De la creierul reptilian la neocortex
În ultimă instanță, intelectualii sunt și ei oameni.  Cu slăbiciuni, cu vicii, supuși greșelii și chiar prostiei. Până la această reductie insă, ceea ce se presupune  a-i diferenția de ceilalți este proporția, în alcătuirea lor, dintre instinctual, emoțional și rațional.
Deplasarea spre dreapta acestui șir odată cu creșterea rolului intelectului în luarea deciziilor pare a fi de domeniul evidenței. Cum să ne explicăm atunci niște anomalii atitudinale ale unor intelectuali, Â care se comportă uneori de parcă ar fi demisionat din acest statut?
Vă propun un scurt studiu de caz pe trei astfel de persoane: Mircea Mihăieș, Mircea Cărtărescu și Andrei Pleșu. Ordinea în care i-am enumerat nu este deloc  întâmplătoare, ea făcându-se prin corespondență directă cu tipurile de comportament enumerate anterior.
Judecându-i după publicistica din ultima vreme, dar și după opera lor de rezistență, este clar că, predominant, Mihăieș este instinctualul, Cărtărescu emoționalul iar Pleșu raționalul.
Altfel spus, preluând o echivalare propusă mai de mult de Solomon Marcus între cele trei tipuri comportamentale și evoluția creierului în regnul animal, Mihăieș s-ar apropia cel mai mult de modelul creierului reptilian, Cărtărescu de cel al creierului paleo-mamifer iar Pleșu de cel al neocortexului.
Rezultă că, dintre nominalizați, cel mai apropiat de profilul intelectualului definit prin prisma naturii sale umane nesecvențiale este Andrei Pleșu, urmat de Mircea Cărtărescu si, undeva, la remorcă, Mircea Mihăieș.
Eu am omologat de mult acest clasament, dovadă și interesul diferențiat pe care l-am acordat celor 3 în comentariile mele din ultimul an.
Instinctualitatea lui MM răzbate, ca o pată de sânge prin tifonul bandajului, din fiecare subiect pe care acest autor își propune să îl abordeze ca si cum ar tranșa un animal încă zbătându-se. Nu ai ce să înveți de la el altceva decât cruzime inutilă.
Cu MC lucrurile sunt mai nuanțate. Dominanta sa emoțională, în general destul de bine strunită de pragmatism în latura ei insurecțională,  răbufnește ca o răzvrătire doar atunci când drame ale vieții altora reușesc să- i dejoace tactica struțului și să i se înfățișeze în tot tragismul lor. A fost cazul de la Maternitatea Giulești, a fost tragedia japoneză, prilejuri cu care MC a consonat cu natura lui profundă și s-a comportat la înălțime.
În cele mai multe situații, însă, se dăruiește laturii narcisiace a emoțiilor sale, se lasă sedus și dus de comoditățile izvorâte din interesul seducătorilor. Întoarce spatele realității, ca să nu-și tulbure somnul și, privindu-se în oglindă, are grijă să nu vadă peste umăr,  mai departe de imaginea sa. Ca să nu dea de realitatea de care tocmai a fugit. Astfel viața i se pare acceptabilă.
Se pare că nu a învățat nimic din reproșul Hertei Muller: „Cărtărescu nu asculta Europa liberă. Pentru mine e de neconceput”. De aceea e de datoria noastră să-i relatăm în permanență, de pe frontul luptei de supraviețuire a acestui popor, toate relele care se-ntâmplă. Pentru că altfel va spune posterității că nu a știut, de pildă, că în România se desființează alandala spitale și mor cu zile oameni pentru că nu are cine să le facă o injecție la momentul oportun.
Despre Andrei Pleșu am tot scris în ultima vreme, și din ce în ce mai critic. Asta pentru că nu pot accepta ideea că acest spirit apolinic își extrage lumina și echilibrul din indiferență rece, autentică, dezumanizată, față de tot ce se petrece în jur. Credeam că neimplicarea sa socială e un reflex de autoapărare față de vulnerabilități afective doar de dânsul știute. Sunt însă motive tot mai multe și clare pentru a considera că predilecția sa pentru moralizări ușurele, pilduitoare, de tip rabinic, în dauna unor reacții cât de cât ferme adresate  arbitrariului cu care se distribuie în cantități de masă suferința în România de azi ,  este un efect de aridizare afectivă, emoțională.
