Eu cred!
Â
MOTTO
Eu cred ca pamintul e plat
asemeni unei scinduri groase,
ca radacinile arborilor il strabat
atirnind de ele-n gol, cranii si oase,
ca soarele nu rasare mereu in acelasi loc
si nici nu rasare acelasi soare,
ci tot altul dupa noroc
mai mic sau mai mare.
Eu cred ca atunci cind sint nori
nu rasare nimic, si ma tem
ca s-a sfirsit definitiv cu sirul de sori
lunecind dinspre iad spre eden.
Atunci trimit pasari dresate
cu ochiul bun si cercetatoare,
care sa-mi spuna-ncotro trebuiesc indreptate
cimpiile, sa-ntilneasca alt soare.
(Nichita Stănescu „“ Laus Ptolemaei „“ Cîmp)
Â
Eu cred că o profesiune de credință este cu atât mai prețioasă cu cât reprezintă mai fidel natura genuină a autorului. Nu valoarea ei de adevăr sau de fals îi stabilește caratele ci gradul ei de fidelitate față de original, de adecvare cu Eu-l profund.
Eu cred că erudiția nu este nici condiție, nici garanție pentru asigurarea celei mai oneste reprezentări a mea de către mine însumi. Depinde cum mă transformă acumulările. Dacă ele exaltează reflexele mimetice, instinctul de conchistador sau de gladiator, mă pot transforma, în cel mai bun caz, într-un câștigător de bătălii dar nu și într-un învingător. Invingător înseamnă să-ți îndeplinești menirea. Iar menirea este cea înscrisă în zestrea Eu-lui profund.
Eu cred că prea puțini dintre noi posedă filtre de discernământ  îndeajuns de puternice pentru a le proteja Eu-l profund de forța corupătoare a mentalului colectiv, a invaziei informaționale manipulatorii.  Rezultatul : mintea, în loc de a rămâne controlată de sursa ei, devine controlată, uneori într-un mod foarte subtil și interesat, de surse adoptive, din afară.
Eu cred că fiecare om are în sine  o lume proprie, adevărată, ideală, marcată de unicitatea sa. Este o lume cu care se naște, diferită de cealaltă, de lumea tuturor, zisă reală. Cei mai mulți, copleșiți de această înzestrare demiurgică, aleg însă, cum se ivește o răspântie, drumul exilului. Un exil în lumea exterioară, acolo unde preiau alții efortul conducerii vieții și minții lor.
Eu cred că adevărații oameni, cei pe care îi respect și în compania cărora mi-ar plăcea să îmi diversific singurătatea, nu se rușinează și nici nu se lasă striviți de lumea lor de la natură, oricât de imperfectă, de utopică, de băsmuită, de contestabilă Â ar părea aceasta privită din afară.
Lumea lui Ptolemeu s-a construit în jurul unei erori. Dar cât de fascinantă a rămas totuși, peste timp, această lume și cât de autentic, cât de iubit, cât de prețios este și astăzi  Ptolemeu pentru curajul de a fi rămas fidel  erorii sale, atât de fecunde. Iată, până și Nichita si-a cerut o a doua rezidență, în lumea lui Ptolemeu. Cererea lui, transmisă prin curieratul universal al limbajului poetic, s-a intitulat „Laus Ptolemaei”.
Cine dorește să stabilească o legătură între aceste gânduri notate pe fugă și vehemența cu care persoane dragi mie de pe acest blog mi-au amendat o postare recentă, calificându-mă drept xenofob, ultranaționalist etc., este încurajat să o facă.
Vă rog să acceptați însă că și cineva ca mine, de dimensiuni microscopice, are dreptul la lumea lui și poate avea mândria (ori încăpățânarea) de a se prezenta  în lume cu ea, așa cum este.
https://www.conteledesaintgermain.ro/eu-cred/10-09-2011EditorialeEu cred,Eu-l profund,Laus Ptolemaei,Nichita Stanescu MOTTO Eu cred ca pamintul e plat asemeni unei scinduri groase, ca radacinile arborilor il strabat atirnind de ele-n gol, cranii si oase, ca soarele nu rasare mereu in acelasi loc si nici nu rasare acelasi soare, ci tot altul dupa noroc mai mic sau mai mare. Eu cred ca atunci cind sint nori nu rasare nimic, si...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
Stiu ca tinta postarii am fost eu, din moment ce te referi la persoane dragi tie care te-au calificat drept ,,xenofob, ultranaționalist etc.”. N-am de gand acum sa mai discutam acel subiect, ce am avut de spus am spus si cu asta basta. Nu consider subiectul inchis, vom putea sa mai discutam atunci cand vei mai aborda subiectul, ceva imi spune ca vei face asta negresit.
