Dialogul cu sine al intelectualului
Intelectualii reprezintă o categorie socială extrem de controversată. Unul dintre elementele distinctive ale celor ce se pot numi astfel este că aceștia își găsesc mai mult timp decât ceilalți să dialogheze cu sine. În urma unor astfel de dialoguri, în care vocea interioară este cu atât mai articulată și mai convingătoare cu cât lăuntrul fiecăruia este mai mobilat spiritual, se decid atitudinile ce-i diferențiază pe temerari de lași, pe morali de imorali, pe onești de mincinoși, pe fideli de trădători, mai pe scurt pe caractere de lichele.
Erudiția, talentul artistic, inteligența, nu sunt insă garanții ale exemplarității etice. Atunci când aceste însușiri sunt grefate pe soiuri rele, nu reușesc a face mai mult decât să dea instinctului de conservare chipul egoismului, lăcomiei chipul oportunismului, ferocității chipul cinismului, spiritului de turmă chipul obedienței.
Ce diferență între Paul Goma și Adrian Păunescu, între Doina Cornea și Teodor Baconschi etc. Nu mă refer la operă, mă refer la atitudinea lor sub vremi.
Îi tot observ, de-o vreme, pe intelectualii lui Băsescu și mă gândesc ce luptă s-o da în ei între meschina atracție spre binele personal și conștiința răului pe care-l girează.
Unii dintre aceștia au capitulat demult, devenind surzi la reproșurile vocii interioare de care pomeneam la inceput: T.R. Ungureanu, Sever Voinescu, Mircea Mihăieș. De sub pojghița lor de cultură fără rădăcini a irumpt la suprafață, prin fisuri de educație și caracter, lava sulfuroasă a unor ființe slabe, neîndeajuns evoluate. Aliluia!
Alții au inceput să miște în front. Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu dau semne că-și primesc tot mai des conștiința în audiență. Ba chiar îi oferă mici satisfacții. Mai cârtesc pe la colțuri. Nu au însă tăria  de a recunoaște până la capăt și a denunța pactul cu diavolul. Se încăpățânează a vedea doar dizgrațioase bătături acolo unde se zăresc de la o poștă coarne și copite. Vanitatea îi împiedică să accepte în public c-au greșit. Nu vor să dea satisfacție „dușmanilor”. Cu cât admirația lor pentru Băsescu se ruinează, cu atât încearcă să-și gonfleze negarea pentru Antonescu. Să-și demonstreze și să ne demonstreze că s-au înșelat doar pe jumătate.
În aceștia, lupta între creștina nevoie de recunoaștere a greșelii și o fidelitate prost înțeleasă, dublată de orgoliu, face victime de conștiință. Ar trebui să înțeleagă până la urmă că „a sacrifica libertatea interioară pentru a nu ridica piatra” (l-am citat pe Andrei Pleșu), nu este, în situația de față o virtute ci o slăbiciune.
https://www.conteledesaintgermain.ro/dialogul-cu-sine-al-intelectualului/13-10-2011EditorialeBaconschi,cartarescu,Doina Cornea,Goma,intelectualii lui Basescu,Mircea Mihaies,paunescu,Plesu,Sever Voinescu,T.R. UngureanuIntelectualii reprezintă o categorie socială extrem de controversată. Unul dintre elementele distinctive ale celor ce se pot numi astfel este că aceștia își găsesc mai mult timp decât ceilalți să dialogheze cu sine. În urma unor astfel de dialoguri, în care vocea interioară este cu atât mai articulată și...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Din nenorocire,TOÅ¢I intelectualii de peste 45 ani,autobotezați „elitele națiunii”,sunt pierduți pentru societate și,vai,pentru posteritate.Veșnica lor nepomenire!Mai sper ceva de la generația 80(Cărtărescu,Iaru,etc) dar mă cam îndoiesc;sunt foarte scârbit de propria generație…
Conte, la suflet mi-a mers pamfletul! Ai perfecta dreptate, intelectualii, in acceptiunea mea, au un dram de originalitate, de geniu, nu sunt simpli condeieri. Cred ca vechiul nostru colocatar @inimarea este mai profund decat Mihaies sau TRU. Din cauza recluziunii la care ii supune propria structura sufleteasca, au macar mai mult timp sa decanteze binele de rau. Ii invidiez pentru rimpul pe care si-l permit sa citeasca si sa mediteze, insa exceptionalitatea lor il merita. Si tot exceptionalitatea lor ar trebui sa ii separe, in sensul bun, de multime. Sa furnizeze un reper moral, si sa vada mai departe cea ce noi nu vedem. Nu ii acuz de vederile lor politice, ci de miopie autoindusa. Cand esti un chirurg reputat, nu cred ca trebuie sa faci mofturi cu bolnavul pe masa”¦.
