Gabriel Liiceanu „“ o fudulie a promiscuitatii morale
Â
Cred că una dintre cele mai antipatizate persoane publice din România de după decembrie „™89 este, astăzi, Gabriel Liiceanu. Eu îl văd pe podium la acest capitol, devansat cu certitudine de Traian Băsescu dar, la mare luptă pentru locul doi, cu Monica Macovei.
Poate părea un pic paradoxal: ce să caute un intelectual printre generatorii de resentimente de top într-un popor îndeobște prietenos și îngăduitor cu înțelepții săi?
Hai, când e vorba de politicienii care i-au făcut viața amară și țara de ocară, mai treacă meargă. Dar un intelectual? Ciudat.
Explicația vine dintr-o particularitate a românilor pe care unii o critică, alții o laudă: ei sunt extrem de toleranți cu greșelile aproapelui dar se enervează și devin aprigi la mânie când cineva îi ia de proști și face pe deșteptul încercând să-i ducă cu vorba. Au și ei bâzdâcul ăsta.
Atâta vreme cât scria cărți neutre și poza în băiatul rupt în coate pe care nu-l interesează nimic altceva decât să se adape la izvorul de înțelepciune al lui Constantin Noica, românii îl apreciau și se îngrămădeau prin librării să vadă cum arată un alt fel de scriitor decât Eugen Barbu, ori Adrian Păunescu, ori Vadim Tudor. Putea el deveni un posibil model postcomunist de urmat?
Când Liiceanu a publicat, pe 30 decembrie 1989, „Apel către lichele”, mulți au jubilat ca la apariția unui curcubeu peste cerul, cenușiu de atâtea furtuni, al țării. Când a elogiat, cu oarece patos ce părea sincer, regalitatea română și pe Regele Mihai, nu la fel de mulți, dar destui, l-au crezut descinzând direct din nobilul filon unionist purtător de identitate națională, de tradiții, de limbă și de cultură autentice.
Anii care au trecut de la încolțirea acelor firave speranțe au devoalat, însă, un personaj mult mai puțin idealist și exemplar decât a dorit el să lase impresia că ar fi. Extrem de interesat de propria bunăstare materială și de propria statuie (de la cioplirea căreia tot mai mulți se retrăgeau), narcisist până la limita maladivului și cu o intoleranță față de unii la fel de exaltată ca și simpatia față de alții, a reușit să atragă o imensă antipatie, de care vorbeam la început. O imensă antipatie nu doar din partea unor somități (Herta Muler, Adam Michnick) )care l-au îndrumat cu un sarcasm fin către adevăratul lui loc în societate, undeva pe strapontină cât, mai ales și mai manifest, din partea oamenilor simpli care, cu geniul lor spontan și nesofisticat l-au caracterizat extrem de cuprinzător, cu un singur cuvânt: Liicheanu.
Domnul Liiceanu, un personaj egolatru, intolerant și partizan, pătimaș până la grotesc în exprimarea acestor  tușe personale, a adus de-a lungul ultimilor ani multe probe întru confirmarea lor. De la modul în care și-a tratat propria familie și până la disprețul grobian față de propriul popor (mai ales față de seniorii acestuia), trecând prin idiosincrasiile față de colegi de breaslă și personalități care nu-i convin, s-a portretizat însuși în perfectă consonață cu eticheta pe care i-a pus-o poporul: o lichea.
Scuze pentru duritatea termenului. El este dur doar atunci când este acoperit de realitate. De-asta sună dur acum, aplicat lui Gabriel Liiceanu: pentru că, subiectul, îi dă o maximă consistență.
M-a indignat și provocat să scriu aceste rânduri o nouă luare de poziție a domnului Liiceanu în apariția sa de la DIGI 24. Nu faptul că l-a criticat, cu o câinoșenie turbată, pe Tudorel Toader m-a revoltat. E treaba oricui să creadă orice despre oricine. M-a scos însă din minți persoana pe care a lăudat-o, în contrapartidă, ca să-și susțină filipica și să-și depășească aporia: Cristi Danileț! Să apelezi, într-o pledoarie pentru morală și dreptate, la un derbedeu ca la o cârje, asta seamănă foarte mult cu Traian Băsescu primind salba de aur de la Bercea Mondial.
