Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

La postarea mea de azi, intitulată „žEfecte colaterale”, am primit un comentariu care mi-a atras atenția prin talentul aparte cu care a fost scris și prin câteva idei ce merită dezvoltate.

Așa cum am mai procedat și cu alte texte bune primite de la musafirii mei de pe acest blog, vă ofer, sub formă de editorial, acest  comentariul semnat @ Duke of Cockaigne însoțit de răspunsul meu.

 

Duke of Cockaigne Submitted on 2011/12/14 at 15:54

Aveți dreptate, Conte: există un melc de vanitate (oarecum drolatic) ce-și târăște pompoasa cochilie prin discursul domniei voastre”¦ Nu spun că nu aveți binemeritata parcelă de credit, că nu aveți ecou, că ați șlefuit aburi până acum. Însă nu paraponul fercheș ori interpelările decorativiste (a la Saint Germain) au inhibat ritualul publicistic al lui Andrei Pleșu de la ADEVÄ‚RUL. Îmi pare că anturajul (câțiva belferi cu capricii marțiale) și climatul de acolo au declanșat acest sănătos gest retractil.

Textul domniei voastre de astăzi ar fi avut, totuși, îndreptățirea lui (dacă nu cumva și o boierească melancolie conciliatoare) dacă n-ați fi cauționat, în ultima vreme, maculatura de hazna și stupiditatea alegră a atâtor netrebnici cu umori de duelgii. Ați aprobat (sau trecut cu vederea), aici, pe fieful select al Contelui de Saint Germain, zeci de comentarii sulfuroase și intervenții de lavabou în marginea portretului lui Andrei Pleșu, ați fost condescendent (când nu lăbărțat ospitalier) cu câțiva șmecheri viforoși, aterizați sub articolele domniei voastre pentru a perpetua sprințar mlaștini „žconsacrate” pe forumurile patriei virtuale”¦ Or, cu asemenea ghiulele de plumb atașate gleznelor senioriale, mă tem că nu veți călca văzduhul prea curând. Și ar fi păcat să vă alegeți doar cu o drăcească mâncărime prin locurile pe unde v-au mijit aripile.

O seara bună.

 

Contele de Saint Germain Submitted on 2011/12/14 at 20:15 | In reply to Duke of Cockaigne.

M-a surprins plăcut dar m-a și pus pe gânduri acest comentariu. Comunică parcă mai mult prin arome și muzici decât prin vorbe, ceea ce nu stă în puterea multora.  Tocmai de aceea am impresia că întrevăd autorul cu toate că, ce mi se arată, e doar o siluetă  în contre-jour,  purtătoare a unei amprente stilistice greu de confundat.

În fine, să nu exagerez cu creditarea unei bănuieli lansate de neantrenatele mele nări și timpane în ale descifrării textelor. Spațiul virtual e ca o plajă pentru nudiști: nu e indicat să te arăți mai curios decât impune regula locului.

Stimate Duke of Cockaigne,

Am aruncat o privire peste pânzele lui Bruegel încercând să vă zăresc. V-aș fi făcut cu mâna, familiar, copiind un recent gest de diplomație românească originală: „žgood point”! Pentru că, ce să spun? Pe lângă talent, aveți și dreptate: nu eu am declanșat riposta defensivă a domnului Pleșu. De fapt nici nu am susținut o atât de gasteropodic „“ vanitoasă teorie. M-am gândit insă că, dus de val și limite, l-oi fi supărat și eu, cumulativ, cu preamultele reproșuri pe care i le-am făcut de vreun an încoace. Și că, acum, cu ocazia acestei  regretabile discontinuități intervenite pe traseul de gazetar al domniei sale, ar fi un bun prilej pentru necesarul moment de smerenie.

Cât despre cauționarea de către mine, pe acest blog, a unei „žmaculaturi de hazna”, aici ne despărțim. Vă plasați în logica domnului Vasilescu de la Dilema Veche care, nedispunând de o graniță stabilită oficial, prin tratate internaționale parafate de președintele său sub un curcubeu al concordiei, refuză accesul, în „žZona Schengen” a libertății de exprimare pe forumurile pe care le administrează, deopotrivă celor care fac contrabandă cu trivialități cât și celor decenți, cu ale căror opinii nu rezonează.

Poate oi fi greșit și eu, uneori, prin „žospitalitate lăbărțată”, nu exclud, dar prefer să greșesc astfel, la extrema vigilenței imperfecte, decât la extrema purificării ideologice,  prin „žospitalitate cu percheziție corporală”, așa cum procedează domnul  Vasilescu atunci când trece aspiranții la publicare prin detectorul său de reacționari.

 Sunteți prea generos (și seducător de poetic) considerându-mă eligibil pentru „žcălcarea văzduhului”.   Din păcate și aripile, ca și dinții, au vremea lor. Pentru mine această vreme a trecut , lăsând în urmă doar niște pestrițe pene de cocoș de ogradă. Sigur, mai bine cocoș decât găină; cocoș nu înseamnă însă vultur.

Onorat de vizita domniei voastre, încântat de calitatea textului transmis, îmi doresc să mai avem prilejuri de cordiale controverse.

Contele de Saint GermainMusafiri pe blogAdevarul,andrei plesu,Cockaigne,Dilema Veche,efecte colaterale,Mircea Vasilescu,Saint GermainLa postarea mea de azi, intitulată 'žEfecte colaterale', am primit un comentariu care mi-a atras atenția prin talentul aparte cu care a fost scris și prin câteva idei ce merită dezvoltate. Așa cum am mai procedat și cu alte texte bune primite de la musafirii mei de pe acest blog,...Blog politic si polemic