Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]


Trăim într-o lume autistă. Transferarea tot mai mult în virtual a necesităților noastre curente (învățatul, distratul, comunicatul, aprovizionatul etc.), ne-a făcut să ne retragem în noi înșine nepermis de mult pentru sănătatea funcției noastre sociale.

Chiar și vociferarea pe forumuri este una perversă atunci când mesajele se încrucișează sterp, emise cu univocă și frenetică disperare, fără confirmare de recepție și fără răspuns.

Sunt insă situații când din deșertul destinațiilor mesajelor noastre vane se întrupează interlocutorul.  Atunci parcă îți ieși din pielea izolării tale ermetice și, pe durata unei conversații, guști din nou  bucuria exteriorului populat.

Mi se întâmplă asta ori de câte ori primesc răspunsuri care mă incită la răspuns.

În Revista Presei de sâmbătă am comentat, cu o nostalgie amară pe alocuri, evoluția unei publicații postrevoluționare de care am fost extrem de atașat mulți ani. Articolul meu, intitulat ” Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)” a fost postat și publicat pe forumul ultimului editorial din Dilema Veche al lui Andrei Pleșu, ceea ce m-a surprins, trebuie să recunosc, deoarece puncte de vedete anterioare, chiar mai puțin polemice, îmi fuseseră respinse.

La acest articol am avut un vizitator „“ interlocutor care m-a incitat la socializare. Am scos suspicios, prudent, un deget afară, să văd dacă nu-i furtună de nisip, după care m-am hotărât să-i răspund fără a mă mai interesa buletinul meteo.

Iată, în continuare, reacția interlocutorului pomenit la articolul meu (articol pe care îl puteți citi, dacă veți fi curioși, pe acest blog) și răspunsul pe care i l-am formulat, cumva din afara stării mele de forumist și blogger arțăgos.

În apărarea domnului Pleșu!

Conte,

Ma bucur ca ati revenit. Un insarcinat al prietenilor nostrii din Paris a confirmat ca mai sunteti in viata la patru ani de cand aflasem cu mare intristare despre moartea celui mai de seama orientalist care a iesit din coasta Transilvaniei. Cand ne pierdusem orice speranta, ati reaparut… Nu va veti indoi de admiratia mea netarmuita pentru destinul dumnevoastra ce face din Honigberger un butiquar si aventura lui Csoma de Köros o transforma in aventura unui dictionar…

Dar gresiti profund… in vorbele grele despre domnul Plesu, eu sunt Sherezada… Pentru asta am avut si argumente. M-am folosit de domnia sa pentru a elabora cateva concepte, cu ele mergem… Care duc inainte pozitia noastra, amenintata nu numai de idiotia maselor reeducate de Marx, de acum si de cateva alte concepte cum ar fi Modernitatea… ori batalia cu Elitele (Idolii?), Concepte trebuie noi sa facem. Nu sa ridicam la fileu un artag pentru o inconsecventa mai mult sau mai putin imaginara. Credeti ca Dilema e a lui Plesu?!

Conte, sa ma considerati in continuare discipolul si admiratorul dumnevoastra fidel. Asa cum ati incercat sa o atentionati pe Alteta sa Maria Antonia Josepha Johanna von Habsburg-Lothringen pentru pericolele ce o pasc, va revine in acest caz acelasi rol ingrat. Nu vom putea sa tinem piept celor care vor sa scoata ultimele radacini din acest pamant, daca nu vom scrie cartile, daca nu vom elabora conceptele care sa descurce marasmul creat de revolutionari…

Conte, o reverenta in amurg… Despre amicii nostrii nu pot sa va transmit decat ca merge prost… Casanova intreaba mereu de dumnevoastra dar sifilisul l-a ros pana la os. Byron e si el in Venetia, ar vrea sa va cunoasca… Transmiteti salutari contesei d’Adhemar…

al dumneavoastra in eternitate,

Radu Botta

Frustrarea orfanilor

Stimate domnule Radu Botta,

Permiteți-mi să încep prin a vă mulțumi în numele celor 3 destinatari ai mesajului pe care l-ați postat.

Primul destinatar, domnul Pleșu, sunt sigur că va lua notă de intervenția dumneavoastră. Mărturisea că își urmărește forumurile și, în fața unui gest nobil ca acesta, într-o lume dramatic dominată de nihiliști rudimentari, nu va putea rămâne insensibil la o atât de distilată solidaritate transfrontalieră.

Al doilea destinatar, Contele de Saint Germain, e imposibil să nu vă fi receptat deja mesajul cu antenele lui transcendente. Se va fi întrebat însă cum de nu v-ați încrucișat pașii până acum, din moment ce frecventati aceleași saloane, aceleași personaje, în, se pare, aceeași dimensiune exclusivistă.

În fine, ultimul pe listă, subsemnatul, un arțăgos uzurpator al numelui marelui Conte, din moment ce nici până azi nu am obținut de la el procura notarială pentru această formă de publicitate în barter. Având așadar o calitate lipsită de calități, nu îmi voi permite să mă refer la mai mult decât strict paragraful doi al mesajului dumneavoastră, singurul care, consider, mă vizează cu adevărat.

Cum am spus, îl îndrăgesc cu perversă obstinație pe Andrei Pleșu și cred că am lăsat să transpară această slăbiciune chiar mai mult decât mi-aș fi dorit. Că or fi fost și vorbe grele în tresăririle mele elegiace la adresa lui, e posibil. Eu însă le-aș numi, mai degrabă, vorbe orfane, din moment ce, pentru unul dintre părinți, ele nici nu există. Cunoașteți frustrarea orfanilor?

Poporul ăsta este de la natura sa confuz. Când mai venim să-i aburim și puținele lentile cu dioptrii bune pe care le mai are spunându-i, prin înțelepții noștri, că ticăloși nu sunt ăia pe care-i vede la televizor furând voturi în parlament ci aceia de pe margine care strigă „hoții”, îl băgăm într-o ceață metafizică din care nici reflectoarele cu halogen ale foamei și frigului ce or să vină nu-l vor mai scoate curând.

Pavăza pieptului dumneavoastră între Andrei Pleșu și mine este un gest cu valoare de simbol și poate fi, cinematografic, de efect. Ea apără însă ceva neamenințat. Resursă irosită, în vreme ce poporul român este tras pe roată fără vreo împotrivire. Pe amărâtul ăsta de popor în comă se ocupă cineva, în ultimul ceas, să-l pună la aparate ? N-ar fi cazul să o facem noi? Întreb și eu, ca prostu”™!

Contele de Saint GermainCrochiul de martiandrei plesu,Dilema Veche,forum,socializareTrăim într-o lume autistă. Transferarea tot mai mult în virtual a necesităților noastre curente (învățatul, distratul, comunicatul, aprovizionatul etc.), ne-a făcut să ne retragem în noi înșine nepermis de mult pentru sănătatea funcției noastre sociale. Chiar și vociferarea pe forumuri este una perversă atunci când mesajele se încrucișează sterp,...Blog politic si polemic