Scorul acestui articol
[Total: 207 voturi. Media: 4.9]

 

Și acest lucru este complet anormal. Chiar toxic. Chiar inuman.

Dar, într-o „ždemocrație” ca a noastră, fuÈ™erită precum schimbarea costumelor în antract,  prin năpârlire (È™i atât) a unui regim totalitar, unora li se pare acceptabil. Ba, chiar mai mult, li se pare a fi calea bună de oferit copiilor lor.

Ce nu e in regulă cu un astfel de învingător perpetuu? Simplu: lipsa lui de reprezentativitate È™i legitimitate.

Un partid, „žpartidul”, bun „“ rău, iubit „“ urât, de stânga „“ de dreapta, are în spate oameni. Oameni de rând care au dreptul, o dată la 4 ani, cel puțin teoretic, să decidă asupra viitorului lor. Prin votul încredințat de aceÈ™ti oameni, aleÈ™ii (partidul)  primesc È™i reprezentativitate È™i legitimitate.

În schimb securitatea, ca instituție de forță, are în spate informații, secrete, cătuÈ™e. CătuÈ™ele, care nu sunt nominalizate explicit în inventarul logisticii sale, reprezintă veriga crucială, care închide lanțul. Lanțul dominării prin frică, lanțul È™antajului, lanțul terorii. Acest lanț este cheia succesului fără greÈ™. Un lanț ruÈ™inos È™i descalificant pentru o națiune.

Securitatea (oricum ar fi rebotezată, la camuflaj, de diverse regimuri) nu este aleasă de oameni. Ea se alege È™i se perpetuează singură. Prin sistemul ocult pe care îl conduce. Reprezentativitate È™i legitimitate, aÈ™adar, derizorii spre deloc. Și nici acest „žderizoriu” nu este dobândit direct, la vedere, ci prin procură È™i, mai ales, prin abuz de manevre subterane.

Mărturisea o doamnă ministru de pe vremea lui CeauÈ™escu, nu-i rețin numele, că ea, ca reprezentant de vârf al PCR, era sfătuită de colegii din Comitetul Central să nu-l reclame pe Traian Băsescu pentru hoțiile cu care il prinsese (pe vremea când era la Anvers), deoarece acesta, ca om al securității, era mai puternic decât partidul.

Leg această mărturisire de zecile de denunțuri penale transmise către DNA (brațul înarmat al binomului, deci al securității) de corpul de control al primului ministru Victor Ponta (reprezentând partidul) după preluarea mandatului din 2012. Niciun ministru al vechiului regim (susținut de binom) nu a fost anchetat È™i trimis in judecată de DNA. Mâinile securității se spală între ele!

În schimb, ieri, dat fiind contextul, impotriva partidului (a premierului Grindeanu, a ministrului justiției Florin Iordache È™i a răului planetar suprem Liviu Dragnea), securitatea, prin DNA, a deschis cu viteza luminii o anchetă în legătură cu emiterea ordonanței de urgență privind modificarea codului penal.

De-ale intimidării, fricii È™i mizeriei morale ce domină scena politicii româneÈ™ti.

***

Mi se reproÈ™ează că sunt subiectiv, că țin cu PSD È™i că îi critic doar pe iohaniÈ™ti È™i binomiÈ™ti. Un grad de subiectivism mi-am recunoscut de mai multe ori pe acest blog. Nu sunt însă de acord că aÈ™ ține, generic, cu PSD. Am detestat È™i am criticat PSD pentru mineriade, pentru unele hoții scandaloase din timpul guvernării Năstase, pentru baronii săi hrăpăreți, pentru ruperea USL.

Pe de altă parte, nu am putut să nu constat că ceea ce a urmat  după preluarea puterii de către Traian Băsescu È™i PDL a întrecut cu mult în rău È™i dezastre toate regimurile din 1990 È™i până atunci. În consecință, mi-am concentrat criticile pe acest cancer odios È™i pe metastazele lui mutilante.

Astăzi ce observ? Că țara este condusă. ocult, de securitatea botezată de conjunctură SRI „“ DNA, că se practică la greu È™i parcă mai pe față decât în anii 80 poliția politică È™i fabricarea de dosare cu dedicație, È™i că a apărut o nouă clasă de protestatari, de apostoli ai străzii, „žtinerii frumoÈ™i È™i liberi”.

Care „žtineri”, prin comportamentul lor, marcat de intoleranță, de fanatism, de cultul puÈ™căriei, de o iubire aproape mistică față de Laura Kovesi, de refuzul de a accepta rezultatele alegerilor, de apetența pentru haos, de înlocuire a raționalului cu visceralul È™i, mai ales, de sentimente violent anti PSD, aduc mai degrabă a membri din Legiunea Arhanghelului Mihai decât a ceea ce ei ar dori să fie considerați, niÈ™te luptători intransigenți pentru adevăr, pentru cinste, pentru legalitate, pentru moralitate.