Dar dacă unul dintre cei mai reprezentativi intelectuali, după definiția de la început, Â și-a pierdut organul compasiunii și solidarității, să fie asta de bun augur? Sau de inimă neagră?
https://www.conteledesaintgermain.ro/de-la-creierul-reptilian-la-neocortex/11-04-2011Editorialeandrei plesu,emoțional,instinctual,Mircea Cartarescu,Mircea Mihaies,rațional,Solomon MarcusÎn ultimă instanță, intelectualii sunt și ei oameni.  Cu slăbiciuni, cu vicii, supuși greșelii și chiar prostiei. Până la această reductie insă, ceea ce se presupune  a-i diferenția de ceilalți este proporția, în alcătuirea lor, dintre instinctual, emoțional și rațional. Deplasarea spre dreapta acestui șir odată cu creșterea rolului intelectului...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
@Gabi @Hendrix si oricine altcineva interesat de viata si opera lui Constantin Noica
…nici eu nu stiam ca Noica ar fi parasit Paltinisul dupa ce s-a retras in 1975 si pana la decesul survenit in 1987 si totusi… incitat de cele scrise de Gabi si independent de sursele indicate (Monica Lovinescu si Sanda Stolojan) am mai rascolit si eu pe net si am gasit o lucrare interesanta… atasez linkul la lucrare
http://www.unibuc.ro/n/resurse/docs/2011/feb/28_11_53_02noica.general-philosophy.pdf
…lucrarea este in engleza, dar merita citita… include si o biografie a lui Constantin Noica (pagina 20) scrisa si publicata in Anglia de Katherine Muston, sotia filozofului… la pagina 21 apare urmatoarea informatie:
” In 1948 Constantin Noica si sotia sa de origine engleza, Katherine Muston, traducatoarea acestei carti, au decis, in scopul protejarii celor doi copii ai lor de traiul intr-un regim comunist impus in Romania de sovietici, ca singura solutie este divortul, fapt care ar fi permis sotiei lui, intoarcerea in Anglia, impreuna cu cei doi copii. Au fost necesari ani de suferinta si intense frustrari pana cand ea a reusit sa obtina viza de iesire din Romania si sa ajunga in cele din urma in Anglia in 1955………. Inainte de moartea lui, el (Constantin Noica) si-a vizitat familia in Anglia de doua ori, in 1972 si 1983 si desi ar fi putut sa ceara azil politic cu usurinta si sa ramana in Vest, asa cum au facut atatia alti intelectuali din generatia sa, Noica a simtit ca si-ar putea facea mai bine datoria fata de poporul lui, traind in Romania si nu in exil”
…la pagina 23 este publicata fotografia unui text olograf scris de Noica, localizata si datata Monaco, Septembrie 1985…
…uite ca fara sa patam cu nimic memoria marelui filozof, mai apar totusi niste amanunte care erau necunoscute ( cel putin mie)…
@CSG Vad ca n-ai de gand sa intri in dialog cu mine pe subiectul preshu. OK! Chiar acum citeam un articol scris de scriitorul George Cusnarencu despre…preshu si liicheanu. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut foarte mult si m-am gandit sa reiau aici cateva idei din textul aparut pe data de 6 aprilie.
,,cuplul elitist face parte din categoria numita a pretioaselor ridicole. Adica, pentru cei care nu au citit comedia lui Molière, ar fi vorba despre prostia cu aere „spirituale”.”
,,Nici Plesu, nici Liiceanu nu fac parte din categoria semidoctilor, desi, la randul lor, sunt admirati de cativa prieteni si cativa semidocti cu aere de provincie.
Cu toate acestea, cuplul Plesu-Liiceanu nu se da inapoi de la a lumina poporul semidoct la televizor, probabil din nevoia exihibitionista de a ne oferi din prea plinul gandirii lor si, in consecinta, de a ne demonstra cu tot dinadinsul ca sunt niste pretiosi ridicoli. Pe undeva, sunt si ei niste parveniti, chiar daca ceva mai culti.”
,,Daca ne uitam la Plesu, cum a evoluat el de la un cercetator anonim aciuat pe la un institut de pe vremea lui Ceausescu, care prindea si el iesiri anuale pe la congrese internationale, nu putem sa ne reprimam o intrebare. Ce l-a creditat pe Plesu sa fie ingreunat cu functii cu mult peste opera lui subtire? Ministru al Culturii in anul 1990 si de Externe in 1997! Membru in CNSAS, contrar dispozitiilor legale, cu rang de inalt demnitar! Consilier prezidential al lui Basescu! Revista Dilema! Emisiuni la TVR! (*) Toate aceste dregatorii oferite unui singur om, care s-a dovedit a nu avea nicio calificare si nicio performanta palpabila. Este un soi de parvenitism si asta, nu?
