George Becali şi drogul tâmpirii
Există o metodă infailibilă de a stabili câtă minte au bogătaşii cabotini. Te uiţi la comportamentul lor public. Acesta îţi arată cum vor ei să pară, nu cum sunt în realitate. Este vorba aici de o dedublare, în scopul de a ascunde publicului ce nu-ţi place la tine şi, invers, de a i te înfăţişa cu calităţi pe care, în realitate, nu le ai.
Există şi bogătaşii discreţi, care se mulţumesc să deguste beneficiile averii lor într-un cerc restrâns (familie, prieteni, mediu de afaceri), fără a simţi nevoia de a face paradă cu ce au dobândit (licit sau ilicit, moral sau imoral). Aceştia primesc de la mine un prim credit de inteligenţă, dar nu la ei mă voi referi acum pentru că subiectul acestui articol nu sunt ei ci George Becali.
GB reprezintă exemplul tipic de bogătaş cabotin. Un băiat de stână, a cărui tinereţe a fost dominată de complexul propriei insignifianţe şi de divinizarea banului.
Ajuns bogat a acţionat în aşa fel încât să-şi înlocuiască imaginea reală, care-i zdrăngănea în biografie ca o talangă agăţată de grumaz, cu o dublură pe gustul lui, care să-i satisfacă orgoliul întărâtat de propria precaritate. Şi-a investit banii într-o cosmetizare care să-i schimbe (prin fotbal) insignifianţa cu celebritate şi (printr-o ostentativă evlavie) divinizarea banului cu divinizarea Divinităţii.
George Becali a atacat recent două femei (doamne) care, chipurile, l-au enervat. Este vorba de avocata Ingrid Mocanu şi de realizatoarea TV Anca Alexandrescu.
Oamenii se mai ceartă între ei, nimic nou pe lume. Dar există certuri între oameni şi certuri între animale. Când însă se încurcă speciile, când cineva se ceartă cu oamenii ca un animal, cei din jur nu ar trebui să tolereze o astfel de luptă inegală.
George Becali le-a jignit pe cele două doamne într-un mod atât de grosolan încât şi-a arătat, fără machiaj, adevărata faţă de pitecantrop.
Că banii acţionează de multe ori ca un drog este confirmat de nenumăratele ieşiri în décor ale unor parveniţi fără educaţie. Ei au bani, sunt cei mai şmecheri, nimeni nu le poate face nimic, nimeni nu le ajunge la nas.
Este uluitor până în ce stare de degradare pot aduce banii pe cineva căruia părinţii nu au ştiut să-i asigure cei 7 ani de-acasă. Şi omul se dă bisericos peste măsură. Altă mască a dedublării. Altă însuşire pe care vrea să şi-o atribuie fără a o avea in realitate.
Degeaba ai bani dacă îi tragi pe nas şi îi laşi să te tâmpească.
Dublura ta, domnule derbedeu, a ieşit schimonosită grav din această prizare.
https://www.conteledesaintgermain.ro/george-becali-si-drogul-tampirii/16-03-2025https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/03/Becali-si-Anca.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/03/Becali-si-Anca-150x150.pngEditorialeAnca Alexandrescu,banii ca drog,bogatasi,dedublare,Gigi Becali,Ingrid MocanuExistă o metodă infailibilă de a stabili câtă minte au bogătaşii cabotini. Te uiţi la comportamentul lor public. Acesta îţi arată cum vor ei să pară, nu cum sunt în realitate. Este vorba aici de o dedublare, în scopul de a ascunde publicului ce nu-ţi place la tine şi,...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Dumitru (Cosmin POPESCU) – martie 16 – „Dar, în fine, haideți să precizăm doar atât:…
Cum adica: „doar atat”? Doar 101 randuri? Si cu restu’ ideilor ce se va intampla?
Dumitru (Cosmin POPESCU) – martie 16 – „…cred că prima oară am raportat nereguli acum 2 ani.”
Un sincer „Multi Inainte!”
Behhhhhhhhhheeeeee! Beehhheeee! Beehee? Beeeeee! Bre! Bere! Bideu! Berbecali!
Behe?
Behhhhhhhhhheeeeeeeeee!
P.S Cand vb oierul, cam asta aud eu! De inteles? Canci!
„Stimate @Dumitru, recunosc ca nu pot face fata comentariilor – fluviu cu care ma combateti. Aveti, probabil, si mai mult timp liber, si, sigur, o determinare razboinica greu de stavilit. Ii las pe ceilalti vizitatori ai blogului sa combata cu dumneavoastra, daca simt nevoia si daca au timp.”
