Scorul acestui articol
[Total: 194 voturi. Media: 5]

 

Vineri seara a dat un interviu la DIGI24. Un interviu bun. Poate singura sa comunicare publică de apreciat de la reînscăunarea sa ca ministru.

Deși îmi devenise profund antipatic după ultimele lui fapte și vorbe, am stat să-l urmăresc până la capăt. Simțeam în această apariție publică a sa ceva altfel decât ne obișnuise. Mai multă autenticitate, nu glazura aia feisbucistică de ambalaj sclipicios, de vitrină.

Primul lucru care m-a surprins a fost că a dat dovadă de curaj. El, care nu știa cum să se ascundă de reporteri și de întrebările lor veninoase, a cutezat  să stea față în fată cu CTP. Și nu cu CTP-ul acela lingușitor, care o glorifica pe Laura Kovesi spunându-i aproape cu ochii in lacrimi că s-a temut pentru viața ei, ci cu un CTP ostil, scrâșnitor, versat în provocări și riposte. Pe care l-a înfruntat onorabil. Dovadă că „distrugătorul”, enervat, a și părăsit studioul după o jumătate de oră.

Al doilea lucru care m-a surprins la această apariție a lui Vlad Voiculescu a fost calitatea replicilor sale. Presta la un alt nivel decât ne obișnuise prin declarațiile de la minister. Nu s-a enervat, nu s-a bâlbâit, nu s-a contrazis singur, nu s-a panicat, nu s-a pripit. Simțea capcanele, își lua timp de gândire, apoi răspundea cu construcții coerente în așa fel încât nici să nu dea înapoi dar nici să nu se autoacuze.

Mi se înfățișa un Vlad Voiculescu bine înarmat, cu vorbele la el, cu logica la el și cu o șiretenie a privirii și a eschivelor care-l făceau un personaj interesant. Începeam să înțeleg cum de se formase în jurul său un cerc de adulatori. Pentru că știe să învârtă cuvinte, pentru că are un anume talent al cosmetizării, pentru că, pe Internet, frazele bine ticluite pot seduce mult mai ușor decât faptele.

Pentru mine a devenit clar: Vlad Voiculescu a știut tot timpul ce face și a făcut tot ce a făcut după un plan. Nu este nici prost, nici naiv, cum lăsau de înțeles gafele în rafală și deciziile bizare ale armatei de consilieri pe care le accepta cu ochii închiși.

Dar, atunci, cum este? Ce este? Cine este?

Cred că am găsit răspunsul: este un viclean ispitit („”¦ și nu ne duce pe noi în ispit㔦”), neizbăvit („”¦ și ne izbăvește de cel rău”¦”), care a ales să-și slujească arivismul lăsându-se folosit de niște aranjori fără scrupule, foarte influenți.

Din moment ce în pregătirea ta profesională nu se găsește nimic relevant  legat de medicină, de ce să ții morțiș să parvii în domeniul acesta? De ce să vrei musai portofoliul sănătății și nu pe cel al finanțelor, sau al fondurilor  europene, sau al dezvoltării, sau al turismului, unde ești mult mai bazat ca experiență?

Cumva pentru că ai un unchi care, întâmplător, a fost ștab în domeniul farmaceuticelor și acum e mare lobbyst pe piața medicamentelor? Cumva, pentru că într-o simbioză perfectă cu el și cu imperiul multinaționalelor din farma, aici, în jungla sănătății, se pot da tunurile cele mai grase?

A fi prost e, uneori, scuza perfectă. „Nu-l duce capul, a comis-o din prostie” zice lumea și trece mai departe. Te lasă în pace. Cam asta era „ieșirea de incendiu” gândită de Vlăduț. Delega tot, nu semna nimic și își vedea neabătut de planul ce i-a fost trasat, făcând pe nătângul și bifând în fiecare zi câte o boacănă care să convingă că la el de prostie e vorba și nu de altceva. Nu de premeditare, nu de rea intenție, nici de hoție, nici de planuri oculte care să servească anumite cercuri de interese.

În interviul la care mă refer Vlad Voiculescu și-a devoalat unele abilități. Aceea de a amenința prin aluzii, aceea de a mirosi pericolele și a le ocoli prin eschive retorice, aceea de a minți cu dezinvoltura celui care rostește adevăruri evidente.

Este ceva în construcția acestui personaj care te face să te gândești la un rol îndelung exersat, pentru care s-a făcut o pregătire minuțioasă. Ceea ce, evident, presupune un scenariu, un regizor, o scenografie și o figurație pe măsură.

După vizionarea acestui interviu gândul m-a dus la „Zbor deasupra unui cuib de cuci” și la personajul Randle P. Mc Murphy.

Randle P. Mc Murphy este un infractor recidivist care, în urma unui viol, are de ispăÈ™it o pedeapsă cu închisoarea. Își aranjează ploile astfel încât să fie transferat într-un spital de boli mintale unde, făcând pe nebunul, câștigă simpatia unui grup de pacienți. Pacienți, evident, cu discernământul afectat. Începe o luptă cu personalul spitalului, încercând să schimbe regulile sistemului. Până la urmă, însă, sistemul îl învinge și Mc Murphy este transformat într-o legumă, prin lobotomizare.

Vă las pe dumneavoastră să decideți dacă există asemănări cu tema articolului. Eu aș conchide astfel: un deștept în solda diavolului este mult mai periculos și dăunător decât un prost care dă în gropi pentru că nu îl duce capul mai mult.

Desigur, nu sugerez că Vlad Voiculescu ar trebui lobotomizat. Dar ținut departe de locurile în care se decide soarta a milioane de oameni, da, ar trebui!

Persoane ca el, ca Andrei Caramitru și ca alți usereplusiști fanatizați de fantasme ideologice atee sau de scurtături politice întru parvenire nu au ce căuta la butoanele unei lumi normale. Să rămână în bulele lor virtuale și să se joace cu minoritatea adulatorilor lor  precum Mc Murphy cu adepții săi din ospiciu.

Prin calitățile pe care i le-am descoperit în urma acestui interviu, Vlad Voiculescu se recomandă a fi mult mai pernicios decât tăntălăul pe care-l credeam înainte.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/04/zbor.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/04/zbor-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialea,Andrei Caramitru,interviu DIGI24,Mc Murphy,ministrul sanatatii,USR PLUS la ospiciu,Vlad Voiculescu si CTP,zbor deasupra unui cuib de cuci  Vineri seara a dat un interviu la DIGI24. Un interviu bun. Poate singura sa comunicare publică de apreciat de la reînscăunarea sa ca ministru. Deși îmi devenise profund antipatic după ultimele lui fapte și vorbe, am stat să-l urmăresc până la capăt. Simțeam în această apariție publică a sa ceva...Blog politic si polemic