de ”dublă-judecată” sau jduecată-cu-replică cu sus-numitul, subiectul articolului dumneavoastră, altfel, e ipocrit, asta este, m-ați provocat să zicem dar și mai des, lucrurile pe nume.
Stimate @Dumitru, recunosc ca nu pot face fata comentariilor – fluviu cu care ma combateti. Aveti, probabil, si mai mult timp liber, si, sigur, o determinare razboinica greu de stavilit. Ii las pe ceilalti vizitatori ai blogului sa combata cu dumneavoastra, daca simt nevoia si daca au timp.
Frumoasă replică ați dat, vorbesc serios, eu însumi mă gândeam să vă spun adio în curând (și probabil că se va întâmpla) zicându-mi că pierd mult timp, îmi dau seama, degeaba, cu dumneavoastră, de vreme ce v-am cunoscut mai bine în ultimele zile…
Dar, în fine, haideți să precizăm doar atât:
1. mă îndoiesc că am mai mult timp ca dumneavoastră, dar probabil că ”determinarea războinică” e mai mare (îmi vine din transparență, din ceva natural mie și din contestarea însăși lucrului care mă caracterizează, să nu ziceți că nu v-am atenționat – nu știu dacă pricepeți măcar acum la ce mă refeream).
Duminica, în schimb, nu muncesc, am, natural, mai mult timp și azi, da, v-am dedicat câteva ore de cugetare, citire și scriere – de altfel, așa m-am lămurit că probabil nu am cu cine (vedeți punctul 3)…
2. Deși replica dumneavoastră e înțeleaptă, interesantă, chiar frumoasă, totuși ocolește intenționat două lucruri (iar asta nu mai e la întâmplare), adică dă dovadă de aceeași superficialitate cu care vă acuz de 2-3 zile încoace:
2.1. nu ia seama că replica mea, ”comentariul-fluviu” e simplu, în ideea lui, și e adresat dumneavoastră și culmea, e și logic, coerent, simplu și de bun simț ca observații
și 2.2. deși v-am provocat (dând, în primul rând, totul pe partea mea) în mai multe rânduri să vă revelați identitatea reală, ”mucles”, nici o mențiune măcar la așa ceva, dar vreți (aparent) să îngropați ”securea războiului” – foarte bine, dar luați seama că o faceți superficial, fără să dați răspuns, fără să dezbateți cauza luptei de idei dintre mine și dumneavoastră și biruit sau ne-biruit, contează prea puțin, ci ușoara lașitate cu care o faceți mă face să interpretez că nu înțelepciunea v-a inspirat spre acest răspuns, ci o inteligență auto-conservatoare.
3. Duminica, ziua mea mai liberă, mi-a adus, după câteva ore de cugetare, concluzia finală că nu am cu cine, dar știți de ce ?
Pentru ce v-am mai spus, sunteți incapabil să înfruntați mediul online cu identitatea dumneavoastră reală (de pe cealaltă baricadă fiind, eu numai cu asta m-am ocupat și eram gata până la capăt, să vă fiu exemplu în materie, dar nu ați primit provocarea – apropo, chestiunea CV ului și contului linkedin & github era pentru acest lucru, iar nu după intențiile cu care mi le-ați interpretat – dovadă ca la cineva care nu exersează o sinceritate sinceră, și cuvintele sincere ale altuia sunt strâmbate în mintea sa).
Pe mine nu mă mai interesează cauza, m-ați provocat neinspirat așa cum – precum am argumentat – tot neinspirat l-ați judecat pe Becali, dumneavoastră nefiind (în ambele cazuri) în nici cea mai minimal corectă & onestă poziție de a face asta. Deci un sfat din partea mea, dacă tot aveți neputința datului ochii cu lumea, măcar să nu mai comentați pe nimeni de pe această poziție, pentru că nu e doar o ipocrizie aproape grețoasă, ci vă înrăutățește însăși condiția dumneavoastră, neputința de care suferiți (așa cum am văzut-o de fiecare dată, și când părea, în mintea dumneavoastră, că vă acuz degeaba, din răutate sau aroganță).
Aveam de gând să zic Adio ! pe următoarele zile. O să se întâmple și asta, în curând.
În avans, mulțumesc (probabil că o să le scriu și separat) colegilor de rubrică de comentarii pentru acești ani, în care cel puțin jumătate din interacțiuni au fost o plăcere, și citind atâtea păreri, m-a ajutat enorm să-mi evaluez propriile opinii, și să măsor pulsul concetățenilor meu, în fine, chiar și discuțiile în contradictoriu (inclusiv cu dumneavoastră), mi-au ascuțit (deși unii contestă sau batjocoresc chestiunea asta la adresa mea – treaba lor) capacitatea de argumentare publică, mi-au întărit unele poziții, sau, precum am menționat, mi-au recalibrat alte poziții.