Cu Liiceanu, conducatorii Romaniei s-au dovedit mai zgarciti, macar in ceea ce priveste dregatoriile inalte. El s-a multumit cu Editura Politica privatizata pe numele lui si apoi cu afacerile de acolo facute cu multi bani publici. Putem spune ca este si el un parvenit. Molière a avut geniu.
Mai departe: de ce este cuplul Plesu-Liiceanu pretios? Atunci cand cuplul apare la televiziunea publica, nu doar ca arunca ratingul in moarte clinica, dar declama cu aerul unor eruditi, cele mai crase banalitati. Un intelectual ajuns printr-o minune la televizor ca realizator, incearca sa comunice simplu cele mai profunde idei. Or, Plesu si Liiceanu, amandoi auto-intitulati „filozofi”, reusesc performanta de a comunica imbarligat cele mai plate idei.”.
Pentru cei care doresc sa citeasca intregul text il pot gasi pe badpolitics.ro. Lectura placuta!
Scuze si tie si celorlalti. Nici vorba ca n-as vrea sa discut teme propuse chiar de mine. Trec insa printr-o perioada extrem de aglomerata si incerc sa ma strecor printre secunde.
@CSG Ai macar un scurt comentariu referitor la textul lui Cusnarencu despre preshu si liicheanu? Inteleg ca timpul tau este pretios, dar m-as multumi si cu o apreciere facuta asupra frazelor selectate de mine. Cand vei avea mai mult timp poate ca vei citi intreg textul, ce zici?
@excelsior Nu stiu de ce ma intrebi ce parere am despre Noica, dar nu vad niciun motiv sa nu-ti raspund. Ca sa-ti raspund direct am o parere foarte buna! Ilustrul carturar a cochetat in tinerete cu ideile legionare, lucru de care n-a fost strain nici Cioran, ca tot se vorbeste despre el in ultimele zile. Anticomunist convins, el a intrat in vizorul securistilor si tratat drept ,,dusman al poporului! dupa ce bestiile bolsevice au cotropit tara. Nu el ca persoana erau un pericol pentru comunisti ci SCRIERILE SALE. Acesta este si motivul care pana la urma a fost trimis in puscarie in 1960, odata cu celebrul lot Noica-Pillat, impreuna cu Nicu Steinhart, Dinu Pillat si Paleologu(tatal dobitocului care acum candideaza la sefia pedeleprelor). Motivul: aparitia cartii lui Noica ,,Povestiri despre Hegel”, carte considerata periculoasa de catre comunisti. Cine l-a turnat? Cel care se numea atunci Zigu Orenstein, devenit ulterior Zigu Ornea, un securist de 2 lei care dupa lovilutie scrie in Dilema lui liicheanu si preshu, ambii fiind jalnice unelte securiste.
A facut puscarie politica pana in vara lui 64, cand toti politicii au fost eliberati. Comunistii l-au urmarit in continuare, ca dealtfel pe toti cei condamnati politic. S-a retras la Paltinis unde a fost inconjurat de multi informatori care si-au facut treaba ghidati de securisti. Printre informatorii Manastirii Secu care l-au lucrat informativ se numara si liicheanu( autorul Jurnalului de la Paltinis mai apoi) si filozoful fara opera filozofica preshu. Saracul a murit in 1987, cu un an inainte de aparitia Minimei Moralia scrise de preshu. N-a mai apucat sa vada cum securistul preshu s-a pretat sa FURE titlul unei carti filozofice scrise de un filozof francez in 1957. Esti multumit? Daca vrei putem continua dialogul, daca esti in stare…
@Hendrix – apreciez raspunsul si da, ma asteptam la un raspuns ca cel pe care mi l-ai dat si este foarte aproape de ceea ce cred si ce stiu eu despre Noica… ceea ce ma surprinde este cum de o personalitate de talia lui Noica, nu a realizat cine sunt ceilalti doi? (ma refer evident la Liiceanu si Plesu)… sa fii prieten cu un Cioran, sau un Eliade si sa nu poti „sa-i citesti” pe ceilalti?… te-ai gandit vreodata ca poate Noica, i-a „ghicit” de fapt pe cei doi si i-a acceptat in preajma lui dintr-un umanism, care scapa intelegerii noastre?… o fi incercat un fel de misionarism filozofic sperand in „mantuirea intelectuala” a celor doi?… e doar o idee, care mi-a mai trecut prin cap, pentru ca un om care infunda puscaria comunista ca politic, ajunge la o acuitate superioara in ce priveste judecarea celorlalti…
@excelsior Un adevarat intelectual de talia lui Noica, un om care a fost bagat in puscarie de comunisti pentru ,,vina” de a fi scris o carte despre Hegel si a lui Fenomenologie a spiritului, un om care dupa eliberarea din inchisoare in 64 a fost permanent urmarit de securisti si informatorii lor crezi ca n-a stiut cine sunt liicheanu si preshu??? I-a citit pe cei doi securisti, fii sigur de asta! Daca ar fi trait dupa lovilutia din 89 poate am fi aflat mai multe, dar s-a grabit sa mearga la cele sfinte in 87.
