Franta, o țară în care drepturile omului nu sunt un lux
Am fost câteva zile la Paris. Nu doar ca să văd pe viu două finale la Roland Garros dar È™i pentru asta.
Am găsit un Paris cu pulsul mărit. Și afiÈ™ând, sub o tensiune de infrasunete, un calm vigilent.
Totul părea ca alte dăți, doar că pe străzi patrulau militari in uniforme de camuflaj, cu arme automate ce arătau extrem de sofisticat.
La intrarea în Complexul Roland Garros am trecut prin patru filtre. Primul, control bagaje. Al doilea, control corporal cu detectoare de metal. Al treilea, control bagaje + control corporal + control bilete. Ultimul, controlul biletelor (individualizate cu nume È™i prenume) È™i confruntarea acestora cu documentele de identitate ale posesorului. Despre meciuri, poate altă dată. Doar atât: nu le-am prea purtat noroc americanilor. Și Serena Williams È™i frații Bryan au trebuit să accepte că lumea se schimbă.
Despre inundații È™i greve am aflat doar seara, târziu, când am ajuns la hotel È™i am deschis televizorul. Mi-au atras atenția două aspecte:
- primul, un reprezentant al Ministerului de Interne din Franța care spunea că după 1,5 ani de alertă continuă È™i stres în condiții de război, oamenii lui, polițiÈ™tii de pe străzi, sunt foarte obosiți. Iar ce e mai greu, abia acum vine. Căci urmează marea provocare, Campionatul European de Fotbal;
- al doilea, modul în care È™i oficialitățile È™i cetățenii intervievați acceptau, ca pe un drept inalienabil al protestatarilor, grevele în plină desfăÈ™urare. Nu am auzit pe nimeni să-i acuze pe greviÈ™ti că nu îÈ™i iubesc È™i respectă țara, ba, mai mult, că È™i-ar trăda-o, pentru că „žtocmai acuma È™i-au găsit să paralizeze transporturile È™i industria, când sunt È™i inundații istorice È™i amenințări teroriste fără precedent, iar ochii întregii lumi sunt ațintiți spre Franța marilor competiții sportive în derulare sau la orizont: tenis, fotbal, ciclism”.
Inevitabil mi-am amintit de cariatidele de mucava ale justiției noastre dâmbovițene, despletitele doamne Macovei È™i Prună  care spuneau că, în condițiile luptei anticorupție, drepturile omului nu pot fi exercitate pe deplin, discuția despre aceste drepturi fiind un lux.
Iată deosebirea între o țară puternică, în care democrația este îmbrățiÈ™ată convingător, cu toate bunele È™i relele ei, È™i o țară cu instituții È™i lideri în derivă care nu È™tiu să se comporte altfel decât au învățat de la predecesori: abuziv È™i disprețuitor la adresa celor mulți.
Francezii au în cultură, în educație È™i în sânge componentele fără de care noțiunea de existență demnă nu are sens: libertate, egalitate, fraternitate.  Ei simt mai bine decât oricine, È™i istoria lor o demonstrează, că dreptul la luptă socială legală nu li-l poate confisca nimeni. Căci este un drept al omului, adică al fiecăruia dintre ei. Statul nu reprezintă o domniÈ™oară cu care trebuie să te porți cu mănuÈ™i ci un mecanism cu tendințe mereu autoritariste, căruia trebuie să-i opui rezistență ori de câte ori dă semne că È™i-a uitat menirea È™i limitele de intervenție.
Când vom ajunge È™i noi să trăim din convingeri democratice È™i nu din lozinci, să ne solidarizăm în jurul cauzelor juste È™i să trimitem la periferia politicii pe toți cei ce au tendința să ne sugrume atunci când încercăm să ne exercităm drepturi fundamentale?
