Deci se poate!
(Am incercat sa postez acest comentariu la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, intitulat „Melancolii”, dar modificarea formatului forumului de la Adevarul nu mi-a permis acest lucru. Articolul mentionat poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Melancolii_7_432026796.html#commentsPage-1)
Iată că rezervistul Andrei Pleșu și-a scos de la naftalină uniforma de infanterist, a răscolit prin podul tinereților sale boeme după un pistol de vopsit urmăriții de pe garduri și a pornit la o luptă cu subiect și predicat, cu dată calendaristică și nume proprii, să-și apere prietenul și ideea de competență. Deci se poate!
Am fost primul, și până la editorialul de azi al domnului Pleșu singurul, care a sărit în sprijinul lui Gabriel Liiceanu după atacul deplasat la care l-a supus cu o săptămână în urmă Dinu Patriciu. Au mai scris de atunci, pe teme ale obsesiilor lor politice, Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieș, hipersensibilul la atacuri la persoană Grigore Cartianu și mulți, mulți alți camarazi de front de gândire ai domnului Liiceanu, dar niciunul dintre aceștia nu a catadicsit să dea vreo ripostă afrontului adus de ban elitei.
Reacția domnului Pleșu era necesară, e de salutat și e exemplară. Poate că aș fi calificat-o chiar „superlativ exemplară” dacă ar fi fost rotunjită și cu demisia sa de la Adevărul. Sau cu condiționarea rămânerii în pagină de prezentarea unor scuze. În fine, să nu cerem unui infanterist eficiență de artilerist.
Cert este că noi, românii, avem acum, mai mult decât oricând, nevoie de modele morale. De oameni care să-și apere demnitatea eliberați de frica posibilelor consecințe, de gesturi etice care să ne reabiliteze nu doar în ochii celorlalți ci, mai ales, în propriii ochi.
Domnul Pleșu o fi fost exasperat de câte reproșuri de mineralizare, de refugiere în confortul generalităților nenominale, i-am adus în timp. Poate acum îmi acceptă, măcar, îndreptățirea. Vede cum e când cineva la care ții este umilit și poate extrapola cum o fi când, tot așa, cineva foarte apropiat este condamnat la moarte cu zile. Vede toate acestea și înțelege că există o limită, e drept, diferită de la om la om, peste care a tăcea înseamnă a trăda.
Eu fiind, prin condiția neapartenenței mele la elite, mai aproape de oamenii simpli, comuni, le percep mult mai acut decât o pot face personalități ca domnul Pleșu dramele în care au fost împinși de vremuri și politicieni. Și nu mă pot resemna la o contemplare cinematografică, urmată de recenzii estetice și categoriale, când îi văd abandonați și agonici. Simt de datoria mea să le sar în ajutor, cu puținul pe care-l pot aduce și mă indignează cei care întorc capul pentru a nu se încărca negativ cu suferința lor.
Acum, că tot și-a pus uniforma și eghileții și a mirosit din nou, după atâta vreme, praf de pușcă, l-aș ruga pe Andrei Pleșu să nu se ducă degrabă la vestiar pentru a se schimba la loc în halat. Să mai zăbovească, măcar vreo sută de editoriale, și asupra altor anomalii cu nume, funcții și consecințe nefaste, pentru că mai există, foarte aproape de dânsul, destui care, fără sprijinul său moral și-ar putea pune capăt zilelor chiar mâine dar, care, cu acest sprijin, ar putea fi salvați.
Unul singur dacă ar fi să fie salvat astfel și tot ar merita efortul!
https://www.conteledesaintgermain.ro/deci-se-poate/23-02-2011EditorialePolemiceAdevarul,andrei plesu,Dinu Patriciu,Gabriel Liiceanu,melancolii(Am incercat sa postez acest comentariu la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, intitulat 'Melancolii', dar modificarea formatului forumului de la Adevarul nu mi-a permis acest lucru. Articolul mentionat poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Melancolii_7_432026796.html#commentsPage-1) Iată că rezervistul Andrei Pleșu și-a scos de la naftalină uniforma de infanterist, a răscolit...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Zau daca-l inteleg pe Patriciu ca se incapatineaza sa pastreze la Adevarul articole ca ale lui Plesu, Cartianu, basca… Sa filosofeze musiu Plesu in Dilema aia, care, daca nu e rentabila, n-are decit s-o finanteze ICR, cum a fost si la inceputuri, parca, finantata de FCR – precursoarea ICR… Exista in tara asta macar un „moralist” mult mai incitant si mai corect decit alde Plesu: Vasile Morar! Ar fi un mare „asset” pentru Adevarul! Eu as vrea sa-i mai citesc in presa si pe Daniel Barbu, Bogdan Teodorescu, nu numai… licurici moralisti mici, meschini si basisti!
