Et pourtant…
(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat „Indicatii pretioase”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/indica-ii-pre-ioase)
J’arracherai, sans une larme, sans un cri
Les liens secrets qui dechirent ma peau
Me liberant de toi pour trouver le repos
Et Pourtant.. Et Pourtant..je n’aime que toi…
(Charles Aznavour „“ Et pourtant…)
Citesc și eu forumurile articolelor domnului Pleșu. Uneori mai și scriu pe ele. Mi se par interesante, crude, colorate, vii, și peluză grobiană de stadion dar și tribună promițătoare de cenaclu, pe scurt, mi se par adevărate. Adevărate nu în sensul absolut ci pentru lumea pe care o reprezintă, lumea cititorilor lui Andrei Pleșu. De aceea sunt surprins să constat că pentru analiza acestei lumi, totuși complexă și care, în plus, mai este și pleșucentrică, autorul a optat pentru mijloace reducționiste: scara binară și tonul persiflant.
Forumiștii domnului Pleșu sunt în viziunea dânsului fie negri ca noaptea („žproști volubili și țîfnoși”), fie albi ca ziua („žoameni cuviincioși a căror prezență e consolatoare”). În vesper dar și la auroră, când cele două semilumi se întrepătrund, autorul le descoperă și însușiri comune, evident invocate în pandant cu disprețul său de aristocrat al conivenței. Astfel , indiferent că aparțin zilei sau nopții, toți forumiști lui AP „își joacă mușchii prin subsoluri de pagină”, au o mentalitate de „žautori de subterană” și, pentru că sunt ignobili prin definiție și lași prin constituție, se ascund sub anonimatul nick-ului.
În vreme ce domnia sa debordează de curaj semnând ce scrie dar scriind ce trebuie. Noroc că suntem o țară liberă și nu-l obligă nimeni să-și semneze și atât de temerarele tăceri. Vă închipuiți cum ar suna: „žNu mă pricep la istorie, nu contez pe competența mea, nu mă pronunț în legătură cu „žtrădarea” regelui Mihai. Semnat: Andrei Pleșu, Directorul Institutului de Istorie a Religiilor, Doctor în istorie”. Mobilizator!
Există o explicație a modului în care Andrei Pleșu își tratează azi forumiștii. Aceasta este foarte asemănătoare cu explicația modului în care Traian Băsescu își tratează azi poporul. Statistic, fiecare dintre cei doi mici șefi de lume stă, în clipa asta, foarte prost la capitolul „žîncredere a electoratului propriu”, lucru care-i face peste măsură de nervoși, ostili până la sancționarea acestui electorat. Ca-n dragostea înșelată. Invit, pe oricine nu mă crede, să verifice forumurile lui AP din ultimul an și o să se convigă că, într-o proporție covârșitoare, la articolele vizând actualitatea politică românească, contestatarii săi sunt mult mai numeroși decât, laolaltă, admiratorii și neutrii. Iau ca exemplu ultimul articol al lui AP din Adevărul, acela referitor la Doina Cornea. Din 55 de comentarii 43 sunt critice, 7 neutre și 5 laudative. Și asta după ce comentariile din primele 2 zile au fost șterse, din motive care, desigur, n-au nimic de-a face cu cenzura. Pentru un scriitor cu talentul și carisma lui Andrei Pleșu, al cărui succes la public până nu demult îl făcea și pe Gabriel Liiceanu să-și recunoască gelozia, o astfel de schimbare de polaritate în rândul cititorilor poate fi resimțită cu duritatea unuia dulter.
Andrei Pleșu o fi dânsul apolinic așa, în general, dar când vine vorba de brendul personal devine, iată, ceva ce nu există: un soi de …dionisiac agresivo – depresiv .
Nu își poate reprima impulsul de a o face dintr-o singură suflare pe Dana Grecu prost crescută, ignorantă și de reacredință, nici de a o gratula pe altă doamna care, altfel, zice că îi e „žsimpatică” (just compliment de plasare în derizoriul) și în a cărei cordialitate a crezut (albul de zi), cu aprecierea că ar  fi expusă „pornirilor oarbe ale luptei ideologice” (negrul de noapte).
„Nu înțeleg”! pare a spune domnul Pleșu, precum Brânzovenescu: „am scris destule rele despre Traian Băsescu” et pourtant „žnu se pune, stau sub o etichetă de nedezlipit”. Păi cum să se pună, maestre, dacă dumneata citezi din ispravnicul (de la isprava din Parlament) Sever Voinescu precum din Mahabharata, ca și cum el ar fi fratele dumitale, Pandavas iar Băsescu Kauranas; cum să se pună, dacă dumneata ne-ai procopsit cu lubricul Teodor Baconschi (pe care ni-l recomanzi in continuare), sub ministeriatul căruia ne-am rupt de Franța și Germania? Lumea citește și înțelege, asta este explicația: ET POURTANT, TU N”™AIME QUE LUI… LUI de la Cotroceni!