In ciuda diferendului avut te respect pentru ceea ce scrii si modul in care o faci. Postarile tale nu ma lasa indiferent, chiar si prea desele tale articole cu telectuali basescieni pupincuristi de genul lui preshu, patapievici, liicheanu sau limbaes le citesc. Eu unul am renuntat sa mai scriu despre astfel de gunoaie telectuale care se pretind a fi ceea ce nu sunt si n-au fost niciodata.
Ma doare TACEREA ta, draga CSG! Deschid blogul tau in fiecare zi si vad ca te incapatanezi sa nu mai scrii nimic. Chiar n-ai ce sa scrii? N-as crede. Esti inca suparat? Suntem totusi oameni maturi, nu copii. N-ai niciun chef? Pot sa inteleg asta, chit ca vara abia a trecut odata cu starea de relache binevenita.
Scena politica a inceput sa se mai anime, vezi ,,demiterea” lui labaroiu de vineri. Chiar n-ai nimic de zis? Urmeaza o toamna fierbinte, urmeaza un an electoral in care va fi ca la Rovine. Stiu ca esti pe aceeasi parte a baricadei cu mine, asa ca iti spun doar un singur lucru: scrie! Sunt convins ca sunt multi cei care asteapta sa te citeasca! OK?
Draga Hendrix, nu-ti face probleme. Nu seria de comentarii la care te referi reprezinta cauza reducerii strocului. Ce-a fost de spus pe tema aia s-a spus (si de catre voi, adica tu, Piticul Prono si Radu, dar si de catre mine). Am decis sa scriu mai rar pe blog dupa ce m-am intors din concediu, in asteptarea unor evenimente si stiri care sa ma stimuleze. Nici vorba sa fiu suparat si, vei vedea, de indata ce se va ivi vreun motiv de majora enervare politica, imi voi pune si eu mainile-n brau, poalele in cap si voi iesi la tipurit.
Iti multumesc pentru vorbele frumoase din text si gandurile frumoase din context si ramane cum am stabilit: sa se-ncalzeasca toamna (cum spui si sper) si repede imi pun slipul si ma prezint la plaja.
Draga Conte, nu fii descurajat. Sumarele mele lecture religioase mi-au dezvaluit un lucru fundamental: deznadejdea vine de la diavol, speranta de la Dumnezeu. Trebuie sa le induram pe toate cu intelepciune si darzenie.
Marturisesc ca am gasit foarte interesante articolele lui Dinu Patriciu despre UE. Sa nu scapam din ochi nici oamenii de calitate, trivia scarbeste si deprima.
Iti doresc multa inspiratie si urmaresc cu drag postarile tale!
Conte,nu mai scrii nimic?!Hai,că plânge massa,poporul te așteaptă!Sper că nu ești supărat,iată „lume bună” te curtează.Fiindcă așa este cu Ptolemeu geocentricul,creatorul este în centrul Universului și „poporul” se învârte în jurul lui.Se învârte până amețește…dar asta este altă poveste/parabolă.Fiindcă noi suntem creatori egocentrici,nu soldați.Hai,mai scrie ceva,îmi place stilul tău!
Parcurg o zona cu turbulente si, in plus, aproape toate sunt descurajant de anoste in ultima perioada. Sunt din ce in ce mai rare subiectele care sa ma incite si, in aceste conditii, prefer sa comit texte si trame pentru un proiect al meu,mai vechi dar obsedant. Multumesc pentru sufletul pe care l-ai pus in ultimul mesaj si te asigur ca sunt aici, atent, cu pusca la umar. Doar ca m-am cam saturat sa trag la iepuri si rate (gaste?); astept vanatul mare!
Draga Conte, dacă ajungi la adresa
http://passacaille.blogspot.com/2011/09/le-mozart-noir-joseph-boulogne.html o sa ai plăcuta surpriză de a-ți regăsi o rudă la fel de elegantă, dar muzicală. Cu deosebită considerație È™i simpatie, Zoe Petre
Stimata doamna, va multumesc pentru atentia si vorbele frumoase cu care ma rasfatati. Nu stiu daca le merit dar ma bucura ca si cum le-as merita.
http://luptadeclasa.wordpress.com/
Este mai ușor de suportat dezamăgirea, când înțelegi că poate veni numai de la cei care n-au făcut decât să amăgească. Ceea ce nu înseamnă că trebuie chiar toți să ne transformăm în fiare politice – creaturile care văd dușmani, ai democrației și ai lor personal, în oricine-i contrazice sau nu li se supune.