A fost cam acalmie in ultima vreme in presa fanfaristilor (nu fanfaronilor 🙂 ) puterii. Fara subiecte in care sa-si infiga dintii, nici Mihaies nu mai e ce-a fost, nici Cartarescu, ce sa mai vorbim de Patapievici care, nu stiu de ce, a renuntat la editorial. Plictiseala mare! Sa nu am eu azi niciun imbold sa-l comentez pe Mihaies, inseamna ca cei din echpa lui nu-si mai merita banii.
Multumesc. Profit de ocazie sa-mi retrag plangaciunea : )). Mai greu cu rabdarea. Treizecisimult.
Inseamna ca s-au saturat destui internauti de venerabilul duet si ma bucur. Chiar si nepatati de-ar fi, ceea ce nu e cazul, sunt de peste 20 de ani cu noi, in posturi privilegiate pentru a ni se adresa. Dumnezeule mare, e foarte mult! Insasi calitatea lor de intelectuali de elita (preiau si eu ce zic altii) ar trebui sa presupuna deschidere fata de alte minti, alte glasuri si alte idei. (Din afara gastii, sa fie clar.) In loc de asta, vad la Plesu in articol o fixare pe pozitii incapatanata si suficienta: „Astia suntem noi si gata. Cei mai buni. Iti place sau nu.” Si mai sunt de remarcat cam multe chestii de genul „tu n-ai citit”, „nu stii”, „mai citeste o data”. S-ar putea ca D.P. sa se supere (ar fi indreptatit sa se simta minimalizat si jignit) si sa rezulte o racire a relatiilor, chiar daca nu urmeaza gesturi definitive. Mie-mi place sa cred ca nu sunt excluse nici ele. Ar fi o innoire binevenita. ( Da, da. Chiar si tie o sa-ti placa! 🙂 )
Chiar nu sunt de acord cu tine Atreides. Daca Plesu si Liceanu isi vedeau de scrisul lor, totul era OK. Nu inteleg de ce se incranceneaza de perioada comunista – nu trebuie sa te rusinezi ca ai fost normal. Ce e scandalos este modul in care au acaparat spatiul public cei care au teoretizat fenomenul si nu cei care au fost parte din el (adevaratii anticomunsiti, Bacanu, Cornea, Ana Blandiana, Dinescu, etc). In plus, mi se pare o tema penibila si periculoasa: comunismul a durat 45 de ani, post comunismul 21. Ca sa fim clari, tara a fost decomunizata (NATO si proprietate privata), problema noastra nu e comunismul, ci capitalismul defectuos. Si ce mi se pare bizar, este refuzul de a accepta alternanta partidelor, esenta democratiei si a competitivitatii politice, sub pretexte subtiri (gen comunisti, hoti, etc). Si nu in ultimul rand startul subtire de moralitate actual al multora dintre intelectuali (Baconschi, Patapievici, Paleologu cel tanar) plus slujul fata de un marlan prin exceptie. Nu vreau sa ma gandesc ce a inghitit intre patru ochi domnul Pleasu de la un „domn” care o da in public pe „tiganca imputita”, „pasarica”, „avem nevoie de tinichgii si nu de filozofi”, etc. Care sunt standardele interioare ale acestor domni ? Mister. In plus nu i-am vazut solidarizati cu invatamintul in general, baza pe care sta cultura si dezvoltarea societatii, doar pe casta lor de intelectuali. Cultura este un dar divin si un drept al lor, nicidecum rezultatul unui proces de educatie si evolutie multisecular . Precum ziceam, mi se par conservatori in cel mai absolut sens, nicidecum „liberali” sau „crestini”. Si studiati istoria: cred ca o sa aflam cu surprindere cat de „stangei” erau liberalii adevarati (si aia romani, si aia britanici si aia americani, ca de italieni si latino americani nu mai vorbim). Romania are insa nevoie de un master plan, nu de exegeze pe baza doctrinelor politice.
Buna dimineata,El conde!