Felicitări, dragi francezi, pentru puterea de a rămâne voi înÈ™ivă chiar È™i în momente dificile. Vă prețuiesc È™i mă regăsesc mult mai mult în voi, în naturalețea voastră, uneori naivă, de ființe sociale vii È™i greu de manipulat, decât în morga celor ce pozează în atotputernici, atoateÈ™tiutori, È™i care ne învață ce e bine È™i ce e rău dar nu în beneficiul nostru ci al lor.
https://www.conteledesaintgermain.ro/franta-o-tara-in-care-drepturile-omului-nu-sunt-un-lux/07-06-2016EditorialeCampionatul European de Fotbal,Franta,fratii Bryan,Ministerul de Interne din Franta,Monica Macovei,Paris,Raluca Pruna,Roland Garros,Serena WilliamsAm fost câteva zile la Paris. Nu doar ca să văd pe viu două finale la Roland Garros dar È™i pentru asta. Am găsit un Paris cu pulsul mărit. Și afiÈ™ând, sub o tensiune de infrasunete, un calm vigilent. Totul părea ca alte dăți, doar că pe străzi patrulau militari in...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Bun articolul si obiectiv. Clara ,tema, buna, ideea, vii si relevante, amanutele. Parca as fi fost si eu acolo. Mersi, Conte.
n-o sa fie nici un atentat. Am citit, la mana a doua, ca oficialitatile franceze ar fi spus ceva de genul; ” la primul atentat, CE se intrerupe; nu putem juca fotbal etc .”, ceva cu sange si moarte. Cred ca avertismentul destul de transparent, catre Oculta Malefica, aia cu banul Ochiul lui Horus, avatar al lui Draqu, este: ar avea mai mult de pierdut decat de castigat in caz de atentat.
Conte, Din expunerea dvs. apare o anomalie.
Pe de o parte stim ca ca sunteti o persoana ubicua, un calator in timp, unul dintre nemuritorii ascunsi care manipuleaza istoria. Chiar Voltaire a spus despre dvs. ca sunteti „un om care stie totul si nu moare niciodata”.
Pe de alta parte spuneti ca v-ati supus caznelor specifice unui muritor de rand suportand vreo patru filtre, cred umilitoare pentru dvs.
Care este adevarul? Sunteti, sau nu sunteti Contele de Saint Germain?
Bravos conte, a-ti fost la finale la Paris, sunt invidios, aveti pensie competitiva….
Nasosule, „a-ti fost”??? AÈ™a scriu numai tinerii frumoÈ™i È™i liberi, instruiți la Baneasa! Corect, nu? Hehehe! Garfield, motanu de pe acoperiÈ™
Am fost dar nu pe bani de la stat…Motanule ai fost de curand la Paris ? ca sa concluzionez ca ai pensie competitiva si matale….
Te invidiez, conte, pentru cele doua finale. Voi fi si eu acolo dar abia spre sfirsitul lunii (nu lumii!) cind chiar si ecourile turneului se vor fi stins. Sper ca in Cartier Latin, in Pigalle sau Montmartre, cu ofertele lui secrete, totul e la fel, n-as vrea sa-mi refuz ceva!!
Vreau sa vizitez Sorbonne, pe care n-am vazut-o decit in poze!
Si mie imi place Franta. In ciuda tendintei corporatiste a tinerilor frumosi si liberi, pentru ca au si ei asta. In plina situatie de urgenta si alerta antiterorism, astia demonstreaza, uneori violent „antisistem” si pentru o societate „fara partide”. Dar francezii accepta ca e dreptul lor si chiar daca nu le impartasesc opiniile, inteleg ca tinerii au dreptul la la propriile experiente. Cand traiesti in Franta, constati ca oamenii sunt aproape la fel ca in Romania. Cu bune si rele. Doar ca au mai multi ani de bunastare si experiente democratice, care-i fac sa accepte, macar oficial, opiniile celorlalti.Mai ales ca, in Franta, a fi ipocrit e o calitate necesara bunei convietuiri si dezvoltarii istorice. Romanii care s-au integrat de multi ani in societatea franceza or sa va spuna ca singura bariera grea pe care au trebuit sa o treaca a fost imaginea de roman amarat si nemancat, umilit si frustrat produs al societatii comuniste, imagine impusa de conationalii nostri fara coloana vertebrala in scopul induiosarii si exploatarii emotionale a „generozitatii” franceze. Si francezii nu prea sunt generosi. Nu degeaba. Cand sunt obligati sa accepte ca nu esti mai rau decat ei, incearca sa te asimileze pentru ca meriti sa fii francez. In rest, Franta e frumoasa, francezii sunt guralivi spre simpatici, mult mai amabili decat ceilalti europeni si romanii cu scoala si cu educatie „de acasa” se simt aproape ca intr-o Romanie aspirationala.
