Florin Iaru – sindrom de pubertate prelungită
Florin Iaru face parte, ca și Valentin Stan, din specia agitaților zgubilitici (n.a. – zgubilitic: dus cu sorcova, cf. dicționar de limbaj colocvial). Nu pot să-i privesc  ieșirile intempestive de la televizor fără o crispare în abdomen, fără sentimentul de disconfort pe care ți-l dă imaginea unor degete, trepidând de parkinson, ce se chinuie să vâre ața în ac.
Mimică de puștan în fața oglinzii admirându-și primele tuleie, gestică de cocoșel țopăind și bătând din pinteni, exclamații stridente de chivuță căreia i-a scăpat basmaua în căldarea cu var.
Scriu despre el acum pentru că, la comportamentul pueril și ușor isteroid cu care aproape mă obișnuisem, i s-a adăugat de-o vreme (cam de când cu inițierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu) o schimbare de atitudine și de mesaj, o deviere spre portocaliu.
Prima dată am observat asta la o emisiune în care Monica Macovei, prin telefon, își debita gulgutele despre lovitura de stat. Vorbea la foc continuu, respirând ca sopranele, să nu piardă tempoul, Â și ori de câte ori cineva din studio încerca să intervină pentru o replică, domnia sa se făcea că nu aude și turuia mai departe.
La un moment dat, după vreo cinci minute de perorație fără punct și virgulă a procuroarei, a luat cuvântul, exasperat, Victor Ciorbea. Era în platou alături de moderator și de Florin Iaru și încerca din nou, după mai multe tentative nereușite, Â să răspundă aberațiilor tocmai rostite. Doamna Macovei însă nu se oprea. Pentru câteva secunde, discursurile celor doi s-au suprapus. Până când a intervenit un al treilea, dar nu moderatorul, cum v-ați fi așteptat, Â ci domnul Iaru. Ca să facă Â ce credeți? Să țipe la Victor Ciorbea și să-l muștruluiască pentru că nu e politicos și nu lasă o doamnă să vorbească.
După ce doamna Macovei a catadicsit, în fine, să se oprească, și a închis, Florin Iaru și-a continuat răfuiala din platou cu Victor Ciorbea. Ca să îl enerveze cu și mai mult spor, nu doar că s-a lăsat pradă surescitării sale de puber cu hachițe dar s-a transformat și în continuatorul de mesaj al antevorbitoarei. Cool, nu?
Mi-am adus aminte de această secvență aseară, când domnul Iaru și-a mai dat o dată în petec.
Era la RTV, unde Cătălin Striblea prezenta imagini cu declarații bizare ale lui Traian Băsescu. Venise la rând scena în care Băsescu – Căpitanul de pe Biruința este sculat la miezul nopții de adjunctul lui pentru a fi anunțat că tocmai a devenit din nou tată de fată. Comentariul lui TB în interviul prezentat de Striblea a fost: ” îmi venea să arunc cu papucul după el și să-i strig: bine bă, pentru atâta lucru vii tu să-l trezești pe căpitan la ora asta?”.
Invitații din studio își digerau încă stupoarea după o astfel de confesiune de soț și părinte iubitor când a intervenit zglobiu, cu grimase de Jerry Lewis, cu mâinile zburătăcind stoluri imaginare de țânțari, cine altul decât chiar el, șturlubaticul Florinel.
„Eu îl înțeleg pe Traian Băsescu. Nu trebuie să-l criticați. E o reacție normală și umană a unui tată care are o fată și își dorește un băiat”.
Știți că, la pubertate, tinerii simt mai mult decât oricând nevoia să-și găsească idoli, să aibă un debușeu pentru sentimentele lor impetuoase ce descoperă și experimentează datul în clocot.
Florin Iaru pare a fi în plină efervescență a căutării de idoli. Și-a găsit, după „idolița” cu breton, de la telefon, și  idolul cu tichie, din politichie.
De-asta zic: să-l privim fără nerăbdare pe Florin Iaru. Să așteptăm să-și finalizeze această pubertate prelungită și să-l judecăm după aia. Băiat rău nu e. Doar că se maturizează în 20 de ani cât alții într-un an.
https://www.conteledesaintgermain.ro/florin-iaru-sindrom-de-pubertate-prelungita/02-08-2012PolemiceCatalin Striblea,Florin Iaru,Jerry Lewis,Monica Macovei,RTV,Traian Basescu,Valentin Stan,Victor CiorbeaFlorin Iaru face parte, ca și Valentin Stan, din specia agitaților zgubilitici (n.a. - zgubilitic: dus cu sorcova, cf. dicționar de limbaj colocvial). Nu pot să-i privesc  ieșirile intempestive de la televizor fără o crispare în abdomen, fără sentimentul de disconfort pe care ți-l dă imaginea unor degete, trepidând...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
SCĂLÂMBUL: http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2012/08/02/scalambul/.
Conte,ce dracu’, și tu ești poet,ar trebui să-ți înțelegi confrații!Așa sunt poeții,un pic sonați.Ce,Dinescu este mai întreg la minte?Sau răposatul Adrian Păunescu?Haida de!să-i lăsăm pe poeți în plata lor și să fie judecați la „Judecata de Apoi” a poeților(șintagma este a lui Eugen Barbu).Pe forumul Adevărul m-am ciondănit și eu cu Iaru,uneori m-a enervat,dar în final am cedat eu.Totuși,și el și Dinescu au fost în tinerețe poeți buni,chiar vor rămâne în istoria literaturii române.Ce bălmăjesc ei pe la TV(ca și Eminescu pe la Timpul…) nu se pune.Pe creatori,inclusiv pe Cărtărescu(sâc!nu sic!),îi voi ierta întotdeauna chiar dacă spun inepții.Îmi sunt simpatici aprioric și nu voi putea să-i judec niciodată.
Iaru a fost unul dintre cei mai vocali suporteri ai lui Nicusor Dan… Nu pot sa cred ca te surprinde baseala sa !?!
Ma surprinde in masura in care l-am vazut de cateva ori contrandu-se destul de dur cu basisti notorii. Sustinerea lui Nicusor Dan a fost pentru multi o chestie trandy. Cred ca si pentru el. „Luna asta se poarta tricouri de plasa. Campania asta se poarta Nicusor Dan”.
Asta e farmecul lui. Poate te deranjeaza ca e imprevizibil si spontan. Spre portocaliu n-am vazut sa alunece.
Aoleu! Iar am nimerit peste un favorit de-al tau.
Ce sa fac, mai am si scapari.
Nu-i rau spus. Ce-ar fi internetul fara favoriti. Fara cativa pe care sa-i citesti cu placere, stiindu-i neinregimentati sau inregimentati un pic de partea ta. : ))) Chiar ma gandeam ca spontaneitatea lui, faptul ca spune ce-i vine, ce gandeste, aduce un lucru asemanator prospetimii pe care i-ai recunoscut-o lui Florin Negrutiu. Ultimul lui paragraf din editorialul recent contine un adevar important: alegerile nu sunt respectate la noi. Nu sunt respectate de cei din sectiile de votare si nici de cei care voteaza nu sunt respectate cum trebuie. Nu luam in serios greutatea reala a votului nostru, altfel am insista sa se desfasoare impecabil totul.
Eu nu l-am vazut recent pe Iaru, dar, din cat l-am vazut in trecut, ii vin bine descrierile tale. Transmite o agitatie care le poate fi neplacuta unora. Ai scris bine si m-am distrat. 🙂