Nu e prima oară, însă, Â când Gabriel Liiceanu „eticizează” astfel, ne dă lecții de morală folosindu-se de derbedei. Tot el ni-l prezenta pe marele prestidigitator cu voturile de la Paris, Teodor Baconski, ca pe un exemplu de politician de care țara are nevoie, de alegere bine făcută. Alegere făcută de către cine? De către, evident, antipatizatul numărul 1 al României, Traian Băsescu.
Căruia severul moralist Gabriel Liiceanu, omul care pretinde că are anvergura și patriotismul de a ne invăța să deosebim binele de rău, în spunea cu glasul său, îi lingea cu limba sa, în 2014, următoarele:
„Dumneavoastra ati spus in cuvantul pe care ni l-ati adresat ca nu stiti daca ati fost la inaltimea exigentelor macar a unei parti din intelectualitatea romana. Fac parte din acei carora li s-a lipit eticheta de ï¿‚intelectual al lui Basescuï¿‚ si as vrea sa spun cu aceasta ocazie ca ati fost la inaltimea unei bune parti a intelectualitatii din tara asta. (…) Asta inseamna tocmai ca s-au recunoscut cu valorile lor in activitatea dumnavoastra”. Â „Timp de 10 ani cat ati fost, sunteti presedintele Romaniei, nu ati facut decat sa ne asezati pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele in chip matur al Romaniei, trebuia sa ne asezam. Si pentru asta va multumim„.
Nu vomitați! Vă rog! A fost demult!
Dar țineți minte și feriți-vă, dragi compatrioți, de astfel de oameni. De liicheni.
Ei sunt fuduliile promiscuității morale. Și au, actualmente, un lider!
https://www.conteledesaintgermain.ro/gabriel-liiceanu-o-fudulie-a-promiscuitatii-morale/03-09-2017EditorialeAdam Michnick,adrian paunescu,apel catre lichele,Constantin Noica,creti danilet,Eugen Barbu,fudulie,Gabriel Liiceanu,Herta Muler,Liicheanu,Monica Macovei,promiscuitate morala,Teodor Baconscki,Vadim Tudor Cred că una dintre cele mai antipatizate persoane publice din România de după decembrie '™89 este, astăzi, Gabriel Liiceanu. Eu îl văd pe podium la acest capitol, devansat cu certitudine de Traian Băsescu dar, la mare luptă pentru locul doi, cu Monica Macovei. Poate părea un pic paradoxal: ce să...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Conte, am o nedumerire gramaticala… Cum e corect, in cazul de fata, sa se faca acordul, „O fudulie”, sau „UN fudulie”?
erata: „nu fi foarte sigur”
titlul e colosal, cred ca ati adaugat ”a promiscuitatii morale” ca sa nu se sesizeze CNA-ul
Bun, nu este suficient de clar ce anume l-a deranjat mai mult pe dl conte : ca Liiceanu s-a luat de Tudorel sau ca a indraznit sa-l compare cu Danilet. Si intr-un caz si in altul,strict pe tema interventiei la tv a lui Liiceanu, diatriba contelui la adresa lui Liiceanu este exagerata si nu reflecta decat aversiunea hepatica pe care dl conte o nutreste fata de personajul respectiv.
Dar nu asta era ideea, pana la urma fiecare este liber sa deteste pe cine vrea, iar un personaj cu o combustie interna atat de intensa ca dl conte, cu atat mai mult.
Problema mea este alta: despre care Tudorel vorbim ? Ala care s-a intalnit azi cu Klemm la ordinul acestuia si a stat 2 ore in sedinta ? Ala care s-a facut de kkt in preziua intalnirii cu glumite stupide despre sistemul de justitie american, nefacand altceva decat sa-si arate incultura juridica si marlania de neam prost din fundul Moldovei ? Parca mai deunazi dl conte si aprigii luptatori pentru dreptate si adevar de pe acest blog ii blagosloveau pe ambasadorii SUA si Germaniei…atunci ce mama naibii iau pozitia de drepti toti agaricii astia de la PSD sau ALDE in fata lui Klemm ? Daca aia erau „naimiti”, astia care le tin hangul, cum se numesc ?
