Decepția Silvian Ionescu
Oamenii ăÈ™tia nu pot fi luați în serios. Toată educația lor este axată pe minciună, pe inducerea în eroare a semenilor. Pentru ei onestitatea este un păcat, buna credință o infirmitate, respectarea cuvântului dat o slăbiciune. Meritele li se judecă după câte victime fac cu eternele lor disimulări, după câți proÈ™ti prind în plasa falselor bune intenții.
DeÈ™i viața m-a obligat să repet în multe rânduri aceste adevăruri despre caracterul infect al securiÈ™tilor comunistoizi, tot mai cad uneori in păcatul credulității. Cel mai recent m-a dus de nas Silvian Ionescu.
Izbucnirea lui împotriva lui Băsescu, pe cât de surprinzătoare pe atât de neconvențională prin violență, m-a făcut pentru o clipă să cred că s-ar putea să ascundă o răzvrătire autentică, un efect de „žprea de tot”! Cât ai fi de securist, mi-am zis, cât de groase ar fi lanțurile ticăloÈ™iei care te imobilizează în complicitate È™i omertă, tot mai trebuie să ai pe undeva un nerv care să te curenteze, o sinapsă care să funcționeze È™i să-ți reprezinte eul sub zmoala îndobitocirii cazone. Au È™i ăÈ™tia, totuÈ™i, o minimă mândrie, o minimă demnitate, un minim respect de sine „“ îmi ziceam.
Am greÈ™it! Silvian Ionescu ne dovedeÈ™te, prin aÈ™ternerea unei tăceri sepulcrale peste farsa gălăgioasă a aÈ™a zisei sale rebeliuni, că nu este altceva decât ce-a învățat toată viața lui să fie: un docil instrument de manipulare, care nu-È™i mai aparține nici măcar cât să se poată legitima, dacă a fost prins băut la volan, cu propria lui Carte de Identitate.
Da! Există astfel de umanoizi goliți de identitate. Nu mai au nimic al lor. S-au concesionat pe de-a-ntregul. În schimbul iluziei că ar fi patrioți, că ar sluji țara. O țară ce, chipurile, are nevoie de ei.
Câtă ipocrizie!
Azi să anunți, cu clăbuci de indignare:
„žO sa vada GOLANE,o lume intreaga cine e GOLAN dintre noi doi!
Cu intarziere, pentru ca eu sunt corect pana in maduva oaselor fata de tara armata si romani!
Tu trebuie sa raspunzi!”.
Iar mâine, poimâine È™i răspoimâine: mucles! CăluÈ™ în gură, dopuri în urechi, vată în nas, formol în vene. Mucles „“ i-au zis, È™i elefantul de tinichea s-a transformat brusc în È™oricel, s-a coclit, s-a furiÈ™at în ascunzătoarea lui meschina, s-a dedat amneziei.
Mare decepție, Silviane, cu patriotismul tău de bâlci, cu gura ta mare de mahalagiu bolnav de nervi. Tupeu È™i fanfaronadă de securist cât cuprinde, apoi, la primul ordin È™uierat prin strungăreață, „žpe loc, repaus”.
Ai fi putut, într-adevăr, măcar acum, în ceasul al 12-lea, să fii de folos poporului tău, să-l scapi de un blestem cu nume propriu. Ne-ai amăgit, făcând jocuri doar de È™leahta ta È™tiute È™i, cu satisfacția încă unei țepe date, te-ai retras să mai hibernezi puțin, până la următorul ordin pe unitate, până la următoarea diversiune „žpatriotică”.
Rămâne cum am stabilit, obiectule: alcătuiri ca tine nu pot fi È™i nu trebuie să fie luate în serios.
Comentarii prin Facebook:
interesant conte, esti deceptionat de prestatia unui fost ceist de la DIE, te asteptai la adevaruri dure dar te-ai ales cu un limbaj specific bautorilor de whisky, afemeiatilor si celor obisnuiti cu dedublarile, adica cu insulte la care exmarinarul nu prea a indraznit sa replice, prea multe asteptari de la un fost ceist, chiar daca la DIE erau baieti mai scoliti, mai stilati si mai plimbati prin strainatati decat ceistii din directiile securitatii, dar stii bine ca totusi celor din servicii nu le poti pretinde sa spuna adevarul, ei sunt obisnuti cu ascunderea adevarului, asta le este meseria!!
