Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat ” Pe cai gresite”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-pe-cai-gresite-944870.html)

 

Calificându-i pe liberali drept paranoici, domnul Cărtărescu alunecă în capcana terapeuților psihiatri, adică se autodiagnostichează imaginându-și că-i diagnostichează pe alții.

Mai pe românește, vorbește de funie în casa spânzuratului, ceea ce, conform înțelepciunii populare, nu ar fi tocmai indicat. Mă rog, o face pe risc propriu. Așa cum încearcă să ne vrăjească cu un nou look (a renunțat la tricoul „mariner” din poza anterioară, marcându-și despărțirea de Băsescu prin trecerea la o cămășă proletară, cu carouri), are dreptul să încerce să ne vândă ca proaspătă și o expirată marotă a domniei sale: impilatorul, înjositorul, bidonul gol, Crin Antonescu.

Deschis vorbind, nu mai era de mult un secret pentru nimeni că periodic, obsesiv, aproape editorial de editorial, MC cade pradă unui păcătos delir sistematic, generat de numitul personaj care îl bântuie. Ce mai, paranoia în toată splendoarea descrierii ei din broșurile de medicină popularizată.

Întins la fiecare sfârșit de săptămână pe canapeaua lui Freud, eseistul nostru devenit pacient nu mai distinge nimic altceva în jur decât celebrul scarabeu furișându-i-se din creier pe fereastra paginii pe care trebuie să o umple în calitatea sa de distins senator EVZ. Uită că ne-a mai spus de o sută de ori aceeași poveste cu diafanul Sever și ticălosul Crin, și o ia de la capăt. Precum sărmana despletită a străzii care, zi de zi, își smulge părul din cap urlându-și durerea și blestemând monoton, cu nestrămutată țintă, pe polițistul ce-a primit ingrata sarcină s-o evacueze la cel mai apropiat azil.

Inspiră compasiune  o atât de traumatizantă obsesie și o atât de neostoită ură, mai ales la un intelectual fragil de calibrul lui MC. Pe de altă parte, pentru un scriitor, trăirile extreme sunt adevărate binecuvântări. De aceea îmi permit să-i sugerez domnului Cărtărescu, aflat oricum într-un prelungit antract al carierei sale de autor în căutarea confirmării, să nu rateze momentul.  Cât încă mai simte atât de tumultuos, cât încă mai poate detesta cu atâta virilitate,  să se pună neîntârziat pe treabă și să-l transforme pe Crin Antonescu, acest demon la îndemână, acest material didactic ce se oferă singur disecției, în eroul, desigur negativ (dar se știe că eroii negativi fascinează cel mai mult), al unui roman fluviu.  Ce răzbunare mai mare ar putea fi imaginată față de acest trădător al liberalismului autentic reprezentat atât de bine de cuplul Stolojan „“ Stoica, decât ca ura față de el să-ți aducă un premiu Nobel.

Până atunci multă sănătate, mintea de pe urmă și clară, și o întrebare de final: dacă Antonescu reprezintă „frica liberalilor de Băsescu”, atunci, atacurile concertate, disproporționate și repetitive la adresa acestuia nu cumva reprezintă frica de Antonescu a lui Băsescu și a intelectualilor săi, deziși (?!) dar încă prezenți la datorie?

Contele de Saint GermainPolemiceBasescu,Crin Antonescu,Freud,Mircea Cartarescu,paranoia,Pe cai gresite,scarabeu,senayul EVZ,Stolojan Stoica(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat ' Pe cai gresite', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-pe-cai-gresite-944870.html)   Calificându-i pe liberali drept paranoici, domnul Cărtărescu alunecă în capcana terapeuților psihiatri, adică se autodiagnostichează imaginându-și că-i diagnostichează pe alții. Mai pe românește, vorbește de funie...Blog politic si polemic