Eu i-as recomanda dlui conte mai multa consecventa si, sper sa nu se supere pe mine, mai putina ipocrizie.Daca il critici pe Klemm, critica-i si pe aia care le ling clantele si le lustruiesc bombeurile la pantofi, in frunte cu Dragnea si Tudorel.Si invers, unul care i-o suge (scuzati licenta de limbaj) lui Klemm de ce ar fi mai putin lichea decat unul care i-a supt-o lui Basescu ?
De acord cu o singura remarca: Ce cauta Moldova in fraza aia ? Nici in gluma nu inteleg … Seamana a complex de superioritate ori din Bucuresti ori din Ardeal si nu miroase bine.
@luc
Deranjul contelui este reprezentat de lipsa de bun simt a personajului, iesirile sale nu pot place din punctul asta de vedere tuturor. E oricum bine ca unul precum liiceanu are inca ascultatori fideli precum luc.
Acum se vede foarte clar din articol si numai rea-vointa te face sa nu vrei sa vezi, ca tema centrala este comparatia facuta lui tudorel cu danilet. Nu calitatile lui tudorel. Ci mai degraba promiscuitatea comparatiei cu un zero absolut precum danilet.
Diatriba contelui nu este nici pe departe exagerata si in cazul sau nu trece prin ficat. Ceea ce trece prin ficat este stresul tau luc de a ridica in slavi asa zisii intelectuali prezidentiali. Cine nu gandeste pe aceeasi lungime de unda cu acesti „nimeni” intelectuali prezidentiali trebuie combatut rapid.
liiceanu este politic la nivelul lui danilet juridic. Adica zero absolut. Cand se mai si „screme” sa explice el de ce „raul ales de el” este mai „alb” si mai „frumos mirositor” decat „rau ales de altii” devine patetic si extrem de fudul. Fudulie asa cum i se adreseaza contele il defineste cel mai bine.
Te deranjeaza ? Nasol! Invata sa traiesti cu deranjul asa cum majoritatea a invatat sa traiasca cu liiceanu (prin sila si voma).
Sunt foarte curios dacă afirmatiile È™i acuzatiile lui Ponta din acest interviu http://www.stiripesurse.ro/ponta-dezvaluiri-explozive-despre-relatia-sa-cu-serviciile-ce-intelegeri-a-facut-dragnea-cu-sistemul-interviu-video_1217239.html
vi se vor parea suficient de interesante incat sa le dedicati un articol/editorial, alaturi de articolele (cu siguranta indreptatite) indreptate impotriva lui Kovesi, Iohannis, PNL etc.
Interviul integral luat lui Ponta de Florin Pușcaș aici:
http://www.stiripesurse.ro/interviu-ponta-lanseaza-cele-mai-dure-acuzatii-dezvaluiri-despre-psd-dragnea-grindeanu-dar-si-despre-noul-sau-proiect-video_1217449.html
În acest context, poate vă veți referi È™i la
http://www.stiripesurse.ro/acuza-ii-grave-la-adresa-lui-victor-ponta-imi-cerea-sa-avizez-acte-ilegale-pentru-ca-e-voin-a-sistemului_1217465.html
Dacă nu mă înÈ™el, în unele cercuri, declarațiile acestei doamne erau bine primite până acum.
P.S. Să fie vorba de acelaÈ™i Sistem, binom etc.?
Mai exista creaturi in Romania care ii blesteama si acum pe un Sadoveanu, Arghezi, Preda, E. Barbu, Paunescu, C.V. Tudor ca niste propagandisti ai comunismului si degraba fauritori al cultului personalitatii!
Ba, chiar exista „telectuali” care il reneaga pe Eminescu, tocmai pt. mesajul socialist expus in poeziile sale si in articolele publicate in ziare pana a fost „innebunit” de guvernul conservator atunci la putere!
n. manolescu, cezar-paul basescu, ioan bogdan lefter,zigu ornea,c. preda, r. radulescu, serban foarta,cristian preda, alexandru paleologu, mircea cartarescu- toti acesti nimeni in drum ai literaturii romane si-au permis sa-l blameze pe Luceafar!
Ce pana mea au emis acesti nimicnici:manolescu, plesu, patapulevici, cartarescu, lipiceanu, cine-a citit macar doua paragrafe din „opera” lor? Ce mari capodopere au creat?
Cu ce raman in panoplia marilor constiinte romanesti?