Conte, eu am „combătut” cu dumnealui si mi-a fost de-ajuns. Omul are ceva diabolic în el; este de o încăpățânare care te exasperează, practică atacul la persoană, acuzându-te apoi pe tine că l-ai atacat, îți răstălmăcește spusele în mod eronat, insistă la infinit pe ideile care le are, chiar și atunci când îi aduci argumente care îi dovedesc contrariul…
(Se întâmpla la comentariile de la articolul „Retorica negarii”.)
Drumul urmat de catre ciobanul de la stana la „ciobanul” din Palatul Manu ( ulterior Auschnit, dr. P. Groza) este o „Calea Victoriei” a capitalismului asupra comunismului (ambele romanesti), pe care nu e singurul ce defileaza. Poate urmasele…
Conte, Becali e exemplul perfect al unui prost cu bani. Cu foarte mulți bani. Dar, nu asta e problema. Genul ăsta de proști au fost și vor mai fi. Problema noastră, ca popor, că tot făceai referire la acest …… ”termen”, e că dăm importanță unui asemenea prost.
Atunci când un asemenea idiot e privit ca un ….guru, este ascultat și prezentat ca o mare voce a …”poporului”, este votat ca reprezentant al …. ”poporului”, etc., etc., etc., noi, ca popor, avem o problemă, nu el.
:
Deci, am ”evoluat” (groso-modo, cam ăsta e cuvântul, semi-serios, semi-onest), acum sunt atent la emoția din spatele textului dumneavoastră, și observ o admirabilă diagramă cu suișuri și coborâșuri (urmează un comentariu literar pe care îl puteți confirma, ca să nu ziceți că zic gratuit ce zic ?! oricum, în acest punct nu v-am zis nimic negativ, încă :D).
Ideea e că fiind unul care încerc același lucru, apreciez acest deal de emotivitate cu suișuri și coborâșuri (adică încercarea de echilibrare), dar ceea ce vă lipsește cu desăvârșire (și de asta efortul de echilibrare e sortit eșecului din prima) e că nu lucrați cu realitatea în ceea ce privește propria persoană… Simbolul COntelui e un simbol care ascunde o realitate pe care sunt sigur 1000% că ați încercat să o ascundeți până acum sau să o frezați să semene chiar a ”conte”, iar nu a om ”obișnuit” ?!.
Ce vreau să spun prin toate astea ? E simplu, sunt de acord cu ce ați zis de Becali, dar prima ”vale” a începutului de text mi-a adus un pic de indispoziție de ușoară greață – vorbesc serios, nu vreau să jignesc – (împreună cu ultima propoziție și expresia ”dublură”) când mă gândeam la cine vorbește, despre cine și despre ce vorbește.
Mă dezgustă felul în care v-ați aruncat în subiect, ca un uliu gata de pradă, iar apoi mă bucură că ați lăsat-o mai moale, dar cum am zis, cu suișuri și coborâșuri, ca la sfârșit să-mi dați impresia că v-ați amintit subit de misia articolului și să concluzionați abrupt, nu așa agresiv, dar la fel de categoric.
Pe scurt, judecată asupra unui om, care o fi și pentru ce o fi făcut – bun, bine, corect până la un punct # personal, nu mă interesează, pentru că nu mă miră și impresionează cu nimic chestia asta la personaj, iar la feminismul jurnalistelor TV nu o să mă vedeți prea curând abonat – consider că bărbaților le stă bine un pic altfel.
Dar ironia sorții face că sunteți într-o poziție muult sub sus-numitul Becali, la chestiunea ”dublării”, ca de la 0 la 100%, adică aici extremele se judecă – de fapt, extrema ”conte” pe extrema ”brută” că invers, nu, de vreme ce personajul ”bruta” nu vă cunoaște.
PS: Ar fi mai corect și onest să intrați- poate la – Anca Alexandrescu (îi dați și o floare de 8 martie cu ocazia asta, dacă v-ați grăbit să fiți așa repede apărător al femeilor avocat și jurnalist) și să intrați într-un dialog de ”dublă-judecată” sau jduecată-cu-replică cu sus-numitul, subiectul articolului dumneavoastră, altfel, e ipocrit, asta este, m-ați provocat să zicem dar și mai des, lucrurile pe nume.
Stimate @Dumitru, recunosc ca nu pot face fata comentariilor – fluviu cu care ma combateti. Aveti, probabil, si mai mult timp liber, si, sigur, o determinare razboinica greu de stavilit. Ii las pe ceilalti vizitatori ai blogului sa combata cu dumneavoastra, daca simt nevoia si daca au timp.