P.S. Ai observat discrepanta dintre controalele riguroase de la intrarile in magazine, sali de spectacole, etc. si cele aproape superficiale din aeroporturi si gari? Sau, poate au vreun dispozitiv minune care te monitorizeaza complet de la intrare…
bravo conte, te invidiez, sper ca in anul viitor sa ma duc si eu la Paris intr-o vizita de cel putin o saptamana, dupa care trec pe la Londra, unde am mai fost de cateva ori, daca englezii au inventat democratia parlamentara, drepturile omului le-au fundamentat teoretic iluministii francezi, iar primul stat democratic, in afara Greciei antice, a fost cel francez de dupa 1789, e drept ca a durat aproape un secol pana sa scape de imparati si regi, dar Napoleon I a fost un mare reformator, unul structural, in pofida razboaielor de cucerire, pe mare nu a putut insa sa faca fata flotei engleze, revenind la ziele noastre Franta ramane un model de democratie, de respect al libertatilor si drepturilor omului dar si un stat in care calitatea nivelului de trai este pe primul loc in lume, gastronomia(inclusiv branzeturile de superclasa), vinurile, cognacul si sampania(cele mai bune din lume), moda si cosmeticele, muzica, literatura, arta si monumentele superbe, frumusetea peisajelor si farmecul francezilor adevarati, pana si masinile franceze au motoare de clasa, recunosc sunt un filofrancez si beneficiar al produselor franceze, dar si un filoenglez(am stat mai mult la Londra), din pacate tara s-a umplut de musulmani si odata cu ei s-au creat si premisele activitatilor teroriste, multiculturalismul si corectitudinea politica, combinate cu un ateism in crestere, pot macina temeliile acestei civilizatii deosebite.
De acord cu toate minunile pe care le avem si le folosim de la francezi. Cu mentiunea ca ei, unii, s-ar parea ca au uitat la ce folosesc unele cosmetice (si cei ce lucreaza in birouri sau se plimba prin magazine dupa pranz stiu ce vreau sa zic), corporatistii lor sunt mai fundamentalisti decat corporatistii altora si in privinta hranei, asa ca pacat de gastronomie si mai ales monstruozitatea aia cu sarbatorirea apostatului, ca nu le ajunge sa fie pur si simplu atei. Si observ astea pentru ca iubesc Franta.
@scepticule revoltat
eu traiesc de 15 ani la Paris printre colegi nu am simtit niciodata acest apriori atat de des acordat francezilor ca nu ar folosi nici apa nici sapunul. Exista insa in Franta si SDF adica „fara domiciliu fix) oameni care prefera sa doarma pe strazi si care intradevar put dar nu e o generalizare. Cat despre „corporatistii francezi” te inseli nu mananca nici la McDo nici la tot felul de „spelunci junk food”.
La gastronomie stau bine chiar foarte bine dar nu cauta super gastronomie in zonele turistice (Champs Elysee, etc ca acolo nu serveste la nimic). Turistul care mananca acolo este de obicei anglo saxon si nu cauta niciodata „gastronomie”.
Ca apostat, ma simt discriminat de comentariul dumitale.In cadrul libertatii optiunilor nedaunatoare altora, mi se pare de „bon ton” sa existe si o sarbatoare a apostatului. Eu unul habar n-aveam ca avem si noi, comunitatea desconsiderata a apostatilor, dreptul la sarbatoarea noastra.[ Am apostat din proprie convingere si in prezent cochetez cu agnosticismul. Daca prin a -teu intelegem anti un anume Dumnezeu ,si anume cel iudeo -crestino-islamic , atunci asta are sens, rspectivul este adeptul altui zeu /altor zei sau al niciunuia si nu vad de ce ar fi condamnabila o astfel de optiune libera]. Fac misto si nu fac, pana acum nu mi-am gasit un frate/o sora de ne-credinta.
Dici , SVP, dat-mi si mie un link ceva despre sarbatoarea apostatului.