Domnul Pleșu e furios pentru că are impresia că noi l-am părăsit pe dânsul. Eu îl corectez: dânsul ne-a părăsit pe noi. E o nuanță care ar trebui să-l facă mai bun și mai îngăduitor; să-l ajute să ne-nțeleagă răbufnirile și, poate, să nu mai afirme cu atâta trufie de boxeur la declarațiile de cântar: „O să fac la fel și de-aici înainte”.
Nu eu ci Nicolae Iorga a afirmat: „žOmul cinstit spune totdeauna de ce s-a schimbat, celălalt tăgăduiește orice schimbare”. Iar Iorga nu e un „žsimplu forumist”.
https://www.conteledesaintgermain.ro/et-pourtant/27-06-2011EditorialePolemiceAdevarul,andrei plesu,Aznavour,Dana Grecu,Dilema Veche,Doina Cornea,forum,Nicolae Iorga,regele Mihai,Sever Voinescu,Teodor Baconschi,Traian Basescu(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat 'Indicatii pretioase', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/indica-ii-pre-ioase) J'arracherai, sans une larme, sans un cri Les liens secrets qui dechirent ma peau Me liberant de toi pour trouver le repos Et Pourtant.....Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
În atmosfera asta demențială există două obsesii:obsesia politică numită băSSecu a unei popoulații care este anticomunistă,anticapitalistă și prosecuristă în același timp,și obsesia intelectuală despre Andrei Pleșu(un „fost” comunist,securist,mason,filosemit până la trădarea intereselor naționale,proamerican și mare „sugativă” de fonduri…europene).Mărturisesc că nu înțeleg „fenomenul” Andrei Pleșu fiindcă opera lui nu este atât de remarcabilă încât să rămână un „nume” în cultura și literatura română.Totuși,el produce obsesii,iubiri pătimașe și ură.Oare,de ce?!Nu cred că doar fiindcă este un fel de „tartore de școală nouă”;mai degrabă fiindcă „scriitorii” vor și ei să aibă acces la fondurile publice și acest lucru nu se poate face decât prin filiera mafiotă Pleșu.Judecând numai politic,băSSecu și Pleșu sunt deopotrivă vinovați pentru starea de subcultură a populației României,chestie care,pe scară istorică,poate fi considerată trădare.
Si eu am facut in comentariul de astazi o paralela – nu la fel de drastica precum a ta – intre cei doi. Vorbim pana la urma de faptul ca intersectia pacatelor politicianului cu pacatele intelectualului (a)plecat este o multime nevida.
„Et pourtant” al lui AP seamana cu „si totusi iubirea” al altui AP, mare iubitor si el de fund de presedinte mesianic. Zic si eu, ca prostul volubil si tafnos, ca nu toti pot fi oameni cuviinciosi cu prezenta consolatoare ca alde @luc si @Ingineru. Plus de asta, conu Plesu asta mai e si nesimtit, o lasa pe biata Alma sa-si duca singurica crucea pt. furtul din Parlament, dar nu-i bate obrazul gros putorii de Cotoy sa puna si el mana s-o ajute, ca doar i-a fost complice la ciordeala. Asa-i cand intelectualu nostru trece de la J`accuse in jacuzzi.
Daaa, am vazut cum il critica AP pe baseecu, cu dragoste si grija, ca alalalt AP pe Nea Ceasca. Aloo, Crin, i-auzi ce zice nen-tu Plesu, cica o sa te iubeasca si pe tine abia cand o sa-i rasplatesti valetii asa cum o face acum Traian!
Iata cum si Paunescu critica regimul Ceausescu:
…
În lunga și ploioasa noapte deci
Prin care și tu țara noastră treci,
În noaptea marilor fărădelegi
În noaptea secolului douăzeci,
Când nu Bălcescu se născu, ci noi,
Când nu Viteazu se născu, ci noi,
Când ne trezirăm în lumină goi
Că de durere ni se umflă nara,
Aflarăm că se poate întreba
De-a lungul ori de-a latul cineva :
Pe mâna cui, în grija cui e țara ?
…
(Adrian Păunescu)
Ca apoi, in partea a doua, sa o dea total la intors:
„Si-atunci vedem ca veacul e al tau,
Ca binele rasare brusc din rau,
…”
Deci genul asta de critica la alibi, la deruta, pentru dus de nas naivii, nu mai are succes. Cel putin la naivii care s-au desteptat sau la cei care nu sunt cronici.
Asta nu-l impiedica pe domnul Plesu sa incerce totusi… Are ceva de pierdut?