Cu ura la vot

 

Motto

Nu se poate invinge adversarul decat cu dragoste si nu cu ura.

Ura este cea mai subtila forma de violenta.

Ura ii raneste pe cei care urasc, nu pe cei care sunt urati.

(Mahatma Gandhi)

 

Cu ura la vot, dar nu cu URA triumfalistă care se strigă de trei ori, legat, la defilările lui Putin, ci cu aia mută şi ieftină care otrăveşte pe dinăuntru.

“Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…” a ajuns să nu-i mai motiveze deloc pe suficienţii noştri moralişti care se pretind repere naţionale.  Ei nu mai emit păreri ci cioplesc, direct în marmură, sentinţe. Pentru ei Laura Kovesi este “slujirea” sau, coborând în abisurile bolgiei, primăriţa Clotilde este “alegerea perfectă” pentru Sectorul 1.

Dacă proşti nu sunt, atunci cum sunt?

Mutilaţi de drogul urii!

Să te ferească Dumnezeu să ajungi la mâna unor astfel de oameni (şi, din păcate, cam asta se întâmplă). Ura le schilodeşte raţiunea! E sigurul sentiment plenar de care mai sunt capabili şi se lasă îmbătaţi de ea ca de o virtute. Confundă beţia urii cu tăria puterii.

Ura se încuibează în locurile pe care dragostea le-a părăsit. Cei care devin sclavii urii lor recunosc implicit  că sunt ciupiţi ca de vărsat de cratere din care dragostea a dispărut. Şi pe care se grăbesc, disperaţi, să le umple cu balastul noroios al urii.

În ultimii 4 ani de mandat la primăriile Bucureştiului, doi emanaţi ai progresismului reformator burdujiţi de ură faţă de normalitate si semeni ne-au arătat în ce constă esenţa filozofiei lor şi de ce sunt în stare dacă îi laşi de capul lor. Nicuşor şi Clotilde nu au construit nimic. S-au mulţumit să distrugă tot ce venea din urmă blocând proiecte, sufocând tribunalele cu procese şi refuzând orice formă de dialog constructiv.

Acţiuni de un bun simţ elementar, ţinând de binele comun, de un minim respect pentru cel de alături, au fost ostentativ tăiate din agenda lor din simplul motiv că ar putea folosi şi celor care nu-i iubesc.

Să privim la parcurile pe care le aveau în grijă: Herăstrău, Cişmigiu! Sunt azi adevărate ruine. Alei ciuruite de gropi, bănci rupte, lacuri secate, spaţii verzi în paragină, locuri de joacă pentru copii în care ţi-e frică să-ţi laşi libere şi animalele de companie…

Să ne amintim de grija celor doi pentru salubritatea oraşului. Maldăre de gunoaie fetide neridicate cu săptămânile, şobolani bântuind peste tot…

Apoi spitalele din administarea lor: tratate ca nişte inamici publici. Proiecte de modernizare respinse, investiţii care veneau din trecut blocate ca nu cumva să se mândrească cu ele cine nu trebuie…

Să nu uităm nici de şcoli: acolo au găsit ei soluţia miraculoasă de reducere a cheltuielilor prin înjumătăţirea (şi chiar mai rău) a numărului de agenţi de pază care să le supravegheze. Sa ne mai mirăm atunci că, în aceste condiţii de “optimizare” administrativă, a explodat traficul şi consumul de droguri printre elevi?

Dacă este ceva care sare în ochi după cei patru ani de administrare Nicuşor şi Clotilde este reaua lor credinţă. Ajutată copios şi de crasa lor incompetenţă. Nimeni, nici măcar robotizaţii corporatişti, nici măcar înflăcăraţii tefelişti, nici măcar rudele cele mai apropiate ale iconicilor Voiculescu, Drulă şi Barna nu pot să nu recunoască în sinea lor ce primari catastrofali au fost cei doi.

Şi atunci se pune întrebarea: de ce îi susţin în continuare? Nu puteau să găsească, printre ai lor, unii care chiar să facă ceva bun pentru bucureşteni?

Răspunsul este unul singur: îi susţin din URĂ!

Toţi cei pe care i-am amintit mai sus au raţiunea şi omenia reduse la tăcere de ură. Ură faţă de PSD, ură faţă de PNL (pe care, atunci când le-a folosit, au ştiut să-l şi iubească) ura faţă de beneficiarii de asistenţă socială (pensionari, şomeri, agricultori, ştirbi, ridaţi, pauperi din toate categoriile etc.), ura faţă de toţi cei care nu gândesc şi nu simt ca ei.

Raţionamentul corporatistului ţinut în sclavie în colivii de sticlă prin salarii “occidentale” este simplu: “şi ce dacă parcurile din Bucureşti sunt mizerabile? Mă duc în vacanţă la Paris sau Londra! Îmi permit! Şi ce dacă spitalele din Bucureşti sunt adevărate focare de infecţie şi au rămas nemodernizate? Mă tratez la Istambul sau la Viena! Îmi permit! Şi ce dacă văd la tot pasul în jurul meu săraci şi neajutoraţi? Să moară! Atunci eu voi trăi mai bine!”

Sunt sigur că printre cei din categoria “îmi permit” sunt şi mulţi cu sufletul viu, încă neparalizat de ură, mulţi care se gândesc cu afecţiune la cei neajutoraţi şi care chiar încearcă să îi  ajute.

După experienţa ultimilor 4 ani a-i vota pe Nicuşor şi pe Clotilde poate fi interpretat ca un gest de răzbunare. O răzbunare pe bucureştenii care nu-şi permit nici concedii exotice, nici tratamente medicale în străinătate şi nici o viaţă de zi cu zi care să nu depindă de mizeriile preaputernicilor zilei.

Celor care aleg să se răzbune astfel le transmit un mesaj valabil peste timp din partea lui Emil Cioran:

„Razbunarea nu este intotdeuna dulce; odata ce se infaptuieste, ne simtim inferiori victimii noastre.”

https://www.conteledesaintgermain.ro/cu-ura-la-vot/08-06-2024https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/06/Ura.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/06/Ura-150x150.jpg2024-06-08T11:05:26+02:00Contele de Saint GermainEditorialealegeri,Nicusor si Clotilde,razbunare pe bucuresteni,ura,ura fata de PSD,USR  Motto Nu se poate invinge adversarul decat cu dragoste si nu cu ura. Ura este cea mai subtila forma de violenta. Ura ii raneste pe cei care urasc, nu pe cei care sunt urati. (Mahatma Gandhi)   Cu ura la vot, dar nu cu URA triumfalistă care se strigă de trei ori,...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain