Scorul acestui articol
[Total: 8 voturi. Media: 4.9]

Discreditarea creierului uman pare a fi unul dintre obiectivele majore ale asaltului inteligenţei artificiale la care asistăm în ultima perioadă.  Dar, dacă este aşa, înseamnă că AI a cucerit deja teritorii de influenţă în care să decidă singură, exclusiv în interesul ei, obiective de putere absolută.

Strigătul de exasperare al părinţilor neascultaţi de copiii lor “eu te-am făcut, eu te omor” este tot mai des invocat ca soluţie salvatoare atunci când vine vorba de pericolul mortal pentru specie al scăpării AI de sub controlul uman. Ni se tot spune că butonul On – Off pentru această maşinărie este în mâna omului şi, prin urmare, creierului nostru îi aparţine ultimul cuvânt.

Permiteţi-mi să spun răspicat: argumentul acesta este o amăgitoare şi periculoasă prostie.

Se ştie că marile descoperiri ale minţii umane au avut întotdeauna două faţete: una bună, alta rea. E suficient să ne gândim la descoperirea energiei nucleare şi la modul în care ea a fost şi este folosită, ca să recunoaştem, fără ezitări, consistenţa acestui adevăr.

După ce a fost realizată şi testată cu succes prima bombă atomică, nu a trecut mult timp şi alte mari puteri ale lumii au replicat-o şi chiar au îmbunătăţit-o.

Acest gen de multiplicare transferă controlul dintr-o singură mână în multe altele mâini cu interese diferite şi cu minţi decidente mai mult sau mai puţin sănătoase. Trebuie să admiteţi că un astfel de control înseamnă, de fapt, pierderea controlului.

Cu AI se întâmplă acelaşi lucru. Odată descifraţi algoritmii de bază şi modul în care ei pot fi puşi să lucreze împreună şi să se potenţeze reciproc, devine doar o chestiune de timp până când nu vom mai vorbi la singular despre inteligenţa artificială ci va trebui să facem cărţi de identitate pentru fiecare astfel de creatură şi recensăminte privind răspândirea şi performanţele acestui nou tip de populaţie.

Credeţi că printre programatorii părinţi ai fenomenului AI nu se va găsi măcar unul care să-şi propună (şi char să reuşească) să creeze creierul artificial autonom, însetat de putere absolută?

Eu sunt convins că e doar o chestiune de timp până se va ajunge la aşa ceva!

Deci… discreditarea creierului uman. Cea mai bună armă în acest scop.

Să se demonstreze că el nu mai face faţă provocărilor şi contradicţiilor care ameninţă specia. Să se statueze că e nevoie de altceva, de un transfer de putere către o inteligenţă superioară, supraomenească, pentru salvarea planetei.

E suficient să privim în jur ca să ne dăm seama că acest plan de discreditare, de compromitere a creierului uman, a fost deja declanşat şi este în plină desfăşurare.

Progresismul agresiv până la deşănţare, identitatea de sex cu formele ei zoologice, LGBTQIA+ și cele n-zeci de genuri, părinte 1 şi părinte 2, energii imense consumate pentru laicizare, manipularea informaţiei prin încurajarea percepţiei în detrimentul faptului concret – toate aceastea sunt acţiuni premeditate menite să susţină teoria că lumea se îndreaptă spre haos. Că societatea, aşa cum e condusă acum, nu mai are soluţii. Că, aşa cum funcţionează în prezent, creierul uman e depăşit.

Concluzia indusă: trebuie altceva!

Şi, ca să existe o opoziţie cât mai slabă la acest curent “reformator”, oculţii din spatele lui apelează din ce în ce mai des în ultima vreme la celebrul dicton “dezbină şi cucereşte”.

Campanii electorale centrate pe dezbinare socială, bazate pe elogiul imbecilităţii şi al minciunii; lideri inepţi cu decizii aberante; războaie fără sens bazate pe fragmentare şi antagonizare; o lume care se clatină din temelii pentru că i se distrug pilonii de sprijin şi liantul umanitar.

Naţiune, popor, cultură, religie, iată principalii inamici luaţi în cătare de cei care vor să discrediteze creierul uman şi să predea conducerea lumii cipurilor cuantice şi cristalelor de siliciu.

De ce tocmai aceşti inamici? Pentru că ei au o mare putere de a coagula şi, prin asta, încurcă planurile de atotputernicie a celor care vor să ne conducă prin intermediul unor terţi minerali.

Celor care ne îndeamnă, direct sau indirect, să nu mai avem încrede în creierele noastre, să-i lăsăm pe ei să decidă, cu instrumentele din dotare, ce e bine şi ce e rău pentru noi, le-aş spune doar atât: sunteţi siguri că limitele creierului uman n-au fost dinadins lăsate astfel încât să ne ferească de autodistrugere?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/11/AI.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/11/AI-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialecampanie electorala,creierul uman,Inteligenta artificiala,manipulare prin mass mediaDiscreditarea creierului uman pare a fi unul dintre obiectivele majore ale asaltului inteligenţei artificiale la care asistăm în ultima perioadă.  Dar, dacă este aşa, înseamnă că AI a cucerit deja teritorii de influenţă în care să decidă singură, exclusiv în interesul ei, obiective de putere absolută. Strigătul de exasperare al...Blog politic si polemic