Vreau doar sa-ti spun ca poti sa postezi comentariul pe site la Adevarul daca:a) il imparti in varii comentarii de maxim 800 caractere fiecare ;b) scrii fara diacritice; c ) eviti cuvinte gen popular, populism, decurs,somer,populatie, curba, samd…ca Patriciu e ” as ” in chestii macro…si se incurca in cele micro, cum ar fi alegerea unui soft performant=))
Felicitari pt analiza.
Cand imi spui El Conde, ma si vad pe un superb cal negru cu coada cambrata si coama in vant. Multumesc pentru sfaturile de postare la Adevarul. Sa vedem.
Am uitat sa-ti spun la momentul potrivit ca m-am distrat copios descoperindu-ti partea de luptator latino dezlantuit in controversele tale cu adversari feminini de pe forumul Adevarului.
Domnule Conte, le-am citit si eu cartile acestor domni (Plesu, Liiceanu, Patapievici), am fost fascinat de unele dintre ele, dar acum cand se intampla sa mai vad pe vreunul dintre ei la TV imi vine sa vars. Eu am o mica teorie. Pentru un om de stiinta, de exemplu un matematician, putem separa linistit omul de opera. Opera unui matematician de valoare isi pastreaza in ochii nostri aceeasi valoare chiar daca se intampla sa aflam ca omul era de fapt o jigodie. Pentru umanisti, mai ales pentru moralisti, lucrul nu mai tine. Este scabros ca un astfel de om sa propavaduiasca principii minunate prin carti si sa le contrazica pe fata in viata proprie. Imi amintesc (cu greata) un anumit pasaj din opera lui Patapievici, din vremea ”Politicelor”. Omul spunea cam asa: ura este un sentiment care da seama despre un individ in aceeasi masura ca si iubirea, adica suntem definiti in egala masura de ceea ce iubim si de ceea ce uram. Referirea era, desigur, la ura fata de Iliescu, pe care o justifica astfel. Iar cine nu il ura pe Iliescu, conform acestei teorii, avea o problema. Eram de acord atunci cu aceasta teorie (il uram pe Iliescu), sunt si acum de acord cu ea. Problema este ca nu mai e de acord Patapievici insusi, atunci cand vorbim despre ura la adresa, ati ghicit, lui basescu. Mai tineti minte ce spume facea baiatul in evz ca uite dom’le la magarii astia care il urasc pe basescu, ca uite dom’le societatea noastra este plina de ura si asta e rau etc. Adica ura era justificata fata de Iliescu, dar nu mai e justificata fata de ala care ne plateste salariul, nu? Asa ca, si de-ar fi opera lui Patapievici de nu stiu cate ori mai valoroasa decat este, in ochii mei omul este doar un sinecurist compromis pe vecie. Domnii Liiceanu si Plesu parca au calcat mai putin in strachini decat Patapievici, adica au avut mai multa grija fata de imaginea proprie, dar totusi basismul tasneste la acesti domni prin toti porii.
In privinta operei, au spus-o si altii, la nivel mondial toti acesti domni nu exista. Impact zero. Nu mai vorbesc de lucruri sfinte gen ISI si alte alea.
In privinta lui conu’ Dinu, ca o fi sarit si el peste cal, se prea poate, dar lucrul e minor in acest moment, ce conteaza acum ar fi ca domnia-sa sa ne dea un semn si sa-l dea afara in primul rand pe Cartianu, apoi pe dl. Plesu si apoi sa faca ce a recomandat Corina mai sus.
Simt printre randurile comentariului tau si un repros la adresa slabiciunii mele, cate este, pentru primii doi, mai ales pentru primul. Nu pot sa spun altceva decat i-am spus lui Hendrix in doua raspunsuri anterioare.
Si pe mine ma enerveaza, nu atat Cartianu (care este el insusi, nu are ce sa faca) cat atitudinea ingaduitoare a lui Patriciu fata de limitele si partipriurile acestuia.
Nu cred c-o sa-l dea afara pe Plesu si nici n-as vrea s-o faca. Ar fi un gest in plus de atitudine ambigua. Ce as vrea eu, dar e clar ca nu vrea el, este sa se alature pe fata si pe bune si cu toate resursele, echipei PNL, pana la victorie. Sau, daca nu, sa faca gesturi clare de pozitionare politica astfel incat sa nu mai poata fi folosit propagandistic ca o povara, ca o vulnerabilitate a liberalilor.
