Dilema Veche a introdus taxa pe prostie
Dilema Veche are un administrator – Â om de litere, botezat de părinții săi, familia Vasilescu, cu nume de voievod: Mircea. Â După îndeletniciri și articole îți dai imediat seama că ceea ce-i asigură cartea de muncă acolo sunt , în principal, îndeletnicirile. Printre care una, se pare foarte prețuită, este aceea de cerber – moderator al forumurilor versiunii electronice a săptămânalului.
Eu l-am descoperit pe domnul Vasilescu în această calitate. Ilustra o specie de bodyguard cu rubrică, dependent de o personalitate pe care trebuie să o protejeze de opinii neconvenabile și anume Andrei Pleșu.
A trebuit să fiu flatat cu repetate cenzurări ale unor texte dominate de o anume bărbăție, recunosc, până când să mă pomenesc pradă slăbiciunii de a riposta. Pentru a fi însă cât mai eficient polemic, mi-am zis că n-ar fi rău să citesc înainte câteva dintre producțiile jurnalistice ale domnului Mircea Vasilescu. Nu de alta dar, găsindu-i puncte slabe în jumătatea sa artistică, i-aș fi putut mai lesne asedia jumătatea administrativă.
Efectul acestei nefericite idei a fost o totală demobilizare. Texte anoste precum Bărăganul, o limbă română folosită corect ca șablon de reprodus semne predefinite dar nicidecum ca pensulă; nu relief, nu gradație, nu tensiune, nu pete de culoare, nu abateri de la cumințenie. Am avut cu domnia sa un schimb de replici, din partea sa fără nerv, din partea mea fără elan combativ. Apoi s-a așternut indiferența.
Până când, cu vreo 3 luni în urmă, Â domnul Vasilescu s-a remarcat, în mod cu totul surprinzător, printr-o inițiativă managerială: aceea de a introduce taxe pentru accesarea versiunii electronice a Dilemei Vechi. Altfel spus: abonamentul digital.
M-am minunat, m-am ciupit, m-am crucit și, în final, doborât de contradicții, am decis: nu mă voi abona nici de-al dracului! Adică, după ce că subvenționez un guvern de hahalere, Â să mai cotizez și la un ziar ce contribuie la bunăstarea lui Sever Voinescu? Never!
Regretam două întâlniri săptămânale de care, iată, aveam să mă privez: cu Andrei Pleșu și cu Radu Cosașu. Dar ce să fac, asta era! Obloane!
Zilele trecute, dintr-o inerție postrevoluționară, am poziționat degetul mousului pe Dilema Veche și am apăsat. Ce să vezi? Surpriză. Editorialul lui Andrei Pleșu era la liber. Hop și la Radu Cosașu: tot la liber (apropos, vă recomand excelentul său articol intitulat „Cvasipoemul capului personal”). Schimbare la schimbare. Managerul Mircea Vasilescu a dat-o la întors. Moment de jubilație.
Îmi anunț un amic. Mă temperează: „Doar parțial e la liber. Articolele cu lăcățel sunt accesabile numai cu abonament”. Mă întorc contrariat să verific. Așa e! Dar, ce să vezi, jubilația mea se dublează: pe cine restricționează acum lăcățelul? Exact pe podoabele atât de dragi mie: pe Severică Voinescu, pe Mircică Vasilescu, pe Cristinel Ghinea. Mă simt răzbunat: așa le trebuie celor ce manifestă propensiune către acești băieți. Cine vrea sa-i citeasca, sa plateasca!
Iată că Dilema Veche a făcut, în fine, și ceva lăudabil: a introdus taxa pe prostie.
https://www.conteledesaintgermain.ro/dilema-veche-a-introdus-taxa-pe-prostie/03-05-2012Editorialeandrei plesu,Cristian Ghinea,Dilema Veche,Mircea Vasdilescu,Radu Cosasu,Sever VoinescuDilema Veche are un administrator - Â om de litere, botezat de părinții săi, familia Vasilescu, cu nume de voievod: Mircea. Â După îndeletniciri și articole îți dai imediat seama că ceea ce-i asigură cartea de muncă acolo sunt , în principal, îndeletnicirile. Printre care una, se pare foarte prețuită, este...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
On topic: Conte, acest MV, dependentul de AP, nu face cumva parte din secta Martorii lui MRU? Mie asa mi s-a parut.
Cat priveste lacatelul pus pe articolele basistilor ungureni, e simplu: vrei sa le-o tragi, platesti. Nu poti sa-i posezi decat pe bani 🙂
Eu propun sa cedam 2% din impozit pt. salvarea Dilemei Vechi in cadrul campaniei „Salvati reforma statului”.
Draga Conte, nici eu nu am mai comentat pe-aici, dar voi reveni cu amanunte 🙂
Nu inainte de a-mi clarifica un lucru. De la o vreme, pe forumurile de la 22 si hotnews, tot apare un @Garfield Motanu care sper ca nu e acelasi cu prietenul nostru, ci o clona. Noul @Garfield e un basist mai cu spume decat forumisti ca @judex si alti Limbaesi deghizati. Daca e acelasi Garfield, ne aflam in fata unui caz grav de schizofrenie. Sa speram ca nu e acelasi postak oranjgutan, pt. ca Garfield al nostru e cu virgula si cu m mic, iar ala e cu M mare si fara virgula, plus de asta nu stie faza cu „hehehe! Gm”. Deci, atentie mare la clone, am avut si eu parte de asta!
@radu, detectorul de basisti
Te asigur ca e o clona… e plin de impostori printre bashisti! De altfel, e usor sa faci diferenta! hehehe! Gm.
Conte,
N-am mai comentat demult la scrisele tale. De data asta sunt provocat de articolul tău, deoarece politica editorială a Dilemei Vechi m-a contrariat îndeajuns atunci când și-a lansat „abonamentul”.
Înțeleg calculele economice. Oamenii care scriu și lucrează acolo trebuie să fie și ei plătiți, nu punem la socoteală doar costurile de tipărire, distribuție etc. Voluntariatul în asemenea situații este o imbecilitate.
Revistele de acest gen sunt însă intens sponsorizate pentru a acoperi deficitul. De ce nu se întâmplă și în cazul Dilemei?
Din trei motive, zic eu:
1. Managementul prost de la nivelul Holdingului Adevarul;
2. Managementul prost al lui Mircea Vasilescu;
3. Creșterea pretențiilor financiare ale „vedetelor” intelectuale.
Îmi pun și următoarea legitimă întrebare: Oare de ce nu este liber accesul la revistă pentru edițiile deja arhivate?
Supoziția că unii „scriipturiști” nu suportă contestarea ideilor propovăduite și că „dilema” e un drept patrimonial doar al lor față de ceilalți nu este întru totul neavenită.
Citeam Dilema uneori din interes pentru unii autori, din curiozitate și din datoria pe care orice comentator ar trebui să și-o asume. Fie că e de acord sau nu cu abordarea subiectelor din articole.
Iti impartasesc punctul de vedere.
De fapt, cred ca si-au dat si ei seama de greseala din moment ce au inceput sa dea la liber jumatate din articole. Eu cred ca le-ar da din nou pe toate insa vor, cumva, sa nu-i nedreptateasca de tot pe cei care s-au grabit sa plateasca abonamentul.
Prostia este suferinta nedureroasa a inteligentei ;
Emil Cioran
Urmand trendul vremurilor , iata , a aparut si abonamentul la prostie.
Dar acest mod , socialisto–comunist , de a-si trata musafirii , il are si Adevarul , care folosind acelasi server restrictioneaza sever opiniile critice defavorabile.
Fireste , multe din textele comentatorilor – ziaristi sunt subrede fiind compuse pe idei false , jumatati de adevar si suparator de partizane. Sunt vremuri grele si banii se obtin cu …mare lupta.
Dar, cu cat regulile sunt mai stricte cu atat capul celui care le-a conceput este mai prost , spunea candva si patitul Jean de la Bruyere
Acest gen literar , polemica , nu este pe placul mediocrilor din componenta actualelor mari publicatii romanesti , munca si talentul nefiind prioritatile lor .
Pe de alta parte Legenda Contelui de Saint Germaine exista , se perpetueaza devenind o speranta pentru multi , o teama pentru altii si un BRAND pentru toti .
Conte, atentie maxima! Lingaul a incept sa linga alaturi! hehehe! Gm.