Scorul acestui articol
[Total: 587 voturi. Media: 4.9]

 

Miercuri, după cum el însuși ne-a informat, Klaus Iohannis i-a convocat la Cotroceni pe Ludovic Orban și pe Florin Câțu. Nu pe Marcel Vela, nu pe Victor Costache, nu pe Raed Arafat.

Deci, clar, cei doi erau invitați la discuții nu pe tema coronavirusului ci pe tema votului de a doua zi, de joi, din Parlament.

Ce-au pus la cale s-a văzut în mai puțin de 24 de ore de la acea întâlnire: Florin Câțu și-a depus mandatul înainte de a primi votul favorabil. Sinucigaș!

Această manevră în trei și rezultatul ei m-au condus la o concluzie care, sunt sigur, o să vă surprindă (cum m-a surprins și pe mine în primul moment): l-am subestimat pe Ludovic Orban!

De Câțu nu are rost să discutăm prea mult: el nu a fost decât o momeală întinsă pesedeului pentru a-i atrage pe Ciolacu și ai lui în cursa anticipatelor. Nimeni nu a crezut, nici măcar o clipă, că Florin Câțu chiar ar putea fi votat premier.

Și a fost cât pe-aci să se întâmple!

Încă o dată, într-un timp  foarte scurt, Marcel Ciolacu i-a ridiculizat pe marii aranjori de la Cotroceni și de la Palatul Victoria printr-o mișcare isteață care i-a expus pe aceștia în toată prostia lor. Cu fața aia a lui ciufulită și nebărbierită, de proaspăt sculat din somn, Ciolacu a jucat perfect rolul băiatului de comitet care vrea să fie bine ca să nu fie rău. Toți au râs de el când a anunțat că PSD nu va boicota votul de investitură ci va fi prezent în sală pentru a asigura cvorumul. „žBlat cu Iohannis” au comentat, indignați, belicoșii.

Ieri s-a văzut că nu au avut dreptate. A fost nu „žblat cu Iohannis” ci „žșah la Iohannis”. Motiv pentru care acesta s-a fâstâcit atât de tare încât, de lovit la temelie ce-a fost, aproape că i-a căzut stegulețul.

Dar să ne întoarcem la subestimatul Orban. Toți l-am considerat preșul președintelui. Cam zărghit („žcine e generalul???”), cam pe grade (Ponta, dezalcolizare), cam cu liru-liru pe la urechile influente (GDS „“ odă Codruței), cam, pe scurt, a cincea roată, din portbagaj (cea îngustă, pentru improvizații).

Ei bine, domnul Sică ne-a demonstrat ieri că ar trebui să i ne adresăm mai respectuos. Nu de alta, dar modul în care „žl-a făcut” pe Klaus Iohannis în povestea asta cu retragerea lui Câțu merită câteva remarci și semne de exclamare.

Ion Cristoiu repeta întruna pe la tocșourile din ultima vreme că Ludovic Orban e foarte vigilent (și îngrijorat deopotrivă) ca nu cumva Câțu să-i fure prim-planul și odată cu asta partidul. Inițial am pus insistența lui Cristoiu pe binecunoscuta lui tactică de a încerca să fie original cu orice preț, de a inventa piste la care alții nu se gândesc. Mai apoi însă, și cu încununarea evenimentelor de ieri, a trebuit să recunosc ca a avut dreptate. Orban a făcut tot ce a depins de el ca Florin Câțu să nu ajungă prim-ministru.

Nu-mi dau seama ce a avut mai multa greutate în reușita acestei lepșe: șiretenia lui Orban sau lenea de a gândi și acționa a lui Iohannis. Un lucru, însă, e cert: ridicolul la care s-a expus președintele prin toată manevra asta bezmetică cu „žuite Câțu „“ nu e Câțu” îl va recomanda pentru cartea recordurilor în materie de stupiditate la cel mai înalt nivel.

Eu văd lucrurile așa: în cursul zilei de miercuri, după ce USR, UDMR, Pro -România, PMP, au declarat că vor vota guvernul Câțu, Ludovic Orban s-a panicat. Pentru el lucrurile păreau complet scăpate de sub control. Se și vedea șomer de lux în partidul pe care îl avea, încă, la butonieră. Singura speranță de salvare a situației sale personale era să-l convingă pe Iohannis de iminența unei catastrofe dacă Florin Câțu va fi investit.

Și, cum  – necum, a reușit!

I-o fi întors Președintelui mâna la spate cu ceva, l-a amenințat că va pierde sprijinul PNL-ului, o fi avut în mânecă vreun as cu conotații penale sau vreo laudă deșănțată, habar n-am! Cert este că Iohannis, cu toată  morga aia a lui robocopică, de cyborg ventriloc capabil de cele mai stranii intonații, a luat pe barba lui aberanta decizie de răzgândire a lui Câțu.

Ca să înțelegeți dimensiunea imbecilității acestei mișcări politice prezidențiale iscată doar de problemele de scaun ale lui Ludovic Orban, voi sublinia un singur aspect: similitudinea ei  cu mult hulitele decizii ale lui Dragnea de a-și dărâma, din proprie inițiativă, doi prim-miniștri. Și Iohannis tot doi prim-miniștri „žde-ai lui” a dărâmat.  Iată cum marile spirite se întâlnesc! Dar vă întreb: cine ar trebui să se simtă mai jignit de afirmația următoare: Iohannis = Dragnea? Primul sau al doilea?

Despre cum îl telecomandă serviciile secrete pe Iohannis au tot vorbit diverși, inclusiv eu. Genul acesta de control politic se bazează pe informații compromițătoare, pe dosare ținute la sertar, pe lașitatea celui folosit ca instrument de a-și apăra onoarea prin gesturi demne.

Despre cum l-a șmenuit Orban pe Iohannis în cazul Câțu sunt, probabil, primul care vorbesc.

Atenție: după șmenuiala asta Orban trebuie reevaluat!

De săptămâna viitoare va fi prim-ministru plin, iar când șandramaua galbenă se va prăbuși, curând, este foarte probabil ca nu el să se lovească cel mai rău ci acela pe care tocmai l-a făcut din vorbe pentru a-l nominaliza, diseară, ca șef la Palatul Victoria.

Așa că lăsați-l pe Câțu! El e doar un aghiuță de pluton.

Concentrați-vă pe marele Scaraoțchi și pe cei cu care acesta defilează.

Și nu așteptați ca gașca asta de împielițați să vă salveze de coronavirus.

Salvați-vă singuri gândind, înțelegând, anticipând.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/03/smen.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/03/smen-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialecine e generalulIohannis - Orban,coronavirus Romania,demisie Catu,popunere prim ministru,Sica Mandolina,smen  Miercuri, după cum el însuși ne-a informat, Klaus Iohannis i-a convocat la Cotroceni pe Ludovic Orban și pe Florin Câțu. Nu pe Marcel Vela, nu pe Victor Costache, nu pe Raed Arafat. Deci, clar, cei doi erau invitați la discuții nu pe tema coronavirusului ci pe tema votului de a...Blog politic si polemic