Am postat pe la 16:20 un mesaj care nu apare nici in forma vizibila numai pentru mine, ca de obicei. Daca incerc din nou sa-l postez mi se spune ca e duplicat. De fapt, butonul „post comment” nu pare activ la mine. 🙁
L-am recuperat! 🙂
Intr-adevar, domnul Plesu nu il cocoloseste pe prietenul lui. In ciclul de dezbateri „ambulante” de odinioara Plesu-CTP–Liiceanu-Hurezeanu, am constatat cu multumire ca poate avea chiar o atitudine usor severa si dojenitoare la adresa lui. Are niste asteptari si poate fi obiectiv. Foarte bine. Totusi, in cazul de fata mi se pare ca il supraestimeaza putin pe Liiceanu si il subestimeaza pe Dinu Patriciu.
Liiceanu. Ma intreb daca un profesor ca Andrei Marga, de exemplu, il considera pe Liiceanu filozof conform rigorilor stiintifice. Fara-ndoiala ca traducerile din filozofi importanti, mai ales din antichitate, nu sunt la indemana oricui. Dar ele sunt facute probabil de o mana de oameni, toti de un inalt nivel de pregatire. Nu cred ca Liiceanu e intaiul dintre ei. Iar daca ii luam productiile proprii, ele nu sunt oare, predominant, eseuri si meditatii asimilabile mai degraba literaturii decat filozofiei propriu-zise? Are Gabriel Liiceanu un sistem filozofic propriu?
Dinu Patriciu. Cred ca singura imprejurare pe care imi bazez opinia e un „100%” cu Robert Turcescu prin 2005. Am vazut atunci un ins care avea semnele unei personalitati in toata puterea cuvantului. Cineva cu o cultura vasta, bine asimilata si original redata. Un tip consistent. Dupa parerea mea, Andrei Plesu e nedrept cand presupune ca nu l-a citit pe Liiceanu. L-a citit in mod sigur, poate chiar si unele traduceri filozofice. Nu m-ar mira deloc. S-ar putea sa avem de-a face cu un usor dispret al „intelectualului de meserie” fata de omul de afaceri. Insa primul ar trebui sa stie ca un om de afaceri de anvergura celui in cauza e in masura sa delege sarcini cu nemiluita. Ii ramane timp destul pentru lectura si cultura.
Cu ce ne alegem de-aici? Depinde de raspunsul lui Patriciu. Reactia lui Plesu nu e generatoare de divort, in principiu. Dar ce bun ar fi unul! Mi se pare vital ca mass media nepartinica sa dea glas tot mai mult unor intelectuali constienti de nocivitatea regimului Basescu. E limpede ca pe Andrei Plesu nu ne putem baza. Pentru contributia pe care intelege sa si-o aduca ii ajung, oricum, editura Humanitas si TVR. Ma gandesc la un A.P. Iliescu sau Bogdan Teodorescu. Dar cati alti universitari cu intelepciune, viziune si condei ar putea fi chemati la o noua Dilema veche, la Adevarul sau alte publicatii cu raspandire cat mai mare! Oare constientizeaza Patriciu dimensiunea mizei si puterea pe care o are el in schimbarea lucrurilor?
Cat despre pretuirea personala pe care i-o poarta Andrei Plesu lui Adam Michnik, cea mai utila dovada a ei ar fi fost pentru noi publicarea dialogului purtat la Ateneu. S-a gandit la asta, sau nu i se pare potrivita popularizarea „amicului polonez” la scara mare?
Felicitari! Esti in topul comentariilor. Iti sta bine in forma asta de dezlantuire analitica. Nu stiu exact ce anume dar a fost ceva, in comentariul tau, care m-a facut sa ma intreb cati ani oi avea tu, Corina? Pe de o parte exista pe undeva in acest comentariu un parfum de parguiala, pe de alta parte exista o prospetime de judecata si un trecut foarte apropiat din care iti iei exemplele si argumentele.
Si mie imi place Bogdan Teodorescu. Si da, sunt absolut de acord cu tine ca Dinu Patriciu este un om de afaceri de anvergura. Cunosc destul de bine evolutia Rompetrol si pot sa confirm ca a stiut sa conduca si sa ridice aceasta companie dupa cele mai sanatoase si performante principii de management.
@CSG Nu mi-au placut niciodata oamenii falsi, ipocriti! Din punctul meu de vedere nu poti disocia omul in sine de omul-scriitor. Imensele lui compromisuri cu regimuri comuniste ceausiste, regimuri feseniste care propovaduiau ,,democratia originala” si cu actualul regim antinational si antidemocratic pentru tine ce inseamna? Chiar nimic? Sau cantitate neglijabila? Ori nerelevanta? Mie mi se face scarba doar cand il vad pe preshu. De ce crezi ca i s-a dus buhul cu renemele de preshu?
