Egolatria ca formă de sensibilitate
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din Adevarul al lui Andrei Plesu, intitulat „Zapada”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Zapada_7_402629736.html )
Placid și atemporal ca o țestoasă de Galapagos, astfel arată Andrei Pleșu de luni bune încoace, contemplând ecranizarea studiourilor Băsescu după „Căderea îngerilor rebeli” a lui Pieter Breugel.
O învățătoare face greva foamei 70 de zile, un cameraman se arunca de la balconul parlamentului, spânzurători decorează toate punctele cardinale ale țării, atârnând gâturi strangulate de amărâți, pe care foamea oricum le făcuse inutile, cupluri fără speranță se prăvălesc, îmbrățișate, în hăul unei morți mai demne, pe fundul înghețat al Dunării”¦ Ciné „“ verité de cea mai tragică esență. Binele luptând prin jertfă cu un rău strălucind de armuri de demagogie și lănci de abator. Armaghedonul după care s-a inspirat Noul Testament.
Iar în timpul ăsta Andrei Pleșu ce face? Andrei Pleșu, sastisit, peripatetizează: „afară plouă”! Sau, ca să fiu mai aplicat: „afară ninge”!
Totuși, AP e un om sensibil. Ä‚sta pare a fi mesajul editorialului său de azi. Sensibil la lucruri frumoase, nu zic nu, pentru că însumi am vibrat la vraja lumii ireale răzbătând, în acele timpuri, din paginile „Jurnalului de la Păltiniș”. Dar sensibil la lucruri care-l privesc egoist pe el, confortul și imaginea lui. Desprinse din arhiva personală de extaze. Lucruri dintr-o lume intimă, privată, disjunctă de realitatea breugelinană tocmai descrisă, care, vulgară și de o spiritualitate pauperă, ne merită atenția sa atâta vreme cât nu-l jenează la ego.
Trăim însă vremuri criminale, în care întoarcerea privirii, lipsa de reacție, nu se pot scuza prin discreție ori nebăgare de seamă. Sunt, pur și simplu, acte de complicitate. Care, cu timpul, vor intra în rechizitorii.
Herbert von Karajan a încercat să-și scuze fidelitatea față de naziști pretinzând că nu a știut de lagărele de concentrare. Cine-l poate crede?
Mircea Cărtărescu și-a ambalat lașitatea și oportunismul de pe vremea regimului comunist în poleiala turnului de fildeș al artistului, care l-ar fi împiedicat să afle despre persecutarea unor colegi scriitori și care i-ar fi ecranat accesul la știrile Europei Libere. Oglinda pusă în față de Herta Muller a fost însă nemiloasă.
După aceste exemple, ce speră Andrei Plesu? Că posteritatea va fi oarbă? Orbită de strălucirea zăpezilor lui de la Păltiniș?
Alte comentarii pe blogul conteledesaintgermain.ro
https://www.conteledesaintgermain.ro/egolatria-ca-forma-de-sensibilitate/05-01-2011Polemiceandrei plesu,Basescu,Breugel,caderea ingerilor rebeli,cartarescu,Herta Muller,testoasa de Galapagos,zapada(Acest comentariu a fost postat la editorialul din Adevarul al lui Andrei Plesu, intitulat 'Zapada', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Zapada_7_402629736.html ) Placid și atemporal ca o țestoasă de Galapagos, astfel arată Andrei Pleșu de luni bune încoace, contemplând ecranizarea studiourilor Băsescu după 'Căderea îngerilor rebeli' a lui...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Deunazi vorbeam cu o prietena despre ziare citite si editorialisti preferati. Pe Andrei Plesu nu-l inclusesem intre favoritii mei de la Adevarul. Il citesc rar. Prea mult „Andrei Plesu si prietenii” de atatia ani, ziceam. Ce se tot baga in fata? Sunt atatia oameni inteligenti si originali in tara asta, de ce nu le lasa loc? Nu se baga in fata, e solicitat, a venit replica indreptatita. Am uitat sa-i spun prietenei mele ca eu insami nu ma pot opri sa consider fiecare lectura din el o experienta care ma imbogateste. Si atunci? Simteam ca domnul Plesu are o problema. Tocmai ati numit-o, cu o claritate binevenita.
Esti sigur ca vor fi suficienti care sa inteleaga termenul de „peripatetizare”? Poate chiar mai nou intrata in dictionar notiune franceza?