Nu cred ca i-a acceptat din ,,umanism”, asa cum afirmi. A fost un om superior, un spirit care n-a putut fi invins de comunisti si a acceptat sa se retraga in tihna la Paltinis. Pentru un filozof ca el preshu si liicheanu erau doua biete ganganii…Sa stii ca preshu nu este filozof, el doar asa se prezinta. Liicheanu este filozof, dar unul fara de opera. Lucrarea sa de doctorat a fost un penibil PLAGIAT, fapt care a starnit in anii 70 un imens scandal. Plagiatorul liicheanu a fost salvat doar de interventia stalinistului gogu radulescu, intelegi cam ce fel de filozof era liicheanu asta?
Adevarul gol-golutz despre preshu si liicheanu este ca ei erau o interfata a comunistilor in Occident. Amandoi au fost trimisi la burse Humboldt cu avizul Manastirii Secu, in anii 70 si dupa 83 incolo. Rolul lor? Erau exemplele ,,vii” ale comunistilor in fata acuzatiilor occidentale ca intelectualii romani nu puteau parasi tara. Isteti comunistii, nu? Telectuali ca preshu ori liicheanu pot fi cumparati la kilogram…O comparatie intre cei doi falsi dizidenti si adevarati intelectuali de talia lui Noica sau Adrian Marino este groteasca!
Imi inchipui ca scopul intrebarii lui excelsior este sa aduca in discutie vizita lui Noica la Paris in August 1985, cand multi l-au banuit ca ar fi fost trimisul lui Ceausescu. A refuzat atunci sa discute politica si a sfatuit diaspora romaneasca din Paris sa ‘faca altceva, sa faca cultura, cei care sunt in Occident, sa lase politica’.
Sanda Stolojan povesteste cum intr-o discutie intre filozoful si scriitorul Manuel de Dieguez si Noica, cel din urma si-a expus teza cum ca ‘cultura si gandirea trebuie pastrate in afara contingentelor politice’. Dieguez insa i-a demonstrat ca ratiunea politica primeaza. Noica ii sopteste apoi Sandei despre Dieguez: ‘Cu genul acesta de intelectuali nu poti sustine teorii ca la noi.’
In timpul aceleasi vizite (incident consemnat de Monica Lovinescu) Noica a incercat sa-l convinga pe Ratiu ca nu mai sustina comitetele din exil, care cersesc ajutoare si pasapoarte, ci sa sustina noi comitete care care sa tina Occidentului un discurs cultural si nu politic.
@Gabi Vizita a lui Noica la Paris in august 85??? Daca vii si cu dovezi ca Noica a putut pleca din tara, mai stam de vorba! Eu nu stiu sa fi plecat din Paltinis in ultimii sai ani de viata.
Este absolut ridicola ipoteza azvarlita de ,,unii” cum ca ipotetica vizita la Paris ar fi nascut suspiciuni ca Noica ar fi fost trimis de ceasca!!! Este absolut aberant ce sustii! Noica a fost detinut politic si urmarit de securisti pas cu pas, atata lucru nu stii?
Esti in stare sa probezi macar o fraza din cele scrise de tine?
@Hendrix
Desigur ca nu sustin aberatii, vizita a fost o realitate. Mi-am indicat in postul initial sursele: Monica Lovinescu (Jurnal 1985-1988), Sanda Stolojan (Sub Semnul Despartirii – Corespondenta Constantin Noica / Sanda Stolojan).