Pot sa inteleg faptul ca il vedeai pe preshu ca pe un intelectual in anii ceausisti. Dar dupa 21 ani in care individul asta a aratat cat de amoral poate fi, cum mai poti citi ceva scris de el fara sa te apuce voma?
Nu sunt cantitate neglijabila, nici lipsite de relevanta. Ca dovada ca le-am taxat si le taxez de cate ori vine vorba.
Si pe Plesu si pe Liiceanu ii pot citi si ii citesc cu placere atunci cand scriu despre lucruri in care compromisul lor politic nu se manifesta. Sunt inzestrati, orice-ai spune, cu talentul de a scrie frumos, inteligent si de a reusi puncte de vedere originale care, mie cel putin, imi creeaza adesea placeri estetice.
Toate bune si frumoase, dar ce te faci daca povestea asta e in fond o…divesiune?!
NU numai tu l-ai criticat pe Plesu pana i-au iesit peri albi (fara nicio gluma, nu se stie daca Plesu ar mai fi scris ce-a scris azi fara remarca ta acida de la editorialul de vioneri al lui Patriciu „Turma si iertarea”). Ci si foaaaarte multi alti colegi d-ai lui, basca forumisti in frunte cu…mine (la care probabil se si refera Plesu prin acel tanar inconsistent, mai ales ca l-am avut profesor, fiind foarte recalcitrant la cursurile lui).
Daca nu crezi ca e o diversiune, tot nu scapi in a crede ceva foaaaarte putin probabil:
– una ca Patriciu a inceput pe bune sa-l balacareasca la liber pe Basescu (scroafa din copac)
– doi ca acelasi Patriciu a inceput sa scuipe la liber pe principalul aliat al celui mai de baza angajat sau colaborator al ziarului,
– trei, ca Plesu a inceput si el sa dea de pamant la liber cu pricipalul sau patron, platitor, contractant in ale scrisului, zi-i cum vrei…
Pacat ca te implici in duelul dintre Patriciu si liicheanu, chiar nu era cazul! Esti mult prea sever cu atacul lui Patriciu si mult prea intelegator cu liicheanu. Spune-mi, cate parale face un om ca liicheanu? Macar prin ce a facut in ultimii 21 de ani, caci inainte stim prea bine prin ce tari a umblat, in ce scop si cu voia cui.
Preshu telectual? Ma faci sa rad! El nu mai este om de cand a ajuns sa cerseasca iertare de la ceasca, dupa ce fusese bagat la beci in 1982, dupa afacerea Miscarii transcendentale. Daca pana atunci fusese doar un docil membru al partidului comunist, dupa aceea a ajuns un slugoi al egimului, un colaborationist al sinistrului regim ceausist! Dupa lovilutia din 89 a fost fesenist in guvernul lui ilici, s-a opus intoarcerii Regelui Mihai, fugarindu-l cu gealatii sa-l scoata afara din tara. Dupa ce l-a lins bine pe ceasca, pe ilici, mai este acum o surpriza ca este un lingau al securistului de la Anvers? ,,Omul” asta este profund amoral, este lipsit de coloana vertebrala. Iar de cand vorbeste discutii cu liicheanu in prime time pe TVR, duminica dupa masa, este de un grotesc desavarsit.
Eu, care mi-am tras mari satisfactii in viata din lecturi si chiar din scris, nu pot sa amestec total scriitorul cu omul social din cei doi. Trebuie sa marturisesc ca ma delectez si acum cu cartile lor si, deasemenea, trebuie sa marturisesc ca, pe vremea lui Ceausescu, eu nu ii percepeam deloc pe acestia ca pe niste colaborationisti cu regimul ci, dimpotriva, ca pe un sprijin moral. Motivul principal pentru care acum ii critic este colaborationismul cu regimul Basescu si nu cu regimul Ceausescu. Eu ma feresc sa vad lucrurile doar in alb si negru, desi mi se mai intampla, pentru ca stiu ca viata nu este asa. Si, pana la urma, nu cred ca am avea mari avantaje daca refuzam sa vedem si partile bune la oponentii nostri. O astfel de obiectivitate ne intareste, nu ne slabeste. Cel putin asa gandesc eu.