Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 2]

E vacanță. Interesul general s-a mutat spre umbră. Căldurile toride au forțat armistițiul. Timp de hidratare, timp de recuperare, timp de leneveală a hăituiților de peste an, timp de zvâcniri ineficiente ale conștiincioșilor cu orice preț.

Până și doamna Udrea ne dă un scurt acces la chiloțeii dânsei de deschideri festive, încercând să stimuleze astfel turismul estival: treceți la costume de baie, pălării de soare și creme de protecție UV, lăsați baltă harassementul politic și victimele de la BAC.

Avem „“ n-avem concedii programate, comutăm o vreme pe concubinaj cu natura. Un șezlong, o oază de umbră în deșertul fără protecție de ozon al Africii generalizate planetar, o carte mereu amânată de la citit în căutarea stării optime, o tavă cu lichide personalizat alese pentru decompensările de peste an; nu telefon, nu computer, nu televizor, poate cel mult o muzică în surdină, aleasă pentru a însoți lectura precum o bandă sonoră și nicidecum la concurență cu autorul preferat.

De când am devenit blogger, viața mea virtuală s-a mai îmbogățit cu o dimensiune: este micul univers populat zilnic de cele câteva sute de vizitatori unici. Uneori, ca într-o țară cu turism sezonier, numărul lor se dublează, chiar se triplează pentru o săptămână „“ două, după care revine în ecartul mediei statistice.

Am zis „micul univers”. Dar ce-o însemna « mic » dacă ne plasăm în ipoteza, tot mai consistentă, a holografiei în toate. Infinitul mare cuprins în infinitul mic, corpul uman reprodus în lobul urechii, în iris sau în talpă, tainele pământului îndesate în grăuntele de nisip.

Dacă experiențele noastre cotidiene nu sunt altceva decât proiecții holografice ale unor procese fizice care au loc pe o suprafață bidimensională, indepartată, înseamnă că noi, aici, nu avem niciun control și nicio consistență. Suntem ca personajele din visele noastre ce par a-și găsi sprijin pe picioarele lor dar, în realitate, sunt 100% producții virtuale ale creerului care le visează.

Uneori cred că suntem victime neputincioase ale retardului științific al epocii pe care o trăim. Ni s-au dat exact atâtea simțuri cât să nu percepem mai mult decât cele patru dimensiuni : x, y, z, t. Va veni insă o vreme când  știința ne va dota cu telecomenzi pentru noi frecvențe de recepție : canalul 5 „“ frecvența spiritelor celor vii, canalul 6 „“ frecvența spiritelor celor morți, canalul 7 – frecvența spiritelor cosmice s.a.m.d. Ne vom comuta pe ce canal dorim cum ne comutăm pe canalul viselor în fiecare noapte.

Atrăgătoare teme de reflecție pentru o evadare de reenergizare cu cei dragi și cu tine însuți. Și la îndemna oricărui buzunar. Pentru că accesul la ideile cu adevărat importante nu e o problemă de portofel ci o problemă de glagore.

Sunt și eu în vacanță. Nu chiar izolat etanș de voi și de lume dar cu comunicarea pe acest canal redusă, până la mijlocul lui august, la un minim de tip picoteală. Din când în când ne mai trezim, mai punem de-un taifas politic cu coatele pe masă și cu capu-ntre palme, dar asta nu ca regulă, ca până acum, ci ca excepție.

À bon entendeur, salut!

Contele de Saint GermainEditorialearmistitiu,blogger,concediu,micul univers,telecomanda,vacantaE vacanță. Interesul general s-a mutat spre umbră. Căldurile toride au forțat armistițiul. Timp de hidratare, timp de recuperare, timp de leneveală a hăituiților de peste an, timp de zvâcniri ineficiente ale conștiincioșilor cu orice preț. Până și doamna Udrea ne dă un scurt acces la chiloțeii dânsei de deschideri...Blog politic si polemic