Eu nu am sustinut ca Noica ar fi fost trimis de Ceausescu, am aratat numai care a fost reactia unora in Paris. Noica a mirat foarte multa lume atunci si si-a dezamagit prietenii (adevarul n-are de ce sa doara, oamenii sunt falibili, chiar si cei mai buni dintre noi). Dar tot Sanda Stolojan ii gaseste scuza. Iti citez, poate ma crezi 🙂
„La un moment dat, s-a admis, in jurul mesei, ca fobia politicului, la un ganditor de talia lui Noica, reflecta desigur o reactie la situatia din Romania – dezgustul fata de regimul comunist – in definitiv un apolitism explicabil.”
@Gabi Pe mine m-a indignat postarea ta initiala, prin care dadeai de inteles niste MIZERII in raport cu marele Noica. Insinuarile tale, facute in stil securist, m-au cutremuerat:,,multi l-au banuit ca ar fi fost trimisul lui Ceausescu”. Cine sunt aia MULTI???? Astept nume, astept sa vad lucruri scrise negru pe alb! Ai probe in acest sens? Sau LE-AI INVENTAT?
Ai vreo dovada ca Noica ar fi incercat ,,sa-l convinga pe Ratiu ca nu mai sustina comitetele din exil”? Daca ai, prezinta-le!
Mi s-a parut MIZERABILA incercarea ta de a macula imaginea lui Noica, fie si apeland la astfel de sforarii. Am o singura intrebare: pai daca stiai de la bun inceput ca Sanda Stolojan a inteles apolitismul li Noica ca un dezgust fata de comunism, de ce incerci asemenea mizerii? Tie chiar nu-ti este rusine?
Hendrix, am o rugaminte: evita etichetarile dure, aduse mai ales unor persoane politicoase, care-si expun argumentele decent, fara excese de limbaj. Eu chiar salut mesajele lui Gabi, care au venit nu din proprie initiativa ci ca un raspuns la o intrebare a cuiva despre Noica. Cu ce greseste Gabi atunci cand da niste citate din persoane atat de „grele”? Mie nu mi s-a parut deloc ca a incercat „mizerii”.
Eu, in general, sunt de acord cu tine. Ceea ce ma surprinde neplacut, uneori, este predispozitia pe care o ai de a suspecta, pe oricine se abate putin de la punctele tale de vedere radicale, de tradare sau securism sau rele intentii. Si cand suspectezi lovesti tare, fara mila, fara sa-i acorzi respectivului prezumtia de buna credinta.
Mi-ai cerut cateva opinii despre ce scrie Cusnarencu. Este pe linia pe care si eu m-am plasat de vreun an incoace. El insa ii trateaza pe cei doi la pachet, in vreme ce eu i-am comentat individual. Nu ar trebui sa fii foarte suparat pe mine ca la Plesu nuantez mai mult decat la Liiceanu. Asta nu inseamna ca il absolv de pacate pe care le-am amintit de zeci de ori (e drept, poate nu atat de transant ca tine) ci ca incerc sa ii vad si partile bune (sau, ma rog, benigne). Cred ca o astfel de privire este nu doar mai fotografica, mai fidela in detalii, dar si mai usor de acceptat de catre nehotaratii care, la limita, ar accepta sa se lase convinsi, daca ar avea incredere in obiectivitatea pledantului.
Repet, cu mici exceptii pe acest blog s-au permanetizat, simtindu-se bine (adica intr-o companie compatibila), persoane care impartasesc, fundamental, aceleasi idei cu tine si cu mine. Este gresit (si nedrept fata de ele) sa le violentezi verbal atunci cand se abat, prin nuante, de la directii care tie ti se par incrustate in granit.
Noica pt mine e un reper uman si cultural, intentia mea in nici un caz nu a fost sa-i maculez imaginea. Pt amici, am tradus in limba engleza parti din povestirile lui despre om, facandu-l astfel cunoscut multor necunoscatori de limba romana.
Intentia mea…hmm, nici nu mai stiu de ce m-am bagat in vorba. Oricum, n-am sustinut nici un neadevar, ce-am relatat s-a intamplat, mai negru pe alb decat sa verifici sursele pe care ti le-am indicat nu cred ca se poate.
De altfel, Steinhardt ne povesteste ca Noica s-a retras la Paltinis ca sa „scape de politica, eros, dibuiri ideologice, acte de bravada, pareri de rau, sperante excesive ori intristari si ingrijorari prea puse la inima”. Isi platise scump dreptul la odihna, nu crezi?