Stiți care e, sub acest aspect, diferența dintre dumneavoastră și mine (de vreme ce m-ați acuzat de: lipsă de smerenie, narcisism, percepție de ”atoateștiutor” (apropo de blasfemia cu care tare greșit ați argumentat etichetarea înspre direcția mea), asta chiar e blasfemie, căci e un atribut dumnezeiesc, lipsă de capacitate de a dialoga, de a argumenta corect, de a vorbi ”elocvent” (a fost cuvântul dumneavoastră) și altele pe care acum nu mi le amintesc) ?:
dumneavoastră doar vă faceți că ascultați pe alții dar fierbeți de frustrare când cineva nu vă aprobă teoriile (căci sunt teorii, mai teorii decât ale mele, apropo că și de asta m-ați acuzat, că n-aș fi practic în ce spun, bine…!) sau vă contrazic sau vă jignesc, cu atât mai intens cu cât persoana se apropie de adevărul care vă macină (e un semn clar, e valabil tuturor, chiar și mie), în schimb ce eu, contrazicându-mă cu interlocutorii mei, chiar ascult pe ceilalți, primesc jigniri, înjurături, ripostez dar de cele mai multe ori într-o mixtură de atitudine pasiv-activă (mai calm dar categoric și mai constant), fără să țin minte sau să mă intereseze ascunderea de acele speculații/adevăruri aruncate asupra mea – eu dezbat, argumentez, contra-argumentez, replic, sunt viu, nu mă las, pe când dumneavoastră, vă înțepați, vă frustrați, țineți minte, vă închideți, vă emoționați, vă dezechilibrați pe perioade mai lungi etc – adică, pe scurt, țineți la imaginea dumneavoastră ca la un zeu la care vă închinați (mai mult chiar ca mine, ”narcisistul” – adevărul e că toți suntem așa un pic, eu am tot spus asta, dar dumneavoastră, v-ați expus boala ca o virtute online, și o dezmințiți – asta e diferența colosală între, de data asta, dumneavoastră și oricare de aici, în afară de mine).
Încă o chestie pe care tare prost ați înțeles-o (din rea intenție) despre mine: sunt categoric, fiindcă așa gândesc și simt, cu acea intensitate cu care mă exprim, iar nu din aroganță o fac, și nu mă mai explic de ce forma sună cum sună că am zis-o de 3-4 ori și nu v-a interesat, ori aveți memoria slabă – absolut tot ce am spus și a fost criticat am explicat la mine, cu o tenacitate și o transparență de care nu o să fiți prea curând capabil, pentru că (poate vă prindeți în acest ultim ceas) nu m-a interesat SĂ PLAC celorlalți, spre deosebire de ascunsa dumneavoastră ambiție, iar asta e cea mai mare diferență dintre dumneavoastră și mine, generatoare pentru toate celelalte: eu pentru adevărul pe care eu îl simt și-l trăiesc, pot să-mi pun o lume întreagă în cap și am regrete zero, însă dumneavoastră aveți ca adevăr propria persoană și atât, și orice faceți, oscilează pentru auto-conservare.
Așadar, până la următoarele, ultime interacțiuni, vă doresc să dobândiți (cel departe de milioane de ani lumină de dumneavoastră azi) curajul de a reveni printre muritori !
Contele de Saint Germain – martie 16-„Ii las pe ceilalti vizitatori ai blogului sa combata cu dumneavoastra”
Cu un salut pionieresc: „Sunt gata-ntotdeauna”! J.J.( nu Becali, ci irlandezu’) e cu noi!
Mulțumim din inimă partidului AUR şi conducătorului său iubit, George Simion, că l-a făcut parlamentar din nou pe derbedeu. Cu intelectul său şi bunul-simț de care dă dovadă, mitocanul va ajuta la ducerea țării pe noi culmi de civilizație şi progres.
Mulțumim televiziunilor, care, în goana lor oarbă după audiență, au făcut dintr-un necioplit, o mare vedetă, indiferent de hibele lui oribile.
Oricât am căuta, nu cred că am reuşi să găsim vreun alt exemplu similar în țările civilizate de pe întregul mapamond.
Probabil că dacă ipocrizia nu e destul de evidentă, trebuie să o facem și mai evidentă: aveți peste 50 de ani, bănuiesc, nu-i așa ? (dacă nu aveți, deși parcă îmi amintesc astfel, nu se aplică ce spun mai departe):
Bătălia generațiilor: deci țara e în râpă rău de tot nu ? Cine contestă asta, trăiește pe Mercur, că Marte e populat cu cei un pic mai realiști.