Cu banii din sinecurile post-decembriste obtinute prin lingerea, in cel mai abominabil fel, a dosurilor iliesciene si basiste?
ps. macar au aprecierea lui ….luc! tot e ceva, nu?
du-te ba cu socialismul din poezia lui eminescu, du-te si plimba piticul ca ai dat cu mucii in fasole !
Lucidule, vad ca ma tot tragi de manseta pantalonilor…doar stii ce-ai patit ultima data cand m-am ocupat de tine si cand iti inghiteai gogomaniile debitate senin cu formule de tipul „n-o lua si tu mot a mot „…Esti viteaz in bracinari pentru ca ti-am spus ca a doua oara nu mai pierd timpul cu tine ? Nu fii foarte sigur, s-ar putea sa ma sucesc.
Nu sint multe de spus despre Big Lee. Sau prea multe si prea odioase. Moralistul de serviciu al natiei nu este decit un marunt uzurpator de statut si un negustor de carti fara taxe platite la stat. Altfel, mare libertarian si om de dreapta. Si-a ignorat copilul, iar cind acesta devenise o personalitate in Japonia, a reluat melodramatic relatiile cu el. A reusit performanta sa plagieze din autorul pe care l-a tradus (Heidegger). Din filosoful lui preferat nu a tradus de unul singur niciodata vreo pagina (traiasca negrisorii Kleininger si Cioaba!). Despre omul care l-a aparat la Institutul de Filosofie cind se pusese problema sa fie exclus, Henri Wald, dupa Revolutie vorbea condescendent, afirmind ca e suflet bun, insa redus intelectual, cita vreme ramine marxist. A primit la cheie cea mai mare editura din Romania, cu tot cu portofoliu, copyrighturi, secretare, soferi si parc auto, de la prietenul sau Plesu. In schimb, e mare capitalist si adept al dereglementarii pietei. N-a avut greturi in a da lecti de anticomunism lui Michnik si Herthei Muller, el care n-a articulat o silaba impotriva regimului. E mare partizan al justitiarei Macovei, insa o interjectie n-a suflat la abuzurile si rapturile facute de idolul sau, securistul niciodata penal Basescu. A mintit cu nerusinare la comisia LIBE de la Bruxelles, dezinformind pe fata in situatia generata de OUG 13.
Are rost sa persist? Cred ca nu. Big Lee, o mumie morala autoimbalsamata si data cu geluri, parfumuri si creme placut mirositoare, doar-doar nu s-o mai simti putoarea de stirv etic.
Clar cine il aduleaza si-l frecventeaza, nu? Securistii, tembelii inocenti si ducatorii de servieta pe bani.
Dezolant peisaj intelectual!
este portretul intelectualului oportunist È™i pupincurist care pozează într-un guru al natiunii si într-un geniu in ale filozofiei, desi opera lui e inspirata in mare parte după Noica, È™i nu l-ar recomanda pentru o astfel de postură, evident că omul cade adesea în ridicol, în argumentație puerilă cum este contrapunerea stupefiantă între Tudorel Toader È™i Dănileț, cât de penibili sunt Liiceanu si Plesu când invocă spiritul etic si filozofează pe diverse teme cu argumente jalnice nu mai merită discutat, din nefericire astfel de personaje sunt cotate drept mari intelectuali ai nației, chiar că îți vine să vomiți de atâta impostură!!
Conte, eu, pentru economie si randament sporit, as fi scris un text care sa impuste doi (daca nu chiar 3 🙂 ) iepuri dintr-o lovitura: „Liiceanu si Plesu, doua FUDULII (!!!)etc etc
Mi-e sila sa-l vad,sa-l aud si sa-i rostesc numele!Atat!
Nicolae Breban, exasperat, a propus impuscarea lui Liicheanu, dar si a lui Patapievici. Poate ca ar fi pacat sa-i transformam in martiri. Dar o expulzare a lor in Burkina Fasso cred ca ar fi o masura salutara de igienizare morala a mediului cultural romanesc.
ce burkina faso..eu i-as duce pe marte..dar nu asa oriunde pe marte ci in cel mai mare desert de pe marte..si mai sunt si analfabeti
Foarte bine zis si foarte bine scris, Conte!Fereasca-ne Dumnezeu de Liicheni dint-astia, ca e plina tara de ei!
exact..nici nu poti sa te misti in tara asta de atitia destepti..sunt peste tot dar nu se afiseaza, nu scriu, nu citesc ci doar fomita.