Nu-s de ce imi vine azi – 12 aprilie, ora 16.00 trecute fix – sa lansez pe aici un concurs: „Cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodata”… Poate pentru ca Luc s-a „invartit” sa-i dau al doilea „plus”, cred… 😉
Hai ca incep eu, sa va stimulez memoria… Era acum… jdamii de ani, candva prin secolul trecut, cand o fiinta draga, de care acum ma despart doar niste prapadite de oceane, dar de care gandul nu se impiedica, mi-a spus: „Tu ne obligi pe toti sa ne dorim sa fim mai domni sau mai doamne…” Era pe vremea cand ne conduceau „tovarasii” si, smecher cum am fost intotdeauna, nu-mi trebuiau mai mult de cinci minute si juma’ de DEX ca sa-i fac pe cei mai agresivi „tovarasi” sa ma recunoasca drept… supraom! 😀
Acuma, ca tovarasii aia de ieri s-au deghizat eficient in „domni”, sunt macinat de dileme existentiale… Ce sa fac ca sa-mi recunoasca proaspetii domni dreptul de a exista, macar la marginea societatii?! Sa-mi reeduc… sangele albastru?! 😆
Singura „ideologie” a actualei puteri, in frunte cu zupremu’, este darwinismul social… Implicit si instinctiv, Mihaes, Plesu, Liiceanu & Cie au devenit propagandisti ai acestui darwinism social, ca, daca nu Ei, atunci cine?! Supraoamenii gandirii „de dreapta” s-au aliat cu supraoamenii politicii (economice) „de dreapta”… Eu cred ca, democratic vorbind, in ranita oricarui tembel se poate dibui „certificatul” de supraom… Si mai cred ca, omeneste vorbind, darwinismul social sucks big deal! Ca maine-poimaine – Doamne feri! – ne-ar putea ordona supraomu’ zuprem chiar si noua, cei mai supraoameni printre pigmei, sa ne hranim cu victimele noastre, in caz de lipsa a unor alimente mai accesibile ca pret… Iar io-s un supraom cu stomac ceva mai sensibil si inclinat spre… pascut, nu spre canibalism… 😀
De cateva ore, am aflat de la unul Niculicea – alt „profesionist” UNPR-ist, dar fara portofoliu – ca salariile bugetarilor le-a taiat Mircea Geoana… Probabil ca ala mic, chel si cu ochii triunghiulari, si-a schimbat numele de saptamana trecuta… Si am mai aflat de la minunata Eugenia Voda, ca ala mic, chel si cu ochii triunghiulari ar fi „Cel dintai profesionist al tarii”… Mda, am avut o zi plina de revelatii: realitatea nu este asa cum este, ci cum mi se ordona s-o vad… Profesionistii dezinformarii si manipularii au inceput saptamana in forta, in zanganit de iatagane si sabii… Luni, oameni sunt buni, marti, oameni sunt sparti, miercuri… naiba stie, ca nu-mi vine nici o rima! Scursuri, poate… Si saptamana trece ca un vis, chiar daca-i cosmar, tot vis se cheama ca-i… Ca azi va fi iar duminica si ne vom scalda in har divin!
@Niels Mi-a placut poanta din final, cu duminica si scaldatul in divin! Mi-as permite o intrebare: a fost cumva o nevinovata aluzie la vorbele pline de har divin ale ,,prietenului” @luc? Reamintesc cititorilor din cugetarile sale de duminica:,,n-ar trebui ca ziua de duminica,cand teoretic te umpli de har divin”. Daca m-am inselat, te rog sa ma scuzi.
Note,stari,zile…Vorbele dlui Plesu,a carui silueta estompata bantuie din nou acest blog.Si clasamente…
Iata un interesant clasament propus astazi de Conte.L-as numi un clasament sui-generis al (i)recuperabilitatii.Cu cine merita sa te lupti,cu cine nu merita.Cine poate fi reeducat,cine nu.Unde merita cheltuit efort si timp,unde nu.Cine poate fi recuperat,cine nu.Altfel spus,un clasament al pragmatismului,subintelegand aici chiar si un mini-ghid de actiune practica.
Mihaies,reptilianul,pare irecuperabil.Pierdere de timp sa-nveti un carnasier principii morale.Cu Cartarescu,mamiferul evoluat,dotat cu simt si simtire,nimic nu este iremediabil pierdut.Cineva trebuie insa sa-i excite constant naturelul simtitor.Cum spune Contele,”…e de datoria noastră să-i relatăm în permanență, de pe frontul luptei de supraviețuire a acestui popor, toate relele care se-ntâmplă.”.
