Scorul acestui articol
[Total: 139 voturi. Media: 5]

 

Uneori viața îți dă greu. Te pune la încercare, întinde capcane, amușină, vrea să afle: te duce capul? Te țin nervii? Ai principii? Știi ce vrei?

Din momentul în care ajungi la concluzia că PNL-ul de azi e un fals, un uzurpator al originalului, răspunsul corect la acest test al vieții, reacția firească în fața imposturii acestui partid galben – oxigenat ar trebui să fie de greață și respingere. De pus batista la nas, de ținut de șase, de declarat stare de necesitate.

Se războiește Rareș Bogdan cu Ludovic Orban. Asta-i marea veste! Ce să spun?! Apă de gură contra briantină. Îi arbitrează Nae Girimea, din deal.

Tu cu cine ar trebui să ții? Pe cine ar trebui să pariezi?

Este o încăierare care îi încântă pe mulți. Dar îi și intrigă. Pentru că nu-și pot alege un favorit.

Rareș Bogdan „“ un Narcis de Feleac. Tot comportamentul lui înseamnă maimuțăreli și extaze în fața oglinzii. El și oglinjoara lui. Să dea cât mai bine. Cu farduri, cu țoale colorate, cu grimase de efect, cu noduri în gât. Și, în plus, cu multă, multă vorbărie goală. Catifelată, mieroasă, pompoasă, dar exclusiv pentru ambalat. Pentru luat ochii. Accente de cabotinism feminin. Care uneori pot da farmec unor domnișoare terne în căutarea seducției, dar care, pe bărbați, îi retrogradează în divizia fătălăi, subspecia hormoni în derivă.

Ludovic Orban e la polul opus. Domnia sa urăște oglinda. Probabil a tras vreo sperietură când era mic. La primele declarații de dragoste i s-o fi răspuns: „tu nu te uiți în oglindă?” Și a rămas cu trauma. La dânsul totul e pe interior, nu pe exterior. Contează papila, nara, adrenalina, virtualul. Trageri adânci în piept, înghițituri mici și dese, arpegii umede, tremolouri la lingurică.

Cum să dorești victoria unuia dintre ei? Oricare ar câștiga, noi pierdem.

Așadar”¦ să se prelungească lupta. Să fie numărați, pe rând, până la 9. Până se epuizează. Să se fugărească într-atât încât nici pe arbitru să nu-l mai țină genunchii.

Din păcate Rareș Bogdan, această personificare a glazurii, s-a înmuiat și s-a prelins cleios după primele schimburi de lovituri. A fost de ajuns ca Orban să se ascundă în spatele lui Iohannis (precum Chaplin în scena boxului din „Luminile orașului”) ca beligeranții s-o dea la pace.

Parodie parodie, pamflet pamflet, dar țara e condusă de ei. Și asta costă mult, iar nota de plată ne vine nouă.

E clar că acești „bărbați de stat” flecari și nevertebrați simulează tot ce ar trebui să însemne patriotism, onoare, responsabilitate, spirit de sacrificiu. În schimb sunt absolut autentici în impostura lor.

Cineva îmi cerea s-o mai termin cu criticile și să propun soluții dacă mă cred așa de deștept.

Din nefericire (sau”¦ din fericire?) soluția la răul descris mai sus nu poate fi decât una colectivă.

Iar când vine vorba de colectivitate, un singur om nu poate însemna mai mult decât ideile lui, vocea lui, exemplul lui.

Când astfel de voci se vor armoniza într-un cor suficient de mare, vom putea spera, într-o oarecare măsură, la o ameliorare.

Așa că, să nu ne pierdem speranța! Deocamdată suntem la stadiul de vocalize! În baie, pe bloguri, în Piața Victoriei, la Palatul Cotroceni.

Abia când aceste scene vor deveni neîncăpătoare vom putea să atacăm cu optimism și aria Arcului de Triumf.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/01/Orban-si-Rares.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/01/Orban-si-Rares-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeArcul de Triumf,Chaplin,Luminile orasului,lupta in PNL,pamflet,Piata Victoriei,Razboi Rares Bogdan Orban  Uneori viața îți dă greu. Te pune la încercare, întinde capcane, amușină, vrea să afle: te duce capul? Te țin nervii? Ai principii? Știi ce vrei? Din momentul în care ajungi la concluzia că PNL-ul de azi e un fals, un uzurpator al originalului, răspunsul corect la acest test al...Blog politic si polemic