Cine a dus-o în 35 de ani în râpă ? (apropo, eu însumi, de 37 de ani, sunt exponentul celor ce NU au dus-o în râpă, apropo) George Simion sau eu însumi, aprox de aceeași vârstă ? Cred că nu, tot cei de generația dumneavoastră…
Și acum ironia, și ipocrizia: tot ăștia mai noi sunt derbedei și nu au domne ”flerul cultural” necesar (cu care dumneavoastră pe aici m-ați inspirat cât pentru două vieți, deja) să ducă țara asta … UNDE, domnule @DD ? Mai sus decât în râpă ? Mai aveți și grade și cuante pentru ridicarea țării, sau vi se pare că suntem deja o super putere a lumii în toate domeniile și unul ca acesta riscă să ducă de râpă totul ?!
Treziți-vă un pic la realitate. Doamne, ajută-mă, la bătrânețea mea să nu ajung din prea multe frustrări din cauza a ceea ce NU am făcut în viață, să vărs inepții, ipocrizii și să ajung penibil în ironia sorții.
Vedeți, dragă domnule @DD, încăpățânarea de unde mai vine ?! Nu vreau să ajung așa, prefer să mă lupt, fără regrete, din tinerețe, pentru ceea ce cred, simt, trăiesc, și gândesc și nu să ajung un fals dangăt al unui alter-adevăr care să îmbrace mai cu îndrăzneală, Cel pe care nu am reușit să-l trăiesc la tinerețe.
PS: Morala, exact ca la domnul ”Conte” – sunt lucruri despre care ți se cade să nu vorbești și oameni pe care ți se cade să nu-i acuzi de nimic. Că altfel, soarta are propriile ei metode să îți trimită un ricoșeu, poate prin gura vreunui tânăr (vă asigur, mult mai domol ca alții din generație) săturat de atâta demagogie, și care a cunoscut în viața lui și bătrânețe de calitate.
Delirezi, Mafaldo!
Nu ai de unde să știi ce vârstă am eu, dar turui ca o moară stricată.
Dacă sunteți apropiat de vârsta lui Simion sau a mea, poate nu strică să faceți onorul să ne spuneți și vârsta, că altfel, s-ar putea să-i privați pe unii interlocutori de pe aici la o regândire a atitudinii față de dumneavoastră.
Dar serios, nu delirez deloc, căci și dacă sunteți de o vârstă apropiată, tot ipocrizie se numește când nu aveți cu ce vă lăuda din domeniul lui (al lui GS) – dacă vă gândiți cumva cu nostalgie la ”tehnocrați”, vă reamintesc că nu au trecut mult timp pe pământul ăsta și au lăsat cu minus în urmă.
Personal, gândesc așa: când vă voi vedea că puteți să vă creați UN MARE partid, mâine-poimâine, și să-l întreceți pe Becali (pretendent la acest statut), atunci personal voi accepta că aveți dreptul (un pic mai mult) să vorbiți de Simion, doar în acel moment. Mă opresc la atâta, adică la referința asupra priceperii unui om de a aduna pe mulți ani, și de a ridica în țară, o structură chiar dacă politică – mai greu decât altele, din punctul meu de vedere- . Adică nu am vorbit de caracter și treburi de genul ăsta.
Succes ori la una (mărturisirea vârstei, pentru ca să nu vă mai ascundeți după ea, să știm și noi alții (sau eu) să nu mai ”delirăm” pe baza ei) sau și la cealaltă, prinderea din urmă a performanței lui Simion – deocamdată de între primul și al doilea partid din țară – și nu o spun eu, ci măsurătorile – !
Eu vorbeam de George Simion, cred că am înțeles greșit, era vorba de Becali, nu de George Simion.
Îmi cer scuze, pe fond am vorbit aiurea da, dar preventiv, observațiile mele nu sunt nefolositoare 🙂 pentru dumneavoastră, mai știi ?!
Hai, o zi bună, rămânem (că văd că vă place și dumneavoastră) cu fronturile celelalte deschise – aici am încheiat eu, deși parcă văd că vă va mânca ”în palmă” să aveți un ultim cuvânt, din ăla la limită cu înjurătura, după cum m-ați obișnuit !
Oare când o să vă reparați motorul tehnologic pentru înregistrarea comentariilor și replicilor ?
Mi s-a întâmplat de 2-3 ori în ultimele zile, să postez treburi care nu au mai apărut și nici măcar (cel mai rău lucru) confirmarea (acea previzualizare) nu mai apare) – probabil că dacă apar peste vreo săătămână, aproape că nici nu mai contează ce ai scris.
PS: Ba merge uneori, ba eșuează cu totul – dacă nu aș cunoaște autorul și cenzorul comentariilor și că e om de o oarecare cinste sufletească la capitolul ăsta, aș putea interpreta că există vreun filtru cu numele sau emailul meu, care refuză 1/2 din comentariile mele… E confuz, cel puțin, și poate pentru mulți și frustrant.
V-am propus de mai multe ori să vă repar/modific lucrurile astea gratuit, v-am dat emailul meu personal și tot degeaba, nici o intenție exprimată, nimic – cred că prima oară am raportat nereguli acum 2 ani.