Cu Plesu,lucrurile sunt ceva mai complicate,vorbim doar de neocortex.Ca si cum ai incerca sa clasezi inclasabilul.In clasamentul irecuperabilitatii,Plesu sta sus de tot,nici nu stii daca poti sau are rost sa muncesti la irigatii pe un teren atins de,vorba Contelui,”…aridizare afectiva,emotionala”.
Cu riscul de a-i provoca prietenului Hendrix o ridicare de sprinceana intelectual-sceptica,ma declar de acord in principiu cu multe dintre ideile Contelui din acest articol.Mi se pare o incadrare caracteriala interesanta a celor 3 subiecti.
Dupa care ma despart,totusi, de Conte.Asta cat timp imi mai tolereaza dezacordurile.Nu inteleg atacul continuu la bio-diversitate.Reptile,hominizi,mamifere,neocortexati,n-ar trebui sa traiasca toti,in buna randuiala,pe fata Pamantului ?
Draga Conte,
Ii descrieti perfect. Imi impusesem sa ma abtin de la orice comentariu referitor la cei trei, pentru ca recunosc: m-am cam plictisit de ei si de obsesiile lor. (Apropo, daca nu ati citit inca, va recomand, din „Observator cultural”, articolul lui Bedros Horasangian. Si inca ceva: http://www.ziarultimpul.ro/cultura/2011/03/o-mica-eroare-a-lui-andrei-ple%C8%99u-la-tv/) Ceea ce scrie Hendrix, insa, ma determina sa nu „tac”. Am ajuns sa fiu convinsa ca exista legaturi cu Securitatea, cel putin in ceea ce ii priveste pe unii din grupul respectiv. Nu imi mai sunt absolut deloc simpatici, insa nu as putea afirma vreodata ca nu sunt intelectuali. Sunt. Si vor ramane. Tocmai de aceea, mie, cel putin, imi pare cumplit de rau ca se „prostitueaza” in asa hal.
@Niels Schmecker: Va mai mira astfel de lucruri? (Daca Ion Cristoiu a fost invitatul doamnei, de ce sa nu fie si tovarasul presedinte? Este vreo diferenta intre „Pasarica” si gaina care naste pui vii?) Cred ca ar trebui sa va pregatiti sufleteste si pentru altele. Din pacate.
Va dau un link pentru a va trece socul. (Glumesc, desigur.) Este vorba despre un articol scris de Ioan Vistea acum 2 saptamani: http://www.oglindanet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=619:incotrocenirea-aei&catid=41:titluri-editie-curenta&Itemid=37
@Oana Ma bucura faptul ca ceea ce scriu te pune pe ganduri, ca admiti faptul ca ,,exista legaturi cu Securitatea, cel putin in ceea ce ii priveste pe unii din grupul respectiv”. Poti sa fii sigura de asta! In privinta unuia ca preshu nici nu trebuie sa fii foarte inteligent, vazand parcursul sau politic de dupa lovilutia din 89, ca este si va fi ,,omul” Manastirii Secu. Tupeul sau inimaginabil de a se da fata mare, de a-l ataca violent si marsav pe Crin nu poate fi egalat decat de nemernicia si tupeul securistului de la Anvers, care s-a erijat in lupta impotriva comunismului si a coruptiei. Ha ha ha ha ha ha ha ha (hahait basescian)!!!
Cand scriam postarea vorbeam cu argumente, faceam referire la FAPTE incontestabile, trecute cu vederea de multi. Memoria internetului pastreaza insa marturii ale unora implicati in diverse actiuni, care puse cap la cap duc la concluzia trasa de mine. Dosarul lui preshu este bine ascuns, ca dealtfel si dosarul lui ba-secu. Sau al lui ilici. Sarmanii asa cred ca vor ramane cu imaginea nestirbita…
Spui deasemeni ca preshu si altii ca el, inregimentati in clica lui ba-secu, cam asa:,,nu as putea afirma vreodata ca nu sunt intelectuali. Sunt. Si vor ramane.” Depinde ce intelegi prin intelectual, draga Oana. Un intelectual adevarat da ceva tarii sale incat sa fie considerat, pe buna dreptate, un intelectual. Ce a dat tarii un individ ca preshu? Ce a facut el ca om pentru tara? Ce a facut el bine pentru cineva? Avea el dreptate in sustinerile sale? A schimbat el ceva rau in ceva notabil? A fost el un reper moral?