Mesajul tau poate fi interpretat foarte divers, in functie de cine intelege, cine amageste, cine este considerat fiara politica. Eu unul nu sunt foarte lamurit daca e de bine sau nu in ceea ce ma priveste. Peste asta, insa, ma bucur sa te mai vad pe-aici.
Conte, I am right, you are wrong but I”™m ready to die for your right to be wrong. Este inevitabil sa ajungem la cuvinte grele daca vorbim doar de Basescu. Daca chiar te credeau ultranationalist si xenofob, nu cred ca mai scriau la tine pe blog ! De fapt tinem si noi la tine si cred ca tiata lumea te-a identificat ca un etalon, de aici poate violenta unora.
Nu cred ca cineva ti-a interzis dreptul la opinie. Insa actualul regim isi bazeaza supravuetuirea pe oameni disperati, care nu gandesc limpede. Lupta cu diavolul presupune luciditate si echilibru iesite din comun.
Si eu percep o propaganda fara precedent dusa contra poporului roman pe toat esaloanele. Presedintele ne spune ca suntem lenesi, ticalosi si ca nu il meritam. Nemtii stramba din nas cand ne vad, dar numara linistiti banii adusi din Romanii, austrieciine-au acaparat gazul, FMI face experimente pe noi iar UE este de fapt finantata de Ro. Maghiarii si rusii ne spun ca suntem o natiune falsa. Iar ardelenii sunt romani puri (sau germanizati), nu ca corciturile de bucuresteni. Daca intr-adevar suntem un popor unit si de bun simt, ar trebui sa iesim din marasmul asta. O sa vedem cum. Daca nu, nu.
Credo ergo sum.
————————————
Am fost oarecum surprins de această confesiune a CdSG,o adevărată spovedanie intelectuală.Mai întîi am vrut să laud textul,care este excepțional din punct de vedere literar și care poate sta în orice lucrare de „autor”.Felicitări conte,m-ai dat gata,nici nu știam cu cine am de-a face.
Apoi am vrut să analizez poziția autorului ca cetățean,ca intelectual,ca om.Și aici mi-am zis că omul are dreptate,are dreptul la la opinie,la libertatea proprie,la EUL lui individual,la personalitatea lui.Apoi am analizat poziția intelectuală,a raportării EU-lui la condiția profesională și a grupului social presupus;și aici mi-am zis că da,poziția este corectă,este pozitivă,este progresistă(sic) și umanistă,dar cumva livrească;fiindcă poziția intelectuală propusă nu este o soluție „deschisă”,este o soluție individuală,un fel de închidere în propria carapace.Contele alege doar „ideea-spusă sau scrisă”,nu-l interesează sabia luptei.
În final m-am gândit la acest text,la acest om și la acest intelectual ce fel de cetățean o fi el.Cum,adică,vede interacția Eu-grup intelectual-restul lumii?!Ce așteptări,ce dorințe,ce vise poate avea din „exterior”?!Oare,dacă vede că alături de el are loc o crimă,ce face?!Oare,ca cetățean,poate avea o atitudine civică?!La o adică,poate lupta pentru o idee înj slujba altora?!Probabil că este suficient scrisul….
Oamenii,bărbații,cetățenii trebuie să fie și luptători;luptători pentru binele propriu și pentru binele celorlalți.Și,uneori,nu sunt suficientele numai vorbele,este nevoie de lupta cu armele luptei.Dar,într-adevăr,sub arme muzele tac!…
Fiindcă a început cu un motto din Nichita Stănescu(unul din poeții mei preferați),am să-i dedic și eu contelui o poezie din același autor:
Tocirea
—————-
„Soldatul mărșăluia,mărșăluia,
mărșăluia
până când
până la genunchi
piciorul
i se tocea,i se tocea
i se tocea
până când
trunchiul
până la coaste
i se tocea,i se tocea
i se tocea
până când
până la sprâncene orbea
orbea,orbea
până când
părul lui iarbă neagră era
iarbă neagră era,iarbă neagră era.
Un cal alb venea
și o păștea
și o păștea,și o păștea.
I-ha-ha,i-ha
i-ha.