Conte, Toti securistii erau recrutati dintre oamenii care nu erau dornici de-a se investi in meseriile pe care le-au invatat (inginer, matematician, hidrotehnician, „marinar”, etc). Veneau cei care recrutau la repartizare si te momeau cu lefuri mari, iar militaria (ca tot o militarie este) i-a depersonalizat, esti o rotita intr-un angrenaj. Gandeste-te daca acest basescu a aratat vreodata ca intelege ceva din notiuni ca „respectul de sine”, „cuvant de onoare”. Personalitatea lor este caricaturala, are geometrie variabila, se reconfigureaza in timp real. Unui fost securist, si nu ma refer numai la basescu, a plange instantaneu zicand „sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu!”, sau chestia cu „draga Stolo!”, sau „nu am lovit copilu cu pumnu in burta!”, nu constituie niciun disconfort. Pare ca nici acest silvian nu iese din tiparul de personalitate de mai sus.
Da, deci te inteleg, e trist, s-a mai dus una din iluziili care le-ai avut.
Totusi, parerea mea care este ca sa nu-ti pierzi totusi deci increderea in viata, deci mai este destui securisti pa scena politica romaneasca care este.
N-ai avut noroc cu securistii lui Basescu?
Mai incearca.
Da egzenpul incearca cu securistii din pesede, fosta UM a lui Basescu si Silvian.
Te dezamagesti si acolo?
Nu-i nimic.
Intoarce-te si mai cauta la peneledelemepe.
Iar dezamagire?
Inapoi la pesede.
Deci la cat da multi securisti este, pana la urma trebuie sa gasesti tu un securist da incredere pa scena da circ politica care este deci Rromanea.
Revolutia lui bunul simt treboe sa invinge pana la urma, chear si fara liderii ei, revolotionarii Ponta si Crin.
Hai succesuri si Mahlzeit!
Sunteti un caz interesant,dle Conte,din aceasta cauza va si citesc 🙂
Sunt de aceiasi parere cu dvs:tot ce vine dinspre fosta Securitate ,nu poate fi luat in serios.
Cum bine spuneti :””Toată educația lor este axată pe minciună, pe inducerea în eroare a semenilor. Pentru ei onestitatea este un păcat, buna credință o infirmitate, respectarea cuvântului dat o slăbiciune. Meritele li se judecă după câte victime fac cu eternele lor disimulări, după câți proÈ™ti prind în plasa falselor bune intenții.””Total de acord.
Totusi,dpdv politic,sunteti ,pare-se ,de partea „lor”. Consimtiti la opiniile lor,atacati pe cei ce li se opun intr-o forma sau alta,in general opiniile dvs politice conincid cu cele ale acestor lichele ,asa cum sunt majoritatea fostilor securisti.Vedeti in americani dusmanii nostri ancestrali,strainii ne fura ,capitalismul este ceva necurat,PSD este un partid onorabil,PNLul de azi sau ,ma rog,de ieri,din vremea lui Antonescu/Tariceanu era urmasul mareklui partid istoric (si nu unul eminamente securist,la propriu) si nu in ultimul rand sunteti fanul declarat al unui post tv infiintat de un fost securist ,cu banii (unii zic furati) de la fosta Securitate.
Fostii securisti il urasc pe Basescu.Este un fapt.Motivele certe sunt doua:
1.Basescu a dat 2 milioane de dosare la liber
2. Fostii securisti suntazi, in general,parte a sistemului mafiot politco-economic.Prin macar incercarea (reusita sau nu,ramane de vazut) elibararii justitiei de sunb influenta politicului,Basescu a dat o lovitura grea mafiei.Securistii nu-l iarta pentru asta.
In rest,de acord cu articolul de azi,100%. Minus,evident,aluziile si insinuarile la adresa fostului presedinte.Va spun cu sinceritate,desi ideile mele politie sunt cu totul altele ca ale Dvs, daca ati reusi sa faceti abstarctie de subiectul Basescu,eseurile dvs ar fi mult mai interesante.
PS Stiu, o sa-mi spuneti ,poate,ca Basescu a fost „securist”. N-a fost.Sau nu dintre aceia ce starnesc scarba si dispretul meu veshnic,adica dintre cei ce-si turnau colegii,prietenii sau rudele.Basescu a avut alta misiune,una ce slujea interesele Ro,nu ale clicii comuniste vremelnic aflata la conducere.V-o garantez,credeti-ma.