Ma doare sufletul cand vad cum CSG, a mia oara, insista in a-l vedea pe peshu ca un intelectual, ba chiar cel mai telectual dintre cei trei. Spun asta referindu-ma la tulburatoarea sa postare privind adevaratii anticomunisti ca Goma, doamna Cornea sau Regele Mihai. Ma doare sufletul ca la cateva zile dupa ce sincer face asta vine cu o noua postare ca asta! Pai se poate compara un mare OM, un mare SCRIITOR pecum Paul Goma cu un paduche ca preshu??? Nu stiu cine i-a pus porecla asta, dar a fost extrem de inspirat, este si va ramane un jalnic presh!
@Hendrix
…o simpla intrebare din curiozitate si te rog sa crezi ca nu are nici o alta conotatie… ce parere ai de Constantin Noica?…
Plesu nu-i cu totul nesimtit, dar se cruta. Majoritatea ne crutam. Nu e de bun augur, bineinteles. Incerc sa-mi imaginez daca ar fi fost mai vocal si mai implicat in condamnarea nedreptatilor sub un altfel de presedinte, unul fata de care sa nu se fi simtit indatorat. Nu cred…
Nu mai bine sa ne indreptam atentia spre cineva care ne implineste si asemenea asteptari, daca el exista? Odata ce am stabilit ca regele e gol si, oricum, din cate se vede, nici ganduri de marire nu mai nutreste, ce rost are sa ne ocupam de lipsurile lui?
Off topic, pen’ca sunt in stare de soc extrem:
http://www.youtube.com/watch?v=YdBi6sWN8WY&feature=related
😥
Basescu la Profesionistii. Apocaliptic.
Esti prea simplist atunci cand ii reduci pe cei trei telectuali basescieni la astfel de tipologii de comportament. Simplifici prea mult, poate din dorinta de a arata ca preshu chiar ar fi un intelectual. NU ESTE, draga conte! Individul asta a stat prea mult timp in MOCIRLA, in nenumarate compromisuri, incat si-a pierdut orice morala. Uita-te la el in mod obiectiv, analizeaza cu sange rece ce scrie el si intreaba-te: spune el adevarul? vede el lucruri pe care o multime de ignoranti nu este in stare sa vada? Ultimele sale texte sunt pline de venin, de otrava impotriva lui Crin, cel mai redutabil adversar al maleficului ba-secu. Asa arata un intelectual, draga conte? Infama lui inregimentare in camarila securistului de la Anvers, dupa ce a fost in 90 slugoiul lui ilici spune multe pentru orice om care se respecta. Tie nu-ti spune nimic?
Scriam saptamana trecuta despre un eveniment tulbure petrecut pe 23 august 89. Atunci, cand preshu era ,,exilat” la Tescani, a fost vizitat de ilici si magureanu, artizanii lovilutiei ce urma sa fie facute in decembrie 89. Ce parere ai de asta? Mai crezi ca asa ar proceda un intelectual? El nu s-a dat in laturi sa fie ministru in guvernul iliescian dupa abominabila mineriada din iunie 90 din PU. El nu s-a dat in laturi in actiunea de expulzare a Regelui Mihai in decembrie 90. El nu este un intelectual, a fost doar insetat de putere cu orice pret si parvenire. Ca mai toti telectualii lui ba-secu…
Daca ai citi mai atent momentul delicat prin care a trecut preshu in 1982, datorat de participarea sa in Miscarea Transcendentala, vei constata un lucru sumbru: este posibil ca preshu sa fi fost devotat Manastirii Secu inainte de 82!!! Stii de ce a picat atunci in plasa, el si cu alti 5 comunisti? Pentru simplul fapt ca anchetarea respectiva s-a facut de catre partid, nu de securitate, la ordinul expres al elenei ceausescu. Asa a ajuns preshu sa fie anchetat, partidul nestiind ca preshu era doar un securist cu misiune acolo. In orice caz, anul 1983 l-a prins pe preshu cu bursa la Heidelberg, impreuna cu marele filozof Liicheanu! Mare disident, mare caracter, n’asa? Ca o mica paranteza, Liicheanu si-a PLAGIAT lucrarea de doctorat, fiind salvat doar de interventia lui gogu radulescu, un vestit stalinist din partid. Pentru mine lucrurile sunt foarte clare, pentru tine nu? Incearca sa-l vezi pe preshu asa cum este, nu cum ai vrea tu sa para!