Frumoasă replică ați dat, vorbesc serios, eu însumi mă gândeam să vă spun adio în curând (și probabil că se va întâmpla) zicându-mi că pierd mult timp, îmi dau seama, degeaba, cu dumneavoastră, de vreme ce v-am cunoscut mai bine în ultimele zile…
Dar, în fine, haideți să precizăm doar atât:
1. mă îndoiesc că am mai mult timp ca dumneavoastră, dar probabil că ”determinarea războinică” e mai mare (îmi vine din transparență, din ceva natural mie și din contestarea însăși lucrului care mă caracterizează, să nu ziceți că nu v-am atenționat – nu știu dacă pricepeți măcar acum la ce mă refeream).
Duminica, în schimb, nu muncesc, am, natural, mai mult timp și azi, da, v-am dedicat câteva ore de cugetare, citire și scriere – de altfel, așa m-am lămurit că probabil nu am cu cine (vedeți punctul 3)…
2. Deși replica dumneavoastră e înțeleaptă, interesantă, chiar frumoasă, totuși ocolește intenționat două lucruri (iar asta nu mai e la întâmplare), adică dă dovadă de aceeași superficialitate cu care vă acuz de 2-3 zile încoace:
2.1. nu ia seama că replica mea, ”comentariul-fluviu” e simplu, în ideea lui, și e adresat dumneavoastră și culmea, e și logic, coerent, simplu și de bun simț ca observații
și 2.2. deși v-am provocat (dând, în primul rând, totul pe partea mea) în mai multe rânduri să vă revelați identitatea reală, ”mucles”, nici o mențiune măcar la așa ceva, dar vreți (aparent) să îngropați ”securea războiului” – foarte bine, dar luați seama că o faceți superficial, fără să dați răspuns, fără să dezbateți cauza luptei de idei dintre mine și dumneavoastră și biruit sau ne-biruit, contează prea puțin, ci ușoara lașitate cu care o faceți mă face să interpretez că nu înțelepciunea v-a inspirat spre acest răspuns, ci o inteligență auto-conservatoare.
3. Duminica, ziua mea mai liberă, mi-a adus, după câteva ore de cugetare, concluzia finală că nu am cu cine, dar știți de ce ?
Pentru ce v-am mai spus, sunteți incapabil să înfruntați mediul online cu identitatea dumneavoastră reală (de pe cealaltă baricadă fiind, eu numai cu asta m-am ocupat și eram gata până la capăt, să vă fiu exemplu în materie, dar nu ați primit provocarea – apropo, chestiunea CV ului și contului linkedin & github era pentru acest lucru, iar nu după intențiile cu care mi le-ați interpretat – dovadă ca la cineva care nu exersează o sinceritate sinceră, și cuvintele sincere ale altuia sunt strâmbate în mintea sa).
Pe mine nu mă mai interesează cauza, m-ați provocat neinspirat așa cum – precum am argumentat – tot neinspirat l-ați judecat pe Becali, dumneavoastră nefiind (în ambele cazuri) în nici cea mai minimal corectă & onestă poziție de a face asta. Deci un sfat din partea mea, dacă tot aveți neputința datului ochii cu lumea, măcar să nu mai comentați pe nimeni de pe această poziție, pentru că nu e doar o ipocrizie aproape grețoasă, ci vă înrăutățește însăși condiția dumneavoastră, neputința de care suferiți (așa cum am văzut-o de fiecare dată, și când părea, în mintea dumneavoastră, că vă acuz degeaba, din răutate sau aroganță).
Aveam de gând să zic Adio ! pe următoarele zile. O să se întâmple și asta, în curând.
În avans, mulțumesc (probabil că o să le scriu și separat) colegilor de rubrică de comentarii pentru acești ani, în care cel puțin jumătate din interacțiuni au fost o plăcere, și citind atâtea păreri, m-a ajutat enorm să-mi evaluez propriile opinii, și să măsor pulsul concetățenilor meu, în fine, chiar și discuțiile în contradictoriu (inclusiv cu dumneavoastră), mi-au ascuțit (deși unii contestă sau batjocoresc chestiunea asta la adresa mea – treaba lor) capacitatea de argumentare publică, mi-au întărit unele poziții, sau, precum am menționat, mi-au recalibrat alte poziții.
Stiți care e, sub acest aspect, diferența dintre dumneavoastră și mine (de vreme ce m-ați acuzat de: lipsă de smerenie, narcisism, percepție de ”atoateștiutor” (apropo de blasfemia cu care tare greșit ați argumentat etichetarea înspre direcția mea), asta chiar e blasfemie, căci e un atribut dumnezeiesc, lipsă de capacitate de a dialoga, de a argumenta corect, de a vorbi ”elocvent” (a fost cuvântul dumneavoastră) și altele pe care acum nu mi le amintesc) ?:
dumneavoastră doar vă faceți că ascultați pe alții dar fierbeți de frustrare când cineva nu vă aprobă teoriile (căci sunt teorii, mai teorii decât ale mele, apropo că și de asta m-ați acuzat, că n-aș fi practic în ce spun, bine…!) sau vă contrazic sau vă jignesc, cu atât mai intens cu cât persoana se apropie de adevărul care vă macină (e un semn clar, e valabil tuturor, chiar și mie), în schimb ce eu, contrazicându-mă cu interlocutorii mei, chiar ascult pe ceilalți, primesc jigniri, înjurături, ripostez dar de cele mai multe ori într-o mixtură de atitudine pasiv-activă (mai calm dar categoric și mai constant), fără să țin minte sau să mă intereseze ascunderea de acele speculații/adevăruri aruncate asupra mea – eu dezbat, argumentez, contra-argumentez, replic, sunt viu, nu mă las, pe când dumneavoastră, vă înțepați, vă frustrați, țineți minte, vă închideți, vă emoționați, vă dezechilibrați pe perioade mai lungi etc – adică, pe scurt, țineți la imaginea dumneavoastră ca la un zeu la care vă închinați (mai mult chiar ca mine, ”narcisistul” – adevărul e că toți suntem așa un pic, eu am tot spus asta, dar dumneavoastră, v-ați expus boala ca o virtute online, și o dezmințiți – asta e diferența colosală între, de data asta, dumneavoastră și oricare de aici, în afară de mine).
Încă o chestie pe care tare prost ați înțeles-o (din rea intenție) despre mine: sunt categoric, fiindcă așa gândesc și simt, cu acea intensitate cu care mă exprim, iar nu din aroganță o fac, și nu mă mai explic de ce forma sună cum sună că am zis-o de 3-4 ori și nu v-a interesat, ori aveți memoria slabă – absolut tot ce am spus și a fost criticat am explicat la mine, cu o tenacitate și o transparență de care nu o să fiți prea curând capabil, pentru că (poate vă prindeți în acest ultim ceas) nu m-a interesat SĂ PLAC celorlalți, spre deosebire de ascunsa dumneavoastră ambiție, iar asta e cea mai mare diferență dintre dumneavoastră și mine, generatoare pentru toate celelalte: eu pentru adevărul pe care eu îl simt și-l trăiesc, pot să-mi pun o lume întreagă în cap și am regrete zero, însă dumneavoastră aveți ca adevăr propria persoană și atât, și orice faceți, oscilează pentru auto-conservare.
Așadar, până la următoarele, ultime interacțiuni, vă doresc să dobândiți (cel departe de milioane de ani lumină de dumneavoastră azi) curajul de a reveni printre muritori !
Contele de Saint Germain – martie 16-„Ii las pe ceilalti vizitatori ai blogului sa combata cu dumneavoastra”
Cu un salut pionieresc: „Sunt gata-ntotdeauna”! J.J.( nu Becali, ci irlandezu’) e cu noi!
Mulțumim din inimă partidului AUR şi conducătorului său iubit, George Simion, că l-a făcut parlamentar din nou pe derbedeu. Cu intelectul său şi bunul-simț de care dă dovadă, mitocanul va ajuta la ducerea țării pe noi culmi de civilizație şi progres.
Mulțumim televiziunilor, care, în goana lor oarbă după audiență, au făcut dintr-un necioplit, o mare vedetă, indiferent de hibele lui oribile.
Oricât am căuta, nu cred că am reuşi să găsim vreun alt exemplu similar în țările civilizate de pe întregul mapamond.
Oare când o să vă reparați motorul tehnologic pentru înregistrarea comentariilor și replicilor ?
Mi s-a întâmplat de 2-3 ori în ultimele zile, să postez treburi care nu au mai apărut și nici măcar (cel mai rău lucru) confirmarea (acea previzualizare) nu mai apare) – probabil că dacă apar peste vreo săătămână, aproape că nici nu mai contează ce ai scris.
PS: Ba merge uneori, ba eșuează cu totul – dacă nu aș cunoaște autorul și cenzorul comentariilor și că e om de o oarecare cinste sufletească la capitolul ăsta, aș putea interpreta că există vreun filtru cu numele sau emailul meu, care refuză 1/2 din comentariile mele… E confuz, cel puțin, și poate pentru mulți și frustrant.
V-am propus de mai multe ori să vă repar/modific lucrurile astea gratuit, v-am dat emailul meu personal și tot degeaba, nici o intenție exprimată, nimic – cred că prima oară am raportat nereguli acum 2 ani.