Ia uite ba, se mai gasesc si carnaciori basisti p-aicea.
Asta este foarte bine.
Trebuie sa dialogati.
Numai prin dialog se poate cladi un blat durabil.
Trebuie sa puneti accent nu pe ce va desparte, ci anume pe ceea ce va uneste, adica totul.
Si daca ar mai veni la dialog aicea si binomu (sau trinomu ca nu mai stiu exact care e situatia poterei cu epoleti), atunci chiar ca ar fi ceva de vis.
Hai ca puteti!
Nu eXista nici binom, nici trinom ci, monom, adica SRI.
Ma, Dumitrescule… tu care esti? Pricop-ginerica, Paul-Vass-recuperatorul, Sida-ebosu, Å¢urcanu-Anastase-de-sub-birou, Pradoiu-prule-n-gura, Blaga-buldogu, Pora-carnat, Tapalaba-sri, Icr-trai-pe-vatrai, Bakonski-jacuzi, sau altii ca ei care si-au retrocedat țara-n bucate? Si, asa, in generel, toti sunt securisti in afara de canalia perfecta (Octavian Paler) de la care sugeți-sugeți-sugeți!
„Ma, eu te-am mai batut pe tine o data!” (Explozia, film, 1983, Gh. Dinica vs Florin Piersic)
Hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis
eu as putea zice, dupa postarea ta, ca tu esti securist, Ticule..nick-ul luat la miosto, limbajul de lemn (mult si fara rost) folosit la a demonstra ca negrul e gri…pt ca aici sunt, cat de cat, oameni mai mobilati la cap..poate altfel ai zice ca e alb.. plus contradictiile de rigoare ale unui „instruit” in alte alea decat cele despre care vorbeste in clar….esti de acord 100 % mai putin ceva…apoi dai tezele uzuale ale securistilor de azi , pupinglobalisti…basescu e bun pe portiuni , justitia, prietenii americani…vezi si scorurile…
Soricelul a mancat un bob de strugure si s-a imbatat. Apoi, a inceput sa strige:
-Unde-i matza sa ma vada, sa-i dau coada sa mi-o roada!
De dupa coltz apare si matza…
-M-ai chemat, soricelule?
-Brrr… hai, ma, ce, tu nu stii de gluma?
Șoarecele și pisica
de Grigore Alexandrescu
________________________________________
Un șoarece de neam, și anume Raton,
Ce fusese crescut sub pat la pension,
Și care în sfârșit, după un nobil plan,
Petrecea retirat într-un vechi parmazan,
Întâlni într-o zi pe chir Pisicovici,
Cotoi care avea bun nume-ntre pisici.
Cum că domnul Raton îndată s-a gândit
Să o ia la picior, nu e de îndoit.
Dar smeritul cotoi, cu ochii în pământ,
Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfânt,
Începu a striga: „De ce fugi, domnul meu?
Nu cumva îți fac rău? Nu cumva te gonesc?
Binele șoricesc cât de mult îl doresc
Și cât îmi ești de scump, o știe Dumnezeu!
Cunosc ce răutăți v-au făcut frații mei,
Și că aveți cuvânt să vă plângeți de ei;
Dar nu sunt cum crezi; căci chiar asupra lor
Veneam să vă slujesc, de vreți un ajutor.
Eu carne nu mănânc; ba încă socotesc,
De va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc.”
La ăst frumos cuvânt, Raton înduplecat,
Văzând că Dumnezeu de martor e luat,
Își ceru iertăciuni și-l pofti a veni
Cu neamul șoricesc a se-mprieteni.
Îi duse pe la toți, și îl înfățișă
Ca un prieten bun ce norocul le dă.
Să fi văzut la ei jocuri și veselii!
Căci șoarecii cred mult la fizionomii,
Ș-a acestui străin atâta de cinstit
Nu le înfățișa nimic de bănuit.
Dar într-o zi, când toți îi deteră un bal,
După ce refuză și limbi și cașcaval,
Zicând că e în post și nu poate mânca,
Pe prietenii săi ceru a-mbrățișa.
Ce fel de-mbrățișări! Ce fel de sărutat!
Pe câți gura punea,
Îndată îi jertfea;
Încât abia doi-trei cu fuga au scăpat.
Cotoiul cel smerit
E omul ipocrit.
Hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis
Amintiri, Motane Garfield, din vremuri in care cazusesi in patima carnii…