Nu poți să te pretinzi astfel È™i să vezi doar răul unei jumătăți de lume, aceea pe care o conteÈ™ti tu. Nu i-am auzit pe aceÈ™ti luminați exploratori de lumi virtuale indignându-se că Laura Kovesi a plagiat în teza sa de doctorat, sau că a pus la păstrare dosarul de fraudă al fratelui ei, nici că NicuÈ™or Dan a solicitat È™i a primit fonduri de campanie pe contul personal, ori că preÈ™edintele Iohannis a uzat de fals în acte publice ca să-È™i însuÈ™ească niÈ™te case din Sibiu, pe când era primar al Sibiului. Și nici de multele erori È™i abuzuri juridice ale DNA, relevate de martori È™i presă È™i sancționate cu amenzi grele de CEDO, nu par a se sinchisi aceÈ™ti justițiari cu cip, scoÈ™i cu miile în stradă, la comandă, de ceva ce au naivitatea să-È™i închipuie că ar fi o reacție naturală a societății civile.

Dacă îi analizați cu atenție È™i obiectivitate, veți vedea că aceÈ™ti arhangheli ai dreptății, de rit iohannist, au un singur lucru major care-i uneÈ™te: ura față de PSD. În rest, principii, valori, idealuri pentru țară: zero! Gargară ca să se amăgească singuri, în momentele de îndoială, că servesc o cauză nobilă.

De-asta par eu a apăra PSD-ul în această perioadă. Pentru că sunt mai informat È™i mai dornic de a face ca adevărul È™i normalitatea să izbândească, decât cei care scandează transfigurați, cu sete de sânge, ca la luptele de cocoÈ™i: „žDNA să vină să vă ia”!

Ceea ce vedem în aceste zile este un nou război între partid È™i securitate. Cele ale momentului. Între acestea două, prin prisma istoriei dar È™i a actualității, nu mă pot aÈ™eza de partea securității! Oricâte rele s-ar pune în cârca partidului.

Să È™tie cei tineri È™i înflăcărați: marile orori, marile crime, marile tragedii umane din timpul regimului comunist, Canalul, Gherla, PiteÈ™ti È™i multe, multe alte grozăvii, au avut în prim plan securitatea, nu partidul. Ar fi atât de simplu să vă documentați È™i apoi să reflectați.

Cât despre evoluțiile de ultimă oră, ele se apropie tot mai mult de o confirmare a titlului acestui articol.

Explozia de participare de ieri are o singură explicație, asupra căreia m-am oprit într-un text anterior: nehotărâții de la alegeri! AceÈ™tia sunt cei care au îngroÈ™at rândurile manifestanților. AceÈ™tia au văzut într-o parte o grupare gălăgioasă, ofensivă, È™i, în partea cealaltă, un PSD pasiv, apatic, iluzionându-se că replica măririi pensiilor È™i a aprobării bugetului ar putea fi suficientă pentru calmarea spiritelor. Mulți dintre cei care la alegeri nu s-au dus să voteze din lehamite față de ambele tabere, au interpretat pasivitatea PSD ca o recunoaÈ™tere de vinovăție. Și s-au alăturat protestatarilor. Acum e foart greu să mai fie întorÈ™i din drum.

PSD a greÈ™it grav nereacționând cu aceeaÈ™i monedă la primul protest masiv din BucureÈ™ti. Încă ar mai fi timp, în acest weekend, să le demonstreze triÈ™tilor È™i revoltaților săi susțintori că nu au fost părăsiți, că există, totuÈ™i, o conducere a partidului È™i o determinare a acesteia de a duce lupta până la capăt.

Mă îndoiesc, însă, că se va găsi temeritatea necesară unei astfel de decizii.

Dacă nu se va găsi, vorba cuiva celebru: asta este”! Vom mai parcurge o dată ciclul de după Colectiv, având È™ansa să mai sperăm la o mică bucurie a revanÈ™ei peste 2 ani, la prezidențiale.

Contele de Saint GermainEditorialeamenzi CEDO,binomul SRI-DNA,epoca Ceausescu,iohanisti si binomisti,Legiunea Arhanghelului Mihai,lupta dintre partid si securitate,mizeria scenei politice romanesti,partidul si securitatea,reprezentativitate si legitimitate  Și acest lucru este complet anormal. Chiar toxic. Chiar inuman. Dar, într-o 'ždemocrație' ca a noastră, fuÈ™erită precum schimbarea costumelor în antract,  prin năpârlire (È™i atât) a unui regim totalitar, unora li se pare acceptabil. Ba, chiar mai mult, li se pare a fi calea bună de oferit copiilor lor. Ce...Blog politic si polemic