Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


Motto

Inteligența, oricât de mare, nu e suficientă de a te curăța de prejudecăți.

Cu cât inteligența e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat să o justifici.

(Petre Å¢uțea)

 

Una dintre întrebările frecvente azi în mintea românilor ce nu vor să se lase copleșiți de scepticism este: va organiza Mihai Răzvan Ungureanu alegeri corecte peste trei luni? Mijirea lor de speranță își are rădăcina în următorul tip de raționament: ” Ä‚sta-i băiat inteligent, școlit, are personalitate, are standarde de comportament, nu-i ca Boc, o cârpă, să înghită și să execute toate ordinele lui Băsescu”.

Le-aș putea răspunde cu înțelepciunea populară:

„Lupul își schimbă părul dar năravul ba” sau „Așchia nu sare departe de trunchi” sau „Hoția merge mână în mână cu domnia” sau „Să te ferești întotdeauna de acela care te-a înșelat odată”.

Mă tem însă că înțelepciunea populară nu va fi suficient de convingătoare în cazul unor astfel de oameni. Pur și simplu, nu este stilul lor de a învăța din experiența altora. De aceea voi porni argumentația mea de la celebrul enunț inspirat de Jean Baptiste cavaler de Lamarck și formulat ca atare de Charles Darwin: „funcția creează organul”.

Pentru un șef de servicii secrete tot universul funcției gravitează în jurul nucleului – țintă numit „informație”. El devine robul informației, impregnat de mania obținerii acesteia cu orice preț, indiferent de mijloace. Este modelat (deformat) de câteva imperative: discreție, disimulare, ocolirea fără scrupule a legii, identificarea vulnerabilităților adversarului, spargerea sistemelor de protecție ale acestuia,  devalizarea sa în final, în beneficiul propriei tabere.

Este imposibil ca peste patru ani de șefie SIE să nu fi dezvoltat în actualul nostru prim ministru aceste vicii ale meseriei și dependența de ele. Odată gâtul girafei lungit el nu mai revine la loc.

Și mai e ceva, în plus față de cultul pentru informație: amprenta naturii militare a funcției de șef al spionilor, altfel spus atitudinea plină de religiozitate față de ordin.

Avem, așadar, un prim ministru al cărui car de luptă este tras de doi armăsari teleghidați: unul presetat să treacă peste orice obstacol, fie el legal sau moral, pentru a ajunge la țintă, cel de-al doilea presetat să respecte fără abatere coordonatele țintei, așa cum acestea au fost transmise prin ordin.

Să ne mai întrebăm cine ii dă ordine electorale domnului Mihai Răzvan Ungureanu și care o fi ținta ale cărei coordonate i s-au transmis, prin aceste ordine, pentru apropiatele alegeri?

Chiar dacă unii mai văd mâinile primului ministru smucind de niște hățuri, chiar dacă acestea se mai agită să șuiere la răstimpuri dintr-un bici, să nu ne lăsăm înșelați: e pură animație pe calculator. Caii au fost înțărcați la altă iesle, ascultă de alte comenzi.

În momentul și în situația de față, singura libertate dată inteligenței premierului nostru cu privire la evenimentele ce se pun la cale este, așa cum dă de înțeles și Petre Tuțea, de a încerca să găsească resurse de justificare. Atât și nimic mai mult.

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Boc,Charles Darwin,functia creeaza organul,Jean Baptiste cavaler de Lamarck,Mihai Razvan Ungureanu,Petre Tutea,SIEMotto Inteligența, oricât de mare, nu e suficientă de a te curăța de prejudecăți. Cu cât inteligența e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat să o justifici. (Petre Å¢uțea)   Una dintre întrebările frecvente azi în mintea românilor ce nu vor să se lase copleșiți de...Blog politic si polemic