Si iar sunt de accord cu motivatiile: materiala, probabil, dar nu determinant. Juaminte la Secu ? Cine stie! Ego insa, din plin, in toate formele si culorile. Mentinerea status quo-ului si a statului de vedete culturale. Cel mai bun exemplu, Alina Mungiu Pipidi, campionul la civism, care denunta multe hibe, dar refuza consistent sa arate sursa ultima a releleor si sa indice diagnosticul. Da, a gresi e omeneste, a persevera e diabolic. A te lasa furat de politicianism marunt, prin prisma relelor facute de PSD sa sustii la nesfarsit un partid care il egaleaza lejer la aroganta si cupiditate, din inertie si loialitate prost inteleasa nu mi se par dovezile unuei prestante morale.
Intelectualii incearca sa se trezeasca. Liiceanu i-a trimis lui Funeriu o scrisoare deschisa despre alegerile universitare ( http://www.revista22.ro/font-colorcc0000scrisoare-deschis259-a-lui-gabriel-liiceanu-c259tre-da-11480.html). De sigur, se poate spune ca a lezat casta, nobilimea. Este totusi un gest decent, pe care mi-ar place sa il vad repetat. Macar atat.
Continua insa sa lipseasca omenii transanti, de substanta, care sa slefuiasca viitorul tarii. In alte parti exista, si combat de e pozitii clare si consecvente ideologic si stiintific. Nouriel Roubini, „profetul crizei”, a fost continuu acuzat ca influenteaza opinia pentru a servi interesele clientilor sai de business. Afirmatia lui bombastica „Marx a avut dreptate” indragita pe loc de presa, in costa enorm reputational. Cand apar oameni de caracter, sunt ascultati si pretuiti. Nu cred ca romanii ar face o exceptie, dar oferta e destul de limitata „¦
Ai mare dreptate aici:,,Erudiția, talentul artistic, inteligența, nu sunt insă garanții ale exemplarității etice. Atunci când aceste însușiri sunt grefate pe soiuri rele, nu reușesc a face mai mult decât să dea instinctului de conservare chipul egoismului, lăcomiei chipul oportunismului, ferocității chipul cinismului, spiritului de turmă chipul obedienței.” Diferenta intre telectualii lui ba-secu, simbolul inca in viata al comunismului si al Manastirii Secu si adevaratii intelectuali este CARACTERUL. Mai exact lipsa de caracter a acestor propagandisti de duzina, care nu pregeta sa se faca presh in fata lui ba-secu din ratiuni pur pecuniare. Oamenii astia demult nu mai au coloana vertebrala, ei si-au vandut sufletul diavolului de multa vreme, doar ca acum, in regimul lui ba-secu, caracterul lor INFECT parca este mult mai pregnant. Ei au mancat si inainte rahat, sunt obisnuiti sa faca asta, doar ca acum mananca cu POLONICUL. Ce poti sa le zici? Eu, un singur lucru: pofta buna in continuare! Si sper sa deschida gura cat mai rar, dar asta doar datorita faptului ca mananca necomestibil…Si le-as mai recomanda citirea Apelului catre lichele, scris de liicheanu imediat dupa lovilutie, in ianuarie 90. Rusine sa le fie!
Conte, cred ca te inseli amarnic in privinta lui preshu sau cartarascu! Nici vorba ,,să miște în front”, nici vorba! I-ai auzit vreodata sa-l atace pe ba-secu, patronul bordelului pe care scrie simplu PDL? I-ai auzit vreodata sa se dezica de idolul lor securist ba-secu! NICiODATA! Si nici n-o sa-i auzi…Toata ,,independenta” lor este pana la ba-secu, lucru care spune totul despre ,,dizidenta” lor. Ce vor face acestia, dupa ani in sir in care s-au prostituat intelectual fara nicio jena, cand ba-secu va fi o simpla amintire urata? Ne vor servi oare celebra placa a ,,rezistentei prin cultura”, servita de ei in 90, dupa caderea formala a regimului comunist? Bleaahh!
Goma in 77 a riscat absolu TOTUL impotriva unui regim comunist criminal. Indivizii astia au riscat vreodata ceva? Goma a facut puscarie, a avut domiciliu fortat in Baragan. Indivizii astia au facut ceva concret? Goma a fost practic expulzat din tara pe 20 noiembrie 77, fiind mai apoi tinta mai multor atentate coordonate de mana lunga a Securitatii. Indivizii astia au fost vreodata prigoniti? NU! Ei sunt niste simpli telectuali, care pot fi cumparati la kilogram, ca la piatza. Asa cum ceasca avea si el ticalosi care sa-i ridice osanale, asa si ba-secu s-a inconjurat de acesti pupincuristi. Exista vreo diferenta intre ceasca si ba-secu? Daca exista, este aceeasi diferenta ca intre paunescu si preshu, de exemplu